Picătura de lumină

uneori
văd fanta de lumină
picurând iubire peste pământ
mă învelesc în ea
să-mi fie cald
pătruns de ochii înfometatelor vestale
cât aş dori rămâne
aud în tramvaiul de vise
avansaţi avansaţi
glasul timpului vameş incoruptibil
am furat o secundă
alunecând-o în buzunarul de la piept
pe post de floare de nu mă uita

uneori
ochii mei rămân în privirea ta
dezvoltând
împlinind sărutul
cireşelor de mai pe buzele tale
m-am făcut frunza lor
să pot să te ating a mângâiere
uneori
un licurici îmi gâdilă obrazul
cu aripi amirosind a păstrăv
din şuvoiul învolburat al vieţii
îi ofer în dar să nu-l ard
un atom de magmă
din vulcanul sufletului meu
uneori
doar uneori
o picătură de lumină îşi face de cap
invadându-mi intimitatea
existenţa
umplându-mă de bine
de neînceput şi nesfârşit
de dintotdeauna


Parcul dintre școli

Își plânge-n frunze parcul dintre școli
Elevii ce-au plecat spre zări senine,
Pinii rămași mai au la subțiori
Dulci amintiri de clipe cu iubire,

Mai cată un copac, gârbov de ani,
Semnale de o nouă revedere,
Și-n margine, magnificii castani
Primesc ședințe foto pasagere.

Pe-aleile bătrâne, tinerețea
Merge grăbit spre starea viitoare,
Își înmulțește deseori tandrețea
La doi, pe bănci atât de primitoare!

Și curge timpul peste parc, și curge,
Profesori și elevi cu varii mersuri
Pe-aleile vivante, la răscruce,
Își cată calea în dorite sensuri.

Foşneşte parcul și în veri, și-n toamnă ,
Șuieră-n ierni, dar cântă-n primăvară
Povestea zborului, tot ceea ce înseamnă
Perpetuare. Timpul stă... și zboară!


Ploi

Şi plouă
Cu picuri insonori pe vaste câmpuri,
Cu ale noastre doruri peste gânduri,
Cu ce a fost, schimbat în ce va fi,
Perpetuat în verbul a trăi.
Plouă…

Şi toarnă
Talazuri răpăite, rânduri, rânduri,
Şi rătăcind speranţe-n patru vânturi,
Cu cenuşiul tern ce vrea cuprinde
Lumina vie, ce timid se-ntinde.
Toarnă…

Şi tună,
Explozii din dureri eviscerate
Rup, taie şi sfâşie în cetate,
Aprind copaci cu secole-n tulpini
Şi văduvesc vânjoase rădăcini.
Tună…

Şi cerne
Cu picuri fini pe razele astrale
În curcubeul arcuit pe zare,
Cu zâmbete reverberate-n timp
Şi cu destine-aduse din Olimp.
Cerne…

Şi plouă
Cu-mbrăţişări de viu şi de frumos,
Cu aer cald, cu soare generos,
Triluri de mierle-n crâng ne dau de ştire
Că peste toate, plouă cu iubire.
Plouă!


Clipe

Mai ieri, de nicăieri,
a venit ziua
inodoră, insonoră,
neagră şi rece,
fadă şi neinspirată…
Am decis să ne împărţim
clipele în doi,
văduvindu-le de noi,
eu cu ale tale, pentru mine date,
tu cu ale mele (evident că toate)…
Timp, tensiune, tristeţe,
speranţe, suspine, supleţe…
Azi am regăsit
uimit
parte din clipele mele
desculţe, dezbrăcate, debusolate,
le-am îmbrăţişat înduioşat,
le-am instalat
în casa sufletului meu,
pe un curcubeu,
unde le aşteptau clipele tale
nemuritoare…
Oare cum le-ai risipit
şi cum de lângă tine-au rătăcit?
Le-am numărat
îngrijorat,
lipseau câteva,
poate le-ai oprit petru tine
ca un remember,
sau poate n-au dorit să mai plece
prin noaptea rece…
Poate că încă te iubesc
şi peste timp,
clipele mele
pierdute, rebele…