S-a-ncheiat și anul amintit în titlu, așa că iată-i ultimu` bilanț. Despre ce fu la Filarmonica Pitești în decembre. Primul în program, un recital închinat Zilei Naționale. Cu participarea vocaliștilor Marius Bălan și Ștefania Rădulescu-Dumitrache. Un bariton și-o soprană locali. Cărora li s-au alăturat pianistul Abel Edison Corban și violonista Sofia Butaru. La câteva zile după, un spectacol plăcut, ca de sărbători. Vienna Wind Orchestra. În realitate, orchestra de suflători a instituției. Din care n-au lipsit percuția și câteva corzi, Cu Stephan Cossack, adică Ștefan Cazacu, la violoncel. A interpretat cu forță, viteză și nuanțe un concert de Gulda. Apreciat fiind fără rezerve. A mai fost lângă el soprana Oana Bélier. Mai exact, Berbec. Ambii, bucureșteni. S-a cântat îmbelșugat, a dirijat adecvat Alejandro da Sylva. Adică Silviu Deaconescu. Totu`, deconectant. De nu erau niște picioare pe-o masă la un moment dat...
Joia următoare, niște tineri foarte promițători. Sub conducerea lui Dragoș Oprea al casei. E vorba, cronologic, de pianista Ioana Andreescu, de la Ploiești. Apoi de cellistul Ioan Tudor, din Capitală, al cărui îndrumător e chiar Ștefan Cazacu, cel amintit mai sus. Venit să-și urmărească elevu-n plină acțiune. (Fac mențiunea asta în chip meritat. Ca apreciere pentru al său gest.) Mi-aș dori să-i ascult cântând împreună. Cred că n-ar fi rău. Nici pentru ei, nici pentru noi, cei din sală. Al treilea la rând, tălmăcind nesperat un Sibelius faimos, Filip Cușmir, de la Cluj. Mi-a mers la suflet. Le-am propus să revină în urbea argeșeană c-un recital în trio. Ca să-i cunoaștem mai abitir și să-i evaluăm mai adânc. Sunt realmente promițători, o spun iară apăsat. Sper să nu se dezmintă nicicum...
În fine, o seară de colinde. Jazzistic oferite de Irina Sîrbu. Actriță și interpretă de gen. Piese autohtone, dar, mai cu seamă, americane. La pupitru, în vervă, Alexandru Ilie. Și ei bucureșteni, pentru neștiutori. Un tandem potrivit. Plus, ca pianist în temă, Sorin Zlat printre orchestranții entuziaști vădit. Aplauze, bisuri, desigur...
Astea toate, în sală. Afară, în a primăriei piață bogat luminată, „DACIKA”. O structură vocal-instrumentală. Doniga, Jipa, Luculescu, între componenți. Muzică neaoșă, la ceas de iarnă fără omăt. În sală, când? Cam atât, pe scurt, După obicei. Fie mai mult și mai bine d-aci înainte...