ORIZONTUL IMPERATIV, Editura CROMATICA, Baia Mare, 2026, cartea de debut a filosofului băimărean Marcel Mureșan, este o reușită carte despre cunoaștere în general, despre îmbinarea cunoașterii cu emoția provocată de artă și cultură, dar nu în ultimă instanță, de cunoașterea și înțelegerea omului, deoarece, așa cum însuși autorul mărturisește "... toate (cele n.n.) scrise de mine în această carte au un singur subiect: OMUL, cu toate treburile lui. Este perspectiva orizontului mirării lui. Este drumul omului spre plenitudine".(Din mărturisirile autorului - Dedicație).

          Pentru Marcel Mureșan, scopul unei cărți este acela de a sădi în sufletul omului o anumită tensiune, care tensiune va trebui să rodească "în timp și care să se reducă în final la o adevărată estetică a unei expresii livrești"(Coperta a patra a cărții), deoarece numai estetica ne poate duce, în ultimă instanță, spre cunoaștere și frumos.

          Într-o asemenea perspectivă decurg meditațiile lui Marcel Mureșan în cartea cu pricina, încercând să privească cu o anumită detașare, absolut necesară, câteva noțiuni și câteva direcții de gândire, tinzând spre acea "gândire a gândirii, spre certitudine și îndoială, tindere din care nu lipsesc nici întrebările care vizează noțiunile de"Eu" și"Eul meu", de "Eu și Tu", nici cele legate de ce vor intelectualii sau care-i sensul scopului, călătorind printre gânduri, departe, departe spre existența Luminii și a Universului, spre umanitatea Omului, întrebându-se dacă-i posibil astăzi Umanismul, ajungând la lămurirea antropologică, la satisfacție și frumusețe și la trăirea libertății, vizavi de nelipsita violență.

          În asemenea momente, întrebarea crucială pe care autorul și-o pune este următoarea: "Mai poate (oare n.n.) Adevărul să ne convingă?", întrebare urmată de câteva reflecții asupra Virtuții. Șirul meditațiilor cuprinse-ntre coperțile acestei splendide cărți se-ncheie într-un inedit soi de Epilog, prin care autorul încearcă, și reușește din plin, să realizeze o anumită formă a gândirii prin care să-l vadă pe om din propriile lui perspective.

          La urma urmei, gânditorul Marcel Mureșan, filosoful Marcel Mureșan este un teoretician al artei și al gândirii, care năzuiește și tinde spre ceea ce se cheamă alegere. A alege înseamnă de fapt a ne angaja în ceva cu toată capacitatea care ne particularizează pe noi ca oameni. Astfel, alegerea celei mai strălucite și mai minunate trăsături  dintre infinitele oferte pe care viața și natura ni le scoate în cale reprezintă pentru Marcel Mureșan ca teoretician al artei și al gândirii, numai prima treaptă în procesul de umanizare a produsului. Din ceea ce a ales scriitorul și artistul gânditor Marcel Mureșan în cartea sa toate purced înspre crearea unei armonii speciale, a acelei armonii pe care o știm deja, armonie care a fost sinonimul atributului gânditor și creator de-a lungul tuturor epocilor cunoscute de filosofia artei, termenul generic rămânând același.          

          În cartea de față, simbolic intitulată ORIZONTUL IMPERATIV, meditațiile lui Marcel Mureșan se înalță întru armonie la fel ca o cetate bine rânduită, ca un cor de voci consonante, străduindu-se, prin propriul efort al autorului, să fie cât mai asemănătoare cu unitatea simplă a cunoașterii, armonie care încă mai este o categorie estetică, într-o vreme în care nu teologia, ci mai degrabă psihologia este regina științelor, vreme în care, iată, armonia este definită ca o armonie a impulsurilor, o adevărată sinestezie, o armonie care se difuzează și care presupune lărgimea vederii necesare pentru cuprinderea tuturor aspectelor unei creații, profunzime analitică pentru a putea verifica dacă toate nivelurile entității complexe ale unei gândiri sunt în egală măsură organizate.

          Modul în care Marcel Mureșan examinează prin disecare, departajare și generalizare metamorfozele gândirii celor 16 eseuri filosofice din cartea sa constituie un exemplu concludent de judecare critică estetico-filosofică deschisă a unor înnoiri profunde pe tărâmul creației filosofice, și nu numai, se subsumează de la sine în fondul permanențelor gândirii autorului indiferent de proveniența lor estetică sau filosofică.

          Cu toate acestea, Marcel Mureșan scoate în evidență în cartea domniei sale, prin meditațiile sale, acest fond al permanențelor gândirii, fond marcat prin niște fraze meșteșugit create, reușind să facă diferența între creatori și creatori, între autenticitate și vegetație, între profunzime și superficialitate, între fabricațiile de suprafață și creațiile de adâncime, fără a da măcar de bănuit, fără a face niciun fel de insinuări care ar putea transgresa într-un fel sau altul gândirea filosofică în ansamblu, toate acestea rămânând în planul subânțelesului de sine acceptat.

          Întâlnim în cartea lui Marcel Mureșan, ORIZONTUL IMPERATIV, pagini care demonstrează vastul câmp de investigație al unui autor pasionat de cunoașterea filosofică și estetică, cunoaștere în care întâlnim însumate punctele de vedere din toate ramurile fenomenalității gândirii, prin niște considerații generale confortabile, care primesc încântătoare sugestii de erudiție, simț și gust estetic, toate acestea născute din acea citire și interpretare estetică a multor surse bibliografice, precum și dintr-o vocație axiologică de exercițiul gândirii în care angajările eului creator nu sunt străine.