Ioan Romeo Roșiianu ne propune un volum de poezii de excepție, ,,Litanii pentru ultimă suflare”, apărut la editura Ecreator din Baia Mare.
Cartea face parte din colecția Poesis și apare în anul 2025.
Volumul debutează cu o poezie ce se intitulează ,,Jurământ pentru mama”, ce e asemenea unei încercări de regăsire cu ființa ce a dat naștere creatorului. Eul liric este îmbrățișat de un dor amar și puternic de mamă, alături de care ar dori să se regăsească câteva clipe: ,,ea e-n prag și numără secunde/ în clepsidre timpul i s-a spart/ doar copilul ei pe unde/ îi mai spune ultimul păcat.” Finalul poeziei surprinde ideea de jurământ a eului poetic care îi promite mamei că îi va fi mereu aproape, chiar și-n eternitate: ,,ea e tristă de plecarea mea/ zâmbetul i-a-ncremenit pe chip/ jur că după moarte îi voi sta/ în pământ în soare și nisip.”
După poezia ce deschide prezentul volum, creatorul alege să dedice noi versuri ce au în centrul universului ființa cea mai importantă, mama. Poezia ,,Mama mea mi-e dorul” este o descindere sinceră a vocii lirice care e marcată de profunde sentimente de dor pentru ea, pentru mama: ,,Mama mea plecarea ta mă doare/ liniștea e-acuma un cuțit/ s-a înfipt în pieptul meu și-n soare/ arșiță se-ascunde în nisip.”
Poezia ,,Am luat bilet de ducere spre moarte” este una sublimă, eul liric fiind cuprins de sentimente tragice: ,,Am luat bilet de ducere spre moarte/ mă duc cu mine-acolo doar la dus/ dar știu c-am nemurit în carte/ un răsărit și-o margine de-apus.”
,,Am să mă rătăcesc în moarte” este un text sfâșietor, ce seamănă cu un rămas-bun dureros, plin de amărăciune: ,,e greu să porți silabele pe umeri/ ce faci cu versul fără rimă/ când tu abia mai poți să numeri/ dorita moarte ce oprimă.”
Moartea, durerea, tristețea, resemnarea, amarul, pustietatea, plânsul, ura, blestemul sunt doar câteva dintre motivele principale ce compun acest volum profund al poetulului Ioan Romeo Roșiianu.
Sufletul scriitorului e zdruncinat de tristețe și cuprins de un amar fără egal. Moartea este la o suflare distanță și trebuie oprită. Nu este timpul încă pentru ea.
Întregul volum este unul sensibil și constituie o relație complicată cu moartea care e mai prezentă ca niciodată în jurul vocii lirice.
Scriitorul Ioan Romeo Roșiianu prin acest volum ni se deschide și își deschide sufletul pentru cititorii săi, în mâna cărora își încredințează vulnerabilitatea și sentimentele sincere.
Este mai deschis ca niciodată, mai predispus la suferință, la o durere nesfârșită și fără milă.