$IMFONII ASTRALE
Să nu uităm ziua fastă în care
Veneai iubitule din depărtare,
Cu zările tale pline cu vise
Din cărțile încă nescrise...
Purtai în inimă sacra iubire,
Și scânteieri senine în privire,
Mă priveai ca prima oară, uimit,
Ca pe un fragment de infinit...
Amurgul în flăcări ne dădea ocol
Când pe uneri și pe pieptul gol
Se arcuiau vrăjite căutările,
Topeau zăpezi umbrite, sărutările.
Brațele, picioarele împletite,
Dezvăluiau senzații tăinuite,
Sânii mei și gura ta flămândă,
Se adânceau în năucire blândă.
În inimă și minte ne-au rămas
Pentru totdeauna, nu doar un popas
Adăpostite: șoapte, sunete, ecouri noi,
Simfonii astrale-n amândoi...
CU IUBIRE
Inundă-mi sufletul iarăși cu iubire
Vezi? noaptea se stinge, vine lumina
Să ne găsească în desăvârșire
În inima mea, înflorită-i grădina...
În somn, neștiut, am străbătut cu tine
Împărății fără de seamăn, uimitoare
Ne înconjurau în dans fecund lumine
Nemaivăzute sub al nostru soare.
Cu ritmuri vii în trup, clocotitor
Aștept să vii năvalnic – cum te știu,
Să culeg șoaptele de drag și dor,
Înstelarea nopții, smulsă din pustiu...
Să-mi aduci zâmbetul, cu tine să râd,
Să-mi cânți despre viață și Dumnezeu,
Despre nevăzute să povestim pe rând,
Cuprinși de aceeași flacără mereu.
Inundă-mi sufletul din nou cu iubire
Vezi? noaptea se stinge, vine lumina,
Să ne găsească în desăvârșire,
În inima mea, înflorită-i grădina..
CÂNTĂ-MI IUBITE
Cântă-mi iubite în noaptea sublimă
Până bat zorii albi în fereastră
Despre întunecime şi lumină
Despre vifor în viaţa pământească...
Cântă-mi despre cercuri şi piramide,
Despre câmpii, văi, dealuri şi munţi,
Despre prinţese îmbrăcate-n hlamide,
Despre etherul înconjurător, nunţi...
Despre durerea pe care o cunoşti
La despărţirea de cineva drag,
Despre războaie, absurde şi oşti,
Despre suferinţă, gol şi înţelesul vag...
Despre preaplinul aşteptat al răcorii
Care alungă în hăuri arşiţa verii,
Despre misterul care poartă cocorii
Spre poarta râvnită a împerecherii.
Cântă-mi iubite despre viaţă şi moarte,
Despre înflorirea narciselor, închisori,
Cântă-mi despre galaxii, despre arte,
Până ne va îmbrăţişa somnul în zori!
CADOUL SUBLIM
Pentru că AZI nu se mai întoarce niciodată,
Trăiesc clipa intens, adevărată nestemată,
Dăruită fiecăruia ca dar, din har măreț,
Cadoul sublim, de preamărit în dimineți!
Bună dimineața Soare! Te slăvesc lumină!
Bună dimineața zarea mea albastă, senină,
Bună dimineața pui gingași de rândunele,
Ape, munți, păduri și lunci, dragi inimii mele.
Pentru că AZI nu se mai întoarce niciodată
Trăiesc în bucurie, alunec pe calea fermecată
Care mă poartă în universul tainic pe care-l știe
Sinele meu trezit, conștient, încă din copilărie.
Au fost și zile când zăvoram timpul în ceas,
Priveam la el în fugă să văd cât a rămas,
Până ating libertatea, adică mie îmi aparțin,
Să-mi culeg esențe rare din cupele de crin.
Dar,
pentru că AZI nu se mai întoarce niciodată,
Trăiesc dantesc această clipă minunată,
Iubesc, dăruiesc iubire, alintătoare armonie,
Pentru creația întreagă, veșniciei chezășie!
Trecerea mea și a voastră - în trup- fie mereu,
O curgere miraculoasă, cum voit-a Dumnezeu,
Noi, fire de nisip aurit pe plajele lumii, cristale,
Dragostei șuvoi, mărgăritare-n lumi astrale.
PRIMĂVARA ÎN ORAȘ
Lumina aurie
Trezitoare
Îmbracă orașul
În sublimul efemer
Tinerețea,
Cu harfele dorului
Aleargă
Spre poarta măreției.
Străzile înmiresmate
Cu parfumul dragostei
Salută reverențios
Prietenia
Porumbeii orașului
Ademeniți
Îmi ciugulesc din palme
Bucuria.
La ușa catedralei
Ninge cu petale albe.
DE SFINTELE FLORII
Ramuri de salcie
îmi voi aşeza –semn
la poarta inimii.
Iisus
Asemeni nouă, sărman,
Radiind, răspândind
IUBIRE
s-a înălţat
dar a rămas şi-n noi
ca tăinuire,
umblă fără umbră
alungat
într-o perpetuă peregrinare,
în teascurile lumii
aruncat-
alteori, cu lanţuri
legat
zăbala până-n sânge spintecă
neînduplecată, ochiul,
nu gura,
să pot spune:
- veţi pricepe oare că
revelațiile nu pot fi furate
şi destinul
nu poate fi ucis?
Tatăăă…! Vei auzi…
Vei auzi strigăt
Ca un urlet planetar,
Deodată ţâşnit
Când Iisus asemeni nouă
Nu va mai putea răbda!
Şi va striga: Tatăăă…!
Mi-am aşezat ramuri
De salcie
La poarta
Ierusalimului
Din inima mea şi
Cu toată puterea strig:
OSAANA!
Cel care mântuie a sosit!
MIELUL PASCAL
Cum străbat eu totdeauna
cărările, am ajuns
spre cuprinsul necuprins şi
spre mielul pascal
pe care-l visez jucându-se cu mine,
pregătit de sacrificare
l-am văzut,
legat, zbirând, tot la mine căutând
ca spre scăpare,
miel pascal pe care
îl visez în săptămâna patimilor
cu burta sfâşiată
căruia-i văd maţele spânzurate
de degetele
celui cre-i împlântase cuţitul
în jugulare.
cu ochi blânzi
de bunăvoie venea,
credea că se joacă
atunci când la moarte mergea,
neştiind
şi se juca aşa… ca într-o logodnă
cu floarea de măr,
se juca aşa…
ca atunci când mori
nevinovat, încredinţat
că treci printr-o livadă
înflorită-n Adevăr.
Doamne! Verbului mă rog acum
Şi Ţie-
Du-mă în altă împărăţie,
unde nu se îngăduie
să te înfrupţi
cu nevinovăţie!
în poiană aleasă, cu narcise şi ghiocei
visez totuşi trează
mielul pascal
jucându-se cu mine
şi cu puii de lei.
INVIERE
În inimă e tainic zvon de primăvară
Prinos din cer se cerne, mă împresoară,
Neîndestulată, privirea descoperă cărări
Ivite din trecutele, înmugurite căutări
Îmi amintesc o palidă, tristă icoană
A vremurilor noastre de prigoană
Dar iată! Acum lumina se revarsă blând
Şi simt în pieptu-mi, zbor aprig şi tumult
Adânc, dogoarea îmi pătrunde până-n sânge
Vibraţie benefică mă învăluie şi se răsfrânge
Ecou de glorie şi slavă, cânt de preamărire
Sunt psalmii tainici, smerit semn de iubire!
Vredniceşte-mă Doamne să nu uit
Faţa desăvârşirii Tale pe Pământ!
TE CĂUTAM, DOAMNE!
Te căutam departe, în galaxii uitate
Ca pe un extaz, un trubadur în noapte
Miracol, fulger, suflu mult chemat,
Te căutam nedumerită, pe înserat,
Te ghiceam în mirările sângelui
În pâcla dimineţii, zborul îngerului
În pajiştea nădejdii mele, adorare
A cerului, implorare-nălţată spre zare
In mâinile a ruga pioasă împreunate
Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate
În dezmierd ca un copil ademenit
De aleanul cântecului de adormit.
Erai atât de aproape, involburare și flaut
În tainița făpturii, acum știu să te caut!
DOR DE PARADIS
Mi s-a deschis un dor în suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul dinspre Paradis
Drum cunoscut, uşor de străbătut
De ţi-e permis!
Cândva... copil fiind
Pe acest drum mă-ntâmpina
Cu zâmbetul său metafizic, sincer
în dragoste înveşmântat - un înger.
Se scuturau de florile lor merii,
In troienire petalele mă atingeau,
Ningea, ningea cu puritate,
Și zările se deschideau
Se cobora seninul peste mine
Blând
Mă învluia – cum aerul o mânastire
În primaveri duioase când,
Pe ierburi fragede, cu ochii către stele
Mergem la Inviere.
La întoarcere
In revărsatul zorilor
Cântat de îngeri
Imn de slavă peste tot se auzea
Lumina-n ramuri se împletea
Iar soarele mângâietor
Belşug de raze aurii
îsi risipea peste câmpii.
- Hristos a Înviat!
- Hristos a Înviat!
De atâta bucurie!
Eu parcă mă topisem,
Eram și totodata nu eram,
Alergam,
Mă depărtam, m-apropiam...
Fără să obosesc.
Spre seară,
De cer amurgul tainic se anina.
Nevăzutul mă chema!
Şi mă duceam...
In acest dus nu-mi aminteam
De scurt popasul pământesc.
Mi s-a deschis din nou in suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul din copilărie,
Dinspre Paradis.
Hristos a Înviat!
TAINA FLORILOR
Ieri, spre seară
Am întrebat florile
De unde-și iau culorile?
Iar ele mi-au răspuns:
- Când suntem încă boboci,
Mai întâi așteptăm zorile,
Apoi,
Cu rouă, dimineața
Ne spălăm fața
Și așteptăm cu răbdare,
Lumina cea mare
Din care
Se revarsă pentru fiecare,
O anumită culoare
Care ne pătrunde,
Pe cale de corpusculi-unde,
Adică a undelor luminoase
Ca noi să fim cât mai diferite
Și uimitor de frumoase,
Atrăgătoare,
Să putem opri din cale,
Copii, bărbați, femei,
Domnișoare,
Și chiar unele animale
Dar mai cu seamă insectele
Care din zbor,
Se așează ca pe un covor,
Umblă pe noi, prin noi,
Și ne sărută cu antenele lor moi...
- Dar parfumul
Pe care-l răspândiți la chindie,
De unde-l luați?
Cum îl preparați?
- A... aceasta este o taină
un mister,
Este biochimie!
Așa trăim viețile noastre
Grăbit,
respectând cu strășnicie
Porunca Domnului, cu tărie.