plăcerea toamnelor ude

au început să se usuce singuri
ne trebuie o confirmare
ştirbită de plăcerea toamnelor ude
avem o resursă care ne-a afectat jocul 
voi 
vă lipsiţi
de gestul omenesc al unei femei ascuţite 
precum creta pe tablă

mai e cineva pe aici 
cu multe cuţite în mână?

e un limbaj natural 
să nu băgăm viorile 
să ne simţim în abis 
un record de a fi mai curaţi decât ceilalţi

când scăpăm
se întâmplă ceva

e o tentaţie naturală 
care nu lasă urme

ordinea:
a fost mai bine sau mai rău?
a fost diferit
cât de interzisă e vorba asta
dar noi punem muzică pe dedesubt 
aici se moare până la capăt
aşa 
ca de răzbunare

În genunchi

E timpul să aflu despre frica 
de a muri singur. 
O să se simtă că e făcută în genunchi.

Degeaba îţi zic, 
dar noi am topit un copil împreună
ascuns într-o pereche de pantofi 
de unică folosinţă.

E un fel de zi a arătării,
o încuviințare nepunctată
care a început să producă efecte. 
Trebuie să o dau jos.

Habar nu am cum îşi jupoaie artistul 
pielea. S-a tăiat mort. 
Rămâne
totuşi, o teorie, 
o tijă care poate fora 
senzaţia de imponderabilitate 
dedicată spaţiului cosmic. 
Nu mai apucăm intervenția, 
dar construim multe

cu un ochi pe faţă şi unul pe dos.

Facem o ocluzie 
despre care nu se cunosc prea multe.
Doar
un vârf de copac.
Numai el vede cerul. 
Pentru această dată
mai există cineva care scapă.

peste tot se va ucide 

fără motiv îmi amintesc de o existenţă măruntă 
în sfârşit miroase a libertate,
a sânge
şi nu orice fel de sânge

în distilarea încăpăţânării 
nu există acel capăt lubrifiat de ignoranță

peste tot se va ucide 
într-un colţ de perete vom ascunde mult sânge

într-o zi vom trezi împăratul tăcerii 
şi vom vedea mucegaiul umblând în picioarele goale

încheie-mă tu pe mine

te-ai fi scos dintr-un vis împlinit
să închizi orgia momentului 
de când îţi păstrezi pielea cu grijă
te încarci diferit de fiecare dată
ce factor de multiplicare
să simţi că eşti pedepsit 
dacă arhivezi îmbrăţişarea cronică

suntem o lungime 
bolnavi şi ofiliţi de acelaşi cancer

ce bine că ne-am apucat din vreme 
să bem un amestec dintre unul şi celălalt

mai bine încheie-mă tu pe mine

bucăţi de parte femeiască 

stau cu ochii închişi 
joc rolul
încărcat 
rouă pe marginea frunzei 
îţi este sete 
bucăţi de parte femeiască 
stau gata să te domolească

despre noi şi despre cealaltă lume 
vezi alături

am tendinţa de a juca multe chipuri
niciodată pe al meu

suntem copii de interior 
alegem pasărea care ne omoară 
actul acesta e o centrifugă 
ne răsuceşte şi apoi ne taie mărunt

tot dulcele din gură 

văd o inimă prea deschisă
mă cutremură 
fără fir nu am energia 
pe care simt cum o eman
ca o puştoaică

nu reuşesc să descriu starea 
e ceva cu multe coloane 
care-mi poate spăla tot dulcele din gură 
şi mai am nevoie doar de un vârf de deget 
pentru ca separarea polilor 
să fie o consultaţie cu un stetoscop prea rece

cineva îmi mută oasele 
nu-mi vine bine pe aici
sub efectul acesta 
se desfăşoară pustietatea
pereţii îi privesc îndelung 
până când se deschide ceva

despre cum se uită gustul de lămâie 

nu da indicii 
pe ambele părţi
despre cum se uită gustul de lămâie 
uitat pe buze

strigăte amputate 
o luptă alterată
lasă
mai vorbim despre asta

caricatura noastră are nevoie de haine largi 
pe ambele părţi 
cineva a inventat urmele de păcat lăsate la colţurile gurii
pentru bolnavii mintal 
totuşi sunt
şi nu respir la timp 
inconştientă 
l-am luat pe genunchi 
priviri râncede 
pe ambele părţi
lasă
mai vorbim despre asta

e un loc special gândit 
o să vin când se mai joacă 
putem călca 
pe fizica noastră 
potrivită doar când începe să tacă 
lasă
mai vorbim despre asta

fiecare organ e o mâncare de post

crescuse în tată 
precum orice proiect planetar printr-un creion

nu îl simţi imediat 
e cumva devreme 
nu ţi-e ruşine să regizezi extracţia unui dinte

ai asistat la un cerc închis 
aruncat pe dinăuntru 
ai voie să faci cum vrei 
în lumile care se deschid precum o supapă

din cauza voastră se întâmplă tot 
din cauza voastră fiecare organ e o mâncare de post

vindecarea pe loc

statuile mele cusute pe teama durerii 
se vindecă pe loc
goale și neacoperite
mă încarcă de toate frumuseţile stranii 
încep să vorbească

se sfârşeşte toată armura mea 
ca într-o joacă 
pe lângă
moartea care stă ghemuită
și
mă duce să cunosc pământul

Un răsfăţ într-o menghină

Pentru amatorii lepădaţi acest umăr gol pare uzat. 
Numai el ştie să trântească un răsfăţ într-o menghină,
o prezenţă care-ţi dă de cap şi coadă. 
O să-mi faci ceva cu dinţii 
care se mişcă 
în spirale. 
Lasă-mă să mai îmbătrânesc puţin,
să simt condamnarea la moarte 
ca o atelă pe un picior rupt. 
E o vină sub tensiune.
Se întâmplă ceva cu pofta mea de praf 
eviscerată de nebuniile consemnate în murdăria rezistentă la propria cunoaştere. 
Încurcă tensiunea asta
şi nu aş vrea să fim prea sus.
Să ne rearanjăm, să facem transfer de constelaţii, 
să trăim sâmbetele pe lut moale. 
Nu suntem o specie rară, 
doar o scenă dintr-un proces brut
unde mai avem timp 
să ne jucăm cu un satâr. 
Parcă-mi vine să mă retrag dimineaţa, 
dar e încă întuneric 
rezistent la toate animalele din mine.