În poezia mea

 

Nu mai bate la uşi imaginare în poezia mea

Priveşte în jur – de cât timp eşti în ea?

ţi-au înflorit aripi

norii sunt aburi de cafea

Toate zarurile sunt norocoase

Şi sunt a ta

 

În versul meu nu plâng icoane

aici nu mai moare nimeni de foame

Îţi este cald atunci când altora le este frig

Şi dacă îţi e frig, cu siguranţă cineva prin lume

Strigă că moare de cald, şeicii vin cu sare

Pentru răni şi în congelatoare fiecare

Are pregătită o pungă cu sânge

Bani se plătesc numai pentru iertare

Şi numai de dor se mai plânge

 

În poezia mea copilul doarme liniştit

Dumnezeu a terminat de mult de făcut lumea

Şi dacă tu, cumva te-ai rătăcit

E vina felinarului prea învechit

Sau numai o părere, citeşte mai atent

poate te-ai regăsit!

 

 

EU SUNT

 
 

Eu sunt

Cine ştie ce Dumnezeu voi fi fără tine

Cine ştie ce crede Dumnezeu despre mine

Timpul, numai el e rău cu mine

Altădată îmi dăruia dantele

Mă învăluia în ele

Azi îmi trimite franjuri de prin stele

Săruturi rupte, îmbrăţişări împrăştiate

Clipe grele

Se spulberă mai iute ca un fulg

Şi sunt ce sunt

tot fără tine

Şi timpul nici nu vrea

Să fie bun cu mine

 

 

jurăminte

 

La început a fost cuvântul.

El i-a spus: “îţi dăruiesc

Trupul meu, să fim

Una cu pământul”.

Ea i-a răspuns: ”primeşte-mi

Sufletul, să fim

Un singur cer”.

În clipa următoare, Dumnezeu

A făcut cerul şi pământul

După chipul lui

Şi asemănarea ei.

 

 

o carte cu numele meu

 

De ce nu vii? De ce mai mult

Citim cărţi scrise de poeţii morţi?

 

Mâna mea continuă încăpăţânată să scrie

Pe nori, pe lună, pe ţărână, pe

Dumnezeu, ştie că nu mă opresc

Îmi aşterne rezerva celestă de hârtie

 

Mă joc cu moartea

Poate o pierd

Ca pe o jucărie din copilărie.

 

Mă joc de-a cititorul

Intru în librărie, caut pe raft

O carte cu numele meu, vânzătorul

Îmi spune să am răbdare, poetul e încă în viaţă

Să trec şi mâine dimineaţă, cu puţin noroc

Poate moare, vitrinele sunt deja pregătite.

 

Şi eu chiar veneam să cumpăr o carte

Ţineam mâna ridicată spre cer

Ca un steag fluturam curcubeul

Călcam din iubire spre moarte.

 

Mai bine mă joc de-a Dumnezeu

Cânt pe străzi ca un sfânt cu halo

Scriu poezia cu sânge, o carte cu numele meu

 

 

Atât de puţin cer în schimb

Vă implor

Nu aşteptaţi – Eu, poetul –

Să mor

 

 

Valiza cu melci

 

Mă trimite cu un geamantan de cărţi prăfuite

în hăul de la marginea lumii

Vrăjitoarea voodoo m-a plătit cu câteva cuvinte

Furate din cărţile sfinte

 

Crede că habar nu am, eu ştiu că în valiză

Sunt suflete rătăcite, după mirosul de păcat

caut un şarpe să le inghită

 

Eu nici nu locuiesc pe strada aceasta

Nu mă huliţi m-am împiedicat de ziduri

reci de nepăsare

Vai, din geamantan se împrăştie mii de melci

m-a păcălit a naibii vrăjitoare

credea că îmi găsesc iubirea? sfârşitul? pe aici

 

eu credeam că voi semăna cuvinte

la marginea lumii, un soi

de seminţe fermecate, vor creşte într-un an

cât o carte

bine că azi am împrăştiat melci, nu moarte

 

vineri

 

Vineri vinerea vine rea

Plâng în genunchi

La poarta ta

 

Oraşul tău are o singură stradă

Neîncrederea, ce nume ciudat

Nici nu mai ştiu dacă eşti servitor

Sau împărat

 

De câte secole îţi bat la porţi

Vineri e ziua cea mai grea

Cât mai suporţi

Să fie zi de post să fugi de mine fără rost

Fără să mă inviţi la o cafea?

Din desele păduri râde de mine baba rea

Mă supune la cazne, mă adoarme

În vise porţile sunt deschise

Mă trezesc şi cad din nori

Mă risipesc în vânt

Încerc să intru pe aripi de fluturi

Să mă strecor pe lângă o servitoare

Să cumpăr cheia de la lacăt pe săruturi

Să mituiesc un paznic beat, o vrăjitoare

 

Mai bine strig

Deschide porţile că mor de frig

Şi dacă iar am parte de eşec

Mai bine plec

Domnule

Plec… E vineri şi îmi iese în cale sfânta rea

Şi iar sunt în genunchi la poarta ta.

 

 

Regina de gheaţă

 

Scrie-mi numele pe ape când sunt departe

Să îmi vezi chipul în oglindă, pe frunze

În luciul inelului, în mintea ta

În sâmburele de măr rămas pe farfurie

Sub aripi de înger, în ceaşca de cafea

 

Trec, regină de gheaţă pe sub ochiul tău

Cu tălpi însângerate pe un munte de inimi

În urma mea, un zid de cioburi

Un râu de sânge, zmeul cel rău

 

Lacrima îmi îngheaţă în formă de inimă

Tu, zeu frumos, dansezi pe ea

Legat cu-o funie de foc de o stea

Şî îndoiala e o stâncă mare

Aştept sub cruce de speranţă

Prima floare de colţ

Mâna mea scrie cu fulgi de curcubeu

Numele tău

 

Cândva ţurţurii erau săgeţi de foc

Cândva şi cifra 13 îmi purta noroc

Îţi jur pe umbra morţilor

Să se prefacă ţărână tot aurul din mintea mea

Dacă ştiu altă lume mai bună

Alt loc mai cald ca în inima ta

statuia de aur

 

Râu roşu de foc

Mă inundă

Iubirea, mută munţii din loc

 

Fiecare piatră care mă loveşte

Mă poleieşte

Statuie

În lumina verzuie

Nu e sângele meu

E un porumbel

Cu trandafirul roşu în cioc

 

Mii de căutători de aur cu sitele lor

Nu au reuşit să strângă atâtea comori

Şi rănile mele par flori

Învelite în alge sub raze de lună

 

Pescarule norocos, ai găsit o statuie

Să o aduci la mal, să o aşezi în vitrina

Din inima ta, ca pe un trofeu

Ai grijă, înăuntru sunt eu

 

 

Umbra unei flori de colţ

 

Visez că sunt

Ultima femeie de pe pământ

Îmi vindec rănile în ochii tăi

Cântând

 

Târziu adorm la pieptul tău

Visează-mă stâncă

Munte, apă adâncă

Şi traversează-mă în grenunchi

De mii de ori

 

Ia-mă în braţe dacă vrei să zbori

Rămâi cu mine în lacrimă

Nemuritori

 

În zori

În ceaşca de cafea

Se oglindeşte umbra unei flori

De colţ, sau pasul tău desculţ

Prin mintea mea

 

 

Pentru ultima oară

 

eu nu port voal pe ochi

Tu nu eşti primul muritor care mă vezi

Nici primul care mori de dorul meu

Mă rog la Dumnezeu să fii tu primul

Care să nu mă pierzi

 

Să fiu eu prima care nu îţi vinde sufletul pe arginţi

Prima pe care nu o minţi

Să deie Dumnezeu să fiu prima femeie

Pe care pentru ultima oară

Să o iubeşti ca prima dată

 

două ceşti de cafea

 

Suntem doi, pune două ceşti de cafea

Nu-l pot lăsa pe Dumnezeu să mă aştepte la uşă

Nici în visul tău nu pot intra fără el

Nu zâmbi, îmi poartă noroc

Mă duce ca pe un trandafir în cioc

Peste oceane de întrebări,

Mările îndoielilor tale

 

De ce ţin două inimi în mână?

Ştiu că nu sunt

Dar aş vrea să fiu

Ultima licornă de pe pământ

 

Nu râde, vei afla povestea

vei vedea că din ceaşca mea

Dumnezeu a sorbit două guri de cafea

 

sita

 

o port după mine, o cruce

pe toate Golgotele unde viaţa mă duce

grea, sita mea

prea mult nisip am strâns în ea

 

azi cern cuvintele tale

repede se prefac în nori grei de praf

îmi cern iubirile, se sparg în pietricele

ca fulgi de nea se împrăştie nisip din ele

 

şi parcă Dumnezeu râde de sita mea

ascuns după o stâncă , viaţa

în fiecare zi o sparg şi-o cern

o fi vreun bulgăraş de aur undeva

măcar un grăunte

 

mai bine încerc să cern moartea

poate se alege praful de ea

 

 

călimara cu lacrimi

 

La două feluri de venin

Ura şi linguşeala

Nu am antidot

Împotriva lor nu pot lupta

Cuvântul - bumerang m-ar răni

rana se vindecă greu

 

e un cer cu soare adevărat

în călimara mea cu lacrimi

numai sub cruce de lumină

cuvântul vindecă rana

 

voi scrie poemul curat

fără minciună şi ipocrizie

cu mâna lui Dumnezeu

identitatea mea,

un zâmbet pe coala albă de hârtie

 

 

de gardă în cer

 

Azi sunt de gardă în cer

Ce le mai trece îngerilor prin minte?

Mă vor alege şef în minister

Să încasez taxe pe pix, hârtie, cuvinte

 

Sperăm să-i fiu lui Dumnezeu purtător de cuvânt

Să număr sfinţii, câţi au înviat

Zeii mă pun să dau cerneala înapoi

Celor ce au scris de rău despre noi pe pământ

 

Se aud chiar clopote de revoluţie

Toţi aşteaptă să ies eu din gardă, poetul,

În orice temniţă m-ar arunca, ei ştiu

Le-aş scrie cu lanţuri de zale secretul

 

Şi m-aş întoarce la ai mei cu lauri

În fruntea turmei lor de minotauri

 

 

Încă o carte

 

În cupa magică a nemuririi caut actorul,

Interpretul rolului meu în cel mai important

Moment al vieţii: naşterea. Vreau să îl întreb

Unde sunt eu şi ce naiba caut acolo?

Răscolesc arhive sentimentale, albume foto,

Lacrimile mamei. Filmul durează o bătaie de aripi.

A fost un an bun, pelicula este de calitate

Se observă diferenţa dintre culoarea vântului

Şi culoarea ochilor, dintre ziuă şi noapte, felicitări,

doamnă toamnă, aţi întregit cu brio decorul!

 

Bunicii erau prezenţi, cu păr cărunt sub frunzele gălbui

Alergam spre ei să le arăt pantofiorii curaţi.

Tata cânta din frunza timpului la poarta bazarului

Împărţea bilete de intrare copiilor; “luaţi,

Curând veţi părăsi şi voi raiul, veniţi

Să vă jucaţi!” Atunci s-a hotărât mama

Să îmi dea nume de înger

Avea pregătit unul de floare…a, da, actorul…

l-am găsit după un timp, rătăcit,

unde mă aşteptam mai puţin, în oglindă

m-a recunoscut, mi-a spus senin

că a interpretat doar rolul din scena

primului scâncet, Dumnezeu, regizorul

l-a înlocuit cu o clonă, una destul de abilă,

a trecut pe lângă iubire şi moarte

lăsând în urmă, abia întrezărite

câteva litere, inima mea pe încă o carte…


CV - Gabriela Ana Balan

DATA NAŞTERII:  Sibiu, 19 septembrie 1968, domiciliul în Bârlad, jud. Vaslui
debut poetic în Revista “Astra”, Braşov, în 1986; cronici de cenaclu în jurnalul “Tribuna Sibiului”, cronici literare, poezii, prezentări de reviste şi cenacluri literare în Revista Transilvania, premii la Festivaluri de poezie: Sibiu, Mediaş, Tg. Jiu. În 1984 este finalist la faza naţională a Olimpiadei de Limba Română «Mihai Eminescu »  Suceava, îndrumător prof. Morar Silvia, în comisie acad. Zoe Dumitrescu- Buşulenga.
-                Decembrie 1989 –până în aprilie 1993 - redactor la cotidianul “21  Radical” Sibiu, membru SZR;
-                După 2012- cronici literare la cărţile poeţilor Renate Müller (Germania) în Revista “Singur”, Daniel Marian, în săptămânalul “Vorba Ardealului” şi în Revista
 “Dăruiri literare”, Petruş Andrei, în volumul de cronici literare “Lecturi empatice” (autor, Petruş Andrei), Valentina Geambaşu, în Revista “AVA”; Postfaţa la volumele poeţilor Daniel Marian, Isabela Nicoară (“ Nu vreau să intru în secolul 13 – 14” , “Din firescul sublimului. Înverşunare între elitele etilismului”), Andru (“Şapte”) şi  Prefaţa la volumul poetei Valentina Geambaşu (“Din petalele sufletului meu”); poezii în revistele “Singur”, “Sintagme literare”,”Clujul liber”, “Popasuri culturale”, “Orizonturi literare”, “A.V.A.” (poezie bilingvă),”Vis de artist » (diploma «Voluntar pentru cultură » în 2014 şi 2015), Suplimentul « Săptămânalului Vorba », Revista « Viaţa noastră » ; poezii în limba română în publicaţiile internaţionale “Acum tv”(SUA), Calameo (Israel),  Revista ASILR (Secolul XXI, Israel), poezii în limba italiană traduse de Denisa Balan şi Gregorio Costa în Revista “L’Inchesta” (Dubai);
     - iunie 2013 – Flavia Crăstănuş - master, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, prezintă volumul “Împăratul de ceară” la Colocviul Masteratelor de Literatură, Universitatea Bucureşti; decembrie 2013 - premiul III la concursul Revistei AVA
 
volume publicate
“Împăratul de ceară” –Editura Singur, Târgovişte 2012, versuri (coperta şi ilustraţiile Mirel Bucur, traducerea unui poem in limba italiană Denisa Balan).
“Labirintul de cristal” –Editura “Self Publishing”, Bucureşti 2014, versuri, proză scurtă;
 
Volume colective tipărite – antologii
“Toamna”, “Iarna” – Editura Singur
publicaŢii individuale online : “Fluturele de cristal”, “Noapte bună, Domniţă!”, “Taina din labirint”, “Răscruce 9 de avatar”,“Copilul din inima mea”, “Mă iubeşte timpul”, “Şapte întrebări” (Calameo) “La răscruce de avatar”,“Taina din labirint”, “Regina de gheaţă”, “Gh. Clapa – Cronici la volumele poetei Gabriela Ana Balan” , “Prin labirintul de cristal, sub aripa Împăratului de ceară”, “Cartea pentru Valentino”(issuu)
PublicaŢii colective internaţionale online: “Peregrinări” – volum editat de Centrul de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti, Dublin 2014; “Dialog cu Ana”, cu Adrian Grauenfels, “Pe Podul Suspinelor”,“Evantai cu femei frumoase”, “Colaj albastru”, cu: Dorina Şişu, Gabi Schuster, Beatrice Bernath, Bianca Marcovici, Adrian Grauenfels, Ioan Mircea Popoviciu (Calameo, Israel).