În poezia mea
Nu mai bate la uşi imaginare în poezia mea
Priveşte în jur – de cât timp eşti în ea?
ţi-au înflorit aripi
norii sunt aburi de cafea
Toate zarurile sunt norocoase
Şi sunt a ta
În versul meu nu plâng icoane
aici nu mai moare nimeni de foame
Îţi este cald atunci când altora le este frig
Şi dacă îţi e frig, cu siguranţă cineva prin lume
Strigă că moare de cald, şeicii vin cu sare
Pentru răni şi în congelatoare fiecare
Are pregătită o pungă cu sânge
Bani se plătesc numai pentru iertare
Şi numai de dor se mai plânge
În poezia mea copilul doarme liniştit
Dumnezeu a terminat de mult de făcut lumea
Şi dacă tu, cumva te-ai rătăcit
E vina felinarului prea învechit
Sau numai o părere, citeşte mai atent
poate te-ai regăsit!
EU SUNT
Eu sunt
Cine ştie ce Dumnezeu voi fi fără tine
Cine ştie ce crede Dumnezeu despre mine
Timpul, numai el e rău cu mine
Altădată îmi dăruia dantele
Mă învăluia în ele
Azi îmi trimite franjuri de prin stele
Săruturi rupte, îmbrăţişări împrăştiate
Clipe grele
Se spulberă mai iute ca un fulg
Şi sunt ce sunt
tot fără tine
Şi timpul nici nu vrea
Să fie bun cu mine
jurăminte
La început a fost cuvântul.
El i-a spus: “îţi dăruiesc
Trupul meu, să fim
Una cu pământul”.
Ea i-a răspuns: ”primeşte-mi
Sufletul, să fim
Un singur cer”.
În clipa următoare, Dumnezeu
A făcut cerul şi pământul
După chipul lui
Şi asemănarea ei.
o carte cu numele meu
De ce nu vii? De ce mai mult
Citim cărţi scrise de poeţii morţi?
Mâna mea continuă încăpăţânată să scrie
Pe nori, pe lună, pe ţărână, pe
Dumnezeu, ştie că nu mă opresc
Îmi aşterne rezerva celestă de hârtie
Mă joc cu moartea
Poate o pierd
Ca pe o jucărie din copilărie.
Mă joc de-a cititorul
Intru în librărie, caut pe raft
O carte cu numele meu, vânzătorul
Îmi spune să am răbdare, poetul e încă în viaţă
Să trec şi mâine dimineaţă, cu puţin noroc
Poate moare, vitrinele sunt deja pregătite.
Şi eu chiar veneam să cumpăr o carte
Ţineam mâna ridicată spre cer
Ca un steag fluturam curcubeul
Călcam din iubire spre moarte.
Mai bine mă joc de-a Dumnezeu
Cânt pe străzi ca un sfânt cu halo
Scriu poezia cu sânge, o carte cu numele meu
Atât de puţin cer în schimb
Vă implor
Nu aşteptaţi – Eu, poetul –
Să mor
Valiza cu melci
Mă trimite cu un geamantan de cărţi prăfuite
în hăul de la marginea lumii
Vrăjitoarea voodoo m-a plătit cu câteva cuvinte
Furate din cărţile sfinte
Crede că habar nu am, eu ştiu că în valiză
Sunt suflete rătăcite, după mirosul de păcat
caut un şarpe să le inghită
Eu nici nu locuiesc pe strada aceasta
Nu mă huliţi m-am împiedicat de ziduri
reci de nepăsare
Vai, din geamantan se împrăştie mii de melci
m-a păcălit a naibii vrăjitoare
credea că îmi găsesc iubirea? sfârşitul? pe aici
eu credeam că voi semăna cuvinte
la marginea lumii, un soi
de seminţe fermecate, vor creşte într-un an
cât o carte
bine că azi am împrăştiat melci, nu moarte
vineri
Vineri vinerea vine rea
Plâng în genunchi
La poarta ta
Oraşul tău are o singură stradă
Neîncrederea, ce nume ciudat
Nici nu mai ştiu dacă eşti servitor
Sau împărat
De câte secole îţi bat la porţi
Vineri e ziua cea mai grea
Cât mai suporţi
Să fie zi de post să fugi de mine fără rost
Fără să mă inviţi la o cafea?
Din desele păduri râde de mine baba rea
Mă supune la cazne, mă adoarme
În vise porţile sunt deschise
Mă trezesc şi cad din nori
Mă risipesc în vânt
Încerc să intru pe aripi de fluturi
Să mă strecor pe lângă o servitoare
Să cumpăr cheia de la lacăt pe săruturi
Să mituiesc un paznic beat, o vrăjitoare
Mai bine strig
Deschide porţile că mor de frig
Şi dacă iar am parte de eşec
Mai bine plec
Domnule
Plec… E vineri şi îmi iese în cale sfânta rea
Şi iar sunt în genunchi la poarta ta.
Regina de gheaţă
Scrie-mi numele pe ape când sunt departe
Să îmi vezi chipul în oglindă, pe frunze
În luciul inelului, în mintea ta
În sâmburele de măr rămas pe farfurie
Sub aripi de înger, în ceaşca de cafea
Trec, regină de gheaţă pe sub ochiul tău
Cu tălpi însângerate pe un munte de inimi
În urma mea, un zid de cioburi
Un râu de sânge, zmeul cel rău
Lacrima îmi îngheaţă în formă de inimă
Tu, zeu frumos, dansezi pe ea
Legat cu-o funie de foc de o stea
Şî îndoiala e o stâncă mare
Aştept sub cruce de speranţă
Prima floare de colţ
Mâna mea scrie cu fulgi de curcubeu
Numele tău
Cândva ţurţurii erau săgeţi de foc
Cândva şi cifra 13 îmi purta noroc
Îţi jur pe umbra morţilor
Să se prefacă ţărână tot aurul din mintea mea
Dacă ştiu altă lume mai bună
Alt loc mai cald ca în inima ta
statuia de aur
Râu roşu de foc
Mă inundă
Iubirea, mută munţii din loc
Fiecare piatră care mă loveşte
Mă poleieşte
Statuie
În lumina verzuie
Nu e sângele meu
E un porumbel
Cu trandafirul roşu în cioc
Mii de căutători de aur cu sitele lor
Nu au reuşit să strângă atâtea comori
Şi rănile mele par flori
Învelite în alge sub raze de lună
Pescarule norocos, ai găsit o statuie
Să o aduci la mal, să o aşezi în vitrina
Din inima ta, ca pe un trofeu
Ai grijă, înăuntru sunt eu
Umbra unei flori de colţ
Visez că sunt
Ultima femeie de pe pământ
Îmi vindec rănile în ochii tăi
Cântând
Târziu adorm la pieptul tău
Visează-mă stâncă
Munte, apă adâncă
Şi traversează-mă în grenunchi
De mii de ori
Ia-mă în braţe dacă vrei să zbori
Rămâi cu mine în lacrimă
Nemuritori
În zori
În ceaşca de cafea
Se oglindeşte umbra unei flori
De colţ, sau pasul tău desculţ
Prin mintea mea
Pentru ultima oară
eu nu port voal pe ochi
Tu nu eşti primul muritor care mă vezi
Nici primul care mori de dorul meu
Mă rog la Dumnezeu să fii tu primul
Care să nu mă pierzi
Să fiu eu prima care nu îţi vinde sufletul pe arginţi
Prima pe care nu o minţi
Să deie Dumnezeu să fiu prima femeie
Pe care pentru ultima oară
Să o iubeşti ca prima dată
două ceşti de cafea
Suntem doi, pune două ceşti de cafea
Nu-l pot lăsa pe Dumnezeu să mă aştepte la uşă
Nici în visul tău nu pot intra fără el
Nu zâmbi, îmi poartă noroc
Mă duce ca pe un trandafir în cioc
Peste oceane de întrebări,
Mările îndoielilor tale
De ce ţin două inimi în mână?
Ştiu că nu sunt
Dar aş vrea să fiu
Ultima licornă de pe pământ
Nu râde, vei afla povestea
vei vedea că din ceaşca mea
Dumnezeu a sorbit două guri de cafea
sita
o port după mine, o cruce
pe toate Golgotele unde viaţa mă duce
grea, sita mea
prea mult nisip am strâns în ea
azi cern cuvintele tale
repede se prefac în nori grei de praf
îmi cern iubirile, se sparg în pietricele
ca fulgi de nea se împrăştie nisip din ele
şi parcă Dumnezeu râde de sita mea
ascuns după o stâncă , viaţa
în fiecare zi o sparg şi-o cern
o fi vreun bulgăraş de aur undeva
măcar un grăunte
mai bine încerc să cern moartea
poate se alege praful de ea
călimara cu lacrimi
La două feluri de venin
Ura şi linguşeala
Nu am antidot
Împotriva lor nu pot lupta
Cuvântul - bumerang m-ar răni
rana se vindecă greu
e un cer cu soare adevărat
în călimara mea cu lacrimi
numai sub cruce de lumină
cuvântul vindecă rana
voi scrie poemul curat
fără minciună şi ipocrizie
cu mâna lui Dumnezeu
identitatea mea,
un zâmbet pe coala albă de hârtie
de gardă în cer
Azi sunt de gardă în cer
Ce le mai trece îngerilor prin minte?
Mă vor alege şef în minister
Să încasez taxe pe pix, hârtie, cuvinte
Sperăm să-i fiu lui Dumnezeu purtător de cuvânt
Să număr sfinţii, câţi au înviat
Zeii mă pun să dau cerneala înapoi
Celor ce au scris de rău despre noi pe pământ
Se aud chiar clopote de revoluţie
Toţi aşteaptă să ies eu din gardă, poetul,
În orice temniţă m-ar arunca, ei ştiu
Le-aş scrie cu lanţuri de zale secretul
Şi m-aş întoarce la ai mei cu lauri
În fruntea turmei lor de minotauri
Încă o carte
În cupa magică a nemuririi caut actorul,
Interpretul rolului meu în cel mai important
Moment al vieţii: naşterea. Vreau să îl întreb
Unde sunt eu şi ce naiba caut acolo?
Răscolesc arhive sentimentale, albume foto,
Lacrimile mamei. Filmul durează o bătaie de aripi.
A fost un an bun, pelicula este de calitate
Se observă diferenţa dintre culoarea vântului
Şi culoarea ochilor, dintre ziuă şi noapte, felicitări,
doamnă toamnă, aţi întregit cu brio decorul!
Bunicii erau prezenţi, cu păr cărunt sub frunzele gălbui
Alergam spre ei să le arăt pantofiorii curaţi.
Tata cânta din frunza timpului la poarta bazarului
Împărţea bilete de intrare copiilor; “luaţi,
Curând veţi părăsi şi voi raiul, veniţi
Să vă jucaţi!” Atunci s-a hotărât mama
Să îmi dea nume de înger
Avea pregătit unul de floare…a, da, actorul…
l-am găsit după un timp, rătăcit,
unde mă aşteptam mai puţin, în oglindă
m-a recunoscut, mi-a spus senin
că a interpretat doar rolul din scena
primului scâncet, Dumnezeu, regizorul
l-a înlocuit cu o clonă, una destul de abilă,
a trecut pe lângă iubire şi moarte
lăsând în urmă, abia întrezărite
câteva litere, inima mea pe încă o carte…
CV - Gabriela Ana Balan
DATA NAŞTERII: Sibiu, 19 septembrie 1968, domiciliul în Bârlad, jud. Vaslui
debut poetic în Revista “Astra”, Braşov, în 1986; cronici de cenaclu în jurnalul “Tribuna Sibiului”, cronici literare, poezii, prezentări de reviste şi cenacluri literare în Revista Transilvania, premii la Festivaluri de poezie: Sibiu, Mediaş, Tg. Jiu. În 1984 este finalist la faza naţională a Olimpiadei de Limba Română «Mihai Eminescu » Suceava, îndrumător prof. Morar Silvia, în comisie acad. Zoe Dumitrescu- Buşulenga.
- Decembrie 1989 –până în aprilie 1993 - redactor la cotidianul “21 Radical” Sibiu, membru SZR;
- După 2012- cronici literare la cărţile poeţilor Renate Müller (Germania) în Revista “Singur”, Daniel Marian, în săptămânalul “Vorba Ardealului” şi în Revista
“Dăruiri literare”, Petruş Andrei, în volumul de cronici literare “Lecturi empatice” (autor, Petruş Andrei), Valentina Geambaşu, în Revista “AVA”; Postfaţa la volumele poeţilor Daniel Marian, Isabela Nicoară (“ Nu vreau să intru în secolul 13 – 14” , “Din firescul sublimului. Înverşunare între elitele etilismului”), Andru (“Şapte”) şi Prefaţa la volumul poetei Valentina Geambaşu (“Din petalele sufletului meu”); poezii în revistele “Singur”, “Sintagme literare”,”Clujul liber”, “Popasuri culturale”, “Orizonturi literare”, “A.V.A.” (poezie bilingvă),”Vis de artist » (diploma «Voluntar pentru cultură » în 2014 şi 2015), Suplimentul « Săptămânalului Vorba », Revista « Viaţa noastră » ; poezii în limba română în publicaţiile internaţionale “Acum tv”(SUA), Calameo (Israel), Revista ASILR (Secolul XXI, Israel), poezii în limba italiană traduse de Denisa Balan şi Gregorio Costa în Revista “L’Inchesta” (Dubai);
- iunie 2013 – Flavia Crăstănuş - master, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, prezintă volumul “Împăratul de ceară” la Colocviul Masteratelor de Literatură, Universitatea Bucureşti; decembrie 2013 - premiul III la concursul Revistei AVA
volume publicate
“Împăratul de ceară” –Editura Singur, Târgovişte 2012, versuri (coperta şi ilustraţiile Mirel Bucur, traducerea unui poem in limba italiană Denisa Balan).
“Labirintul de cristal” –Editura “Self Publishing”, Bucureşti 2014, versuri, proză scurtă;
Volume colective tipărite – antologii
“Toamna”, “Iarna” – Editura Singur
publicaŢii individuale online : “Fluturele de cristal”, “Noapte bună, Domniţă!”, “Taina din labirint”, “Răscruce 9 de avatar”,“Copilul din inima mea”, “Mă iubeşte timpul”, “Şapte întrebări” (Calameo) “La răscruce de avatar”,“Taina din labirint”, “Regina de gheaţă”, “Gh. Clapa – Cronici la volumele poetei Gabriela Ana Balan” , “Prin labirintul de cristal, sub aripa Împăratului de ceară”, “Cartea pentru Valentino”(issuu)
PublicaŢii colective internaţionale online: “Peregrinări” – volum editat de Centrul de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti, Dublin 2014; “Dialog cu Ana”, cu Adrian Grauenfels, “Pe Podul Suspinelor”,“Evantai cu femei frumoase”, “Colaj albastru”, cu: Dorina Şişu, Gabi Schuster, Beatrice Bernath, Bianca Marcovici, Adrian Grauenfels, Ioan Mircea Popoviciu (Calameo, Israel).