Alb

Îmi trebuie alb
Culorile din setea mea albă
Setea mea
Lapte și fulgii de nea
Fulgii
Albul începutului
Azur
Nuanță de albastru pur
Așa am inceput să-mi definesc nuanțe
Purpuriul buzelor tale
Trandafirul galben
Din grădina sufletelor noastre
Castanele din ochii tăi
Și raze incognito la wellness
Strălucindu-ne pletele în blond și negru

Verde
Verdele timpului meu
Seiful cu vigule de secunde
Găselnița unui suflet încărcat de iubire
Și ruginiul cel mai decent într-un covor de frunze
Resemnare sau provocare
În alb!


Coup de foudre

Invitat la Balul bobocilor
Ochii tăi m-au fixat în lumea minulesciană
Cu verdele din dotare
Cu felinarele din suflet
De vers pâlpâitoare
Cu un strop de hidromel nesecat
Pe buze fierbinți
Mâinile-mi neliniștite crescuseră munți de dorințe
Le-am afundat în buzunarele viselor
Altarul bunului simț
Inutil
Cumințenia s-a retras copleșită de noaptea albastră
Devenea o biată notă de subsol
O noțiune inventată
Pentru a fi încălcată.


Secvență

Cu un petec de azur
Și un strop de ocean la purtător
La vama vieții ascunse în iriși
Îmi iau pioletul pentru drumeție
Să urc poteca muntelui
Cu marcaj spre verde crud
Te prind de mână
Îți sprijin truda pe scâncetele nou-născuților
Urcăm la etajul fărădenorilor
Să ne plângem în hohote fericirea
Primei minuni
Floarea mea cu ochi de catifea
Extaziați ne revedem
Împliniți
În gemene oglinzi
Viitorul ninge pârtii
Pentru schiuri în tandem
Prin meandrele vieții
Liniște de tunet expune tabloul boem
Cu petale de cais
Clipă clipă
Soare ploaie
Definire și provocare pentru împlinire
La bază
Lumina curge râuri în oceane de iubire.


Cărămizi

Primul nostru sărut
Prima cărămidă pe temelia unui vis
Am alergat fiecare să găsim
Soarele
Sufocați de prea-plinul virgulei dintre noi
Atunci timpul ne-a suspinat
Începutul de poveste
Povestea în care cărămizi se adunau
Jur-împrejurului
Le-am legat cu stropi de iubire
Le-am înălțat cu privirile dintre noi
Sus
Tot mai sus
Bastionul îndrăgostiților
Ne-am oprit apoi
Atunci când steaua noastră ne-a mângâiat
Cu poezia vieții în doi
Am oprit una singură
Căpătâiul nostru pentru cândva...


Răsărit

Evident, soarele are un fix,
Răsare zilnic la ore mici,
Așa am consemnat noi, oamenii
Cu picioare de plumb...

Imperturbabil, lunecă a mângâiere
Peste toate culorile lui,
Peste cele nouă tărâmuri,
Iar eu îmi lăcrimez fericirea
Primei raze!


Ziua

Matinal prin excepție
Mi-am lipit zâmbetul tău din somn
Pe retina sufletului
Pleoapa-mi stângă păstra încă
Sărutul nopții albastre
Oaspetele sine qua non
Din inimile noastre
Cocoșul ne îndemna la un jogging
Prin ziua nouă
În față pădurea ne îmbia
Prin labirintul potecilor
Către casa de rouă
Ne-am luat de mână
Dintotdeauna busola îndrăgostiților
Iar vântul ne dirija pașii
Printre frunzele zilei în curs
Atunci am înțeles
Ceea ce privirile aveau de spus
Ne-am lipit ziua pe tălpi
Soluția pentru cel mai frumos apus...