Vânzătoarea de comori

 

Măriuca vrea să fie

Vânzătoare de comori

Şi de mică,-n pălărie,

Strânge fericită nori,

 

Strânge scoici strălucitoare

Din nisipul cel mai fin,

Strânge stele căzătoare,

Petice de cer senin,

 

Strânge pene colorate

Şi mărgele în şirag,

Stropi de rouă, nestemate,

Frunze argintii de fag,

 

Strânge flori de lăcrămioară

Şi ciulinii-n câmp străjeri

Şi-ntr-un colţ de inimioară

Strânge clipele de ieri

Şi zefirul care bate

Printre florile de tei,

Iar comorile-adunate

Ea le vinde-n lumea ei!

 

 

La piaţă

 

Hai la mere şi gutui,

Struguri negri şi verzui,

Pepeni galbeni, parfumaţi,

Pepeni verzi, pepeni tărcaţi,

Nuci şi pere moi, zemoase,

Prune brumării şi grase,

Piersici coapte, aurii,

Şi ciuperci cu pălării,

Ardei graşi, fasole-n teci,

Roşii cu ţugui, dovleci,

Ceapă verde şi spanac

Şi cartofi aduşi în sac,

Pătrunjel şi leuştean,

Varză roşie şi hrean,

Ţelină şi usturoi

Şi borş proaspăt în butoi,

Napi şi morcovi, castraveţi,

Flori de toamnă în găleţi.

 

Aşa toamnă-mbelşugată

N-am văzut parcă vreodată!

 

Pădurea fermecată

 

Aricioaica, în pădure,

Merge-agale prin bureţi,

Moş Martin adună mure

Pentru el şi ursuleţi.

 

Iepuraşul ierburi roade

Tremurând ca frunza-n vânt,

Cârtiţa cea neagră şade

Sub movila de pământ.

 

Un bursuc cu dungi pe spate

E cu patru pui pe drum,

Veveriţa,-alune coapte,

Cară-n scorbură acum.

 

O broscuţă se avântă

Dar se-mpiedică-n urzici

Şi-o privighetoare cântă

În concert cu pitulici.

 

Coarnele-i lucesc în soare

Unui mândru căprior,

Parc-ar fi căluţ de mare,

Sus, pe cer, pluteşte-un nor.

 

Melcul, în spinare, duce

Casă mare bucuros,

Iar omida vrea să urce

În stejarul cel umbros!

 

Sub o frunză de ferigă

Greieraşul stă întins,

Doi cocoşi de munte strigă

Şi în luptă s-au încins.

 

Trei furnici cară în spate

Sacul cu merinde plin,

O ciocănitoare bate

Toc!, toc!, toc!, într-un arin.

 

Ce pădure fermecată,

Câţi prieteni întâlneşti.

De aceea, încântată,

Te invit să-i ocroteşti!

 

 

Noapte fermecată

 

Oac, oac, oac, ce gălăgie!

Fac broscuţele în baltă.

Luna plină, argintie,

Peste culmi, acum, se-arată.

 

Greieraşul, în poiană,

Cântă vesel cu chitara,

Nu îi pasă că la iarnă

Va avea goală cămara.

 

Păsărelele se-adună

Pe la cuiburi, toate, toate;

O regina-nopţii, jună,

Scutură parfum în noapte.

 

Frunza în copaci foşneşte

Şi Moş Ene stă să vină.

Bunicuţul povesteşte,

Noaptea e de farmec plină!

 

 

Nuntaşii

 

Era seară şi răcoare,

Prin copaci trecea o boare

Şi miros de caprifoi

Se lăsa peste zăvoi;

Păsărelele din zare

Vesteau nuntă, nuntă mare.

 

Peste câmpul de cucută

Treceau carele de nuntă,

Având cai doi licurici

Şi nuntaşi: mii de furnici,

Albinuţe, gărgăriţe,

Cu buline pe fustiţe,

Libelule graţioase

În rochiţe vaporoase,

Iar la patru ace puşi,

Gândăcei şi cărăbuşi.

Şi în cete, turturele

Ce aveau la gât mărgele,

În mătase-nveşmântaţi,

Fluturi roiuri, sidefaţi.

Şi arici prin iarba deasă

Cu frizura lor ţepoasă,

Greieraşi dornici să cânte

Şi cocoşi pitici de munte,

Rândunelele în frac

Şi în cioc cu flori de mac,

Bursucei în chingi vărgate

Ciute-n cârd, catifelate,

Iepuraşi ferchezuiţi,

Cu pantofii lustruiţi,

Veveriţa cea sprinţară

Vulpea-n pas de domnişoară,

Broaşte-n verde îmbrăcate

Şi doi melci cu casa-n spate,

Cârtiţele tuciurii

Lupu-n straie cenuşii,

Mierla neagră cu cercei

Iar la braţ, doi şoricei.

Şi ursoaica, mare doamnă,

În cojocul ei de blană.

 

Mergeau toţi, cu voioşie,

Să petreacă sub platan

C-avea nuntă-o ciocârlie

Cu un mândru ciocârlan.

 

 

Balada unui piţigoi

 

Am văzut un piţigoi

Ciripind a toamnă,

Prin copacii lăsaţi goi

De vestita Doamnă.

 

Piţigoiul era şic

Cu-aripi de mătasă,

Dar în curte, un pisic,

Pândea după casă.

 

Ca-ntr-un vis urât, atunci,

Nimeni să nu-l vadă,

El, pisicul, tot pe brânci,

Se târa spre pradă.

 

Dintr-un salt, în pom el fu,

Iute ca şi vântul

Şi un ţipăt străbătu

Cerul şi pământul.

 

Azi, din bietul piţigoi,

A rămas în curte

Un mănunchi de pene moi,

Pe pământ căzute.

 

Visul unui greieraş

 

Jos în iarbă,-n ceas de seară,

Stă un greier tupilat.

Cântă tandru la vioară

Cu arcuşu-i fermecat.

 

Stă ascuns sub tărtăcuţă,

Broaşte sar în jurul lui

Şi visându-se-n căsuţă

Zboară gândul lui hai-hui!

 

În căsuţă-i cald şi bine,

Focul arde liniştit

Iar hambarele sunt pline,

Greieraşu-i fericit.

 

Greieraşul cântă-ntruna,

Stelele făclii răsar.

Se iveşte-acuma Luna,

Albă toată, de cleştar.

 

Noaptea pare o feerie,

Cerul este fără nori.

Greieraşu,-mi pare mie,

Va posti de sărbători!

 

Lecţii

 

– Prietenia ce-i?

Maria mă întreabă.

– Un clinc de clopoţei

Şi-un fluture în iarbă!

 

– Ce poţi, te rog, să-mi spui,

De fiinţa ce mi-e mamă?

– Icoană prinsă-n cui,

O sfântă într-o ramă!

 

– Ce-nseamnă, nu-nţeleg,

Iubirea pentru-aproape?

– Când roze îţi culeg

Şi te sărut pe pleoape!

 

– Dar dorul dând fiori,

Ce poate, ştii, să fie?

– Parfumul unei flori,

Numită iasomie!

 

– Dorinţa de frumos,

Aceasta ce e oare?

– Când tu priveşti de jos,

Un răsărit de soare!

 

– Şi tot ce văd acum,

În jurul meu, mirată?

– Sunt multe taine-n drum,

E viaţa minunată!

 

– Câţi ani călătorim

Până la stele-albastre?

– Răspunsul îl găsim

În visurile noastre!

 

– Copilăria, zici,

Cât viaţa toată ţine?

– De simţi un licurici

În suflet, lin, cum vine!

 

Dintele

 

Mi-a căzut un dinte, mamă,

Şi-acum şuier când vorbesc.

Ştirbu,-amicii toţi mă cheamă

Şi-n obraji, iute roşesc.

 

O fetiţă mai glumeaţă

Complimente mi-a făcut:

– Măi Ionuţe, strungăreaţă,

Ca şi-a ta, n-am mai văzut!

 

Iar un pici din grupa mică,

Tot hlizindu-se, mi-a spus:

– Hei, prietene Ionică,

Un’ ţi-e dintele de sus?

Un moşneag pe ulicioară

M-a-ntrebat ce s-a-ntâmplat

Şi mi-a zis că, poate-o cioară,

Dinţişorul mi-a furat.

 

Dintele, mămico,-aseară,

Se mişca aşa cum ştii

Şi Maria, cu o sfoară,

Mi l-a scos cât ai clipi.

 

Şi l-a aruncat voioasă

Peste casă,-n busuioc,

Şi a spus că o să-mi crească

Altul, mult mai bun în loc!

 

Copilărie

 

Aş vrea să fiu mereu copil,

Să mă-nvârtesc fără sfială,

Să văd bujorii în April

Trezindu-se din amorţeală,

 

Şi-n iarba umedă covor

S-alerg desculţă pe afară,

Legat de coada unui nor

S-admir cocorul alb cum zboară,

 

Să simt parfum de flori de tei

Şi mâna mamei peste frunte,

Sărutul cald, iubirea ei,

Destinul încercând să-nfrunte,

 

Şi casă fratelui cel mic

Să-i fac din preşuri colorate

Şi să nu-mi pese de nimic,

Să râd cât pot, pe săturate,

 

Să fac mâncare la păpuşi

Din stânjenei şi lăcrimioare,

Să leg cu aţă cărăbuşi

Şi în văzduh să-i pun să zboare,

 

Şi să miroasă pe pământ

A liliac şi micşunele,

Să zburd prin ploaie şi prin vânt

Cu ochii sus, pe cer, la stele,

 

S-alerg cu-albinele în roi

Şi să mă cred o mică zână,

Să iau furnici din muşuroi

Şi să le simt mergând pe mână,

 

Să-mi văd bunica împletind

Pentru nepoate mândre, şaluri,

S-aud copiii chiuind

Când piatra-n apă face valuri

 

Şi-n vârf de dud să mă ascund

Când stau vacanţele la ţară,

Şi-n gârla caldă să m-afund

Cu ochii-nchişi, în plină vară,

Să prind o gărgăriţă-n zbor

Şi să o urc pe degeţele,

S-ascult chemându-se cu dor

În geamul casei turturele,

 

Şi zmeul să îl trag de sfori,

Să sar cât vreau peste băltoace,

Cunună să îmi fac din flori

Şi-ntruna eu să cânt, că-mi place,

 

S-aud pe tata povestind

Cum alerga copil pe-afară,

Cu drag în braţe să-l cuprind

Şi cerul mai frumos să-mi pară,

 

Să suflu puf de păpădii

Şi să pocnesc în mâini zorele,

Şi struguri copţi, zemoşi, din vii,

Să-i strâng în coşuri de nuiele,

 

Şi îndrăgitul meu bunic

Pe prispă blând să mă alinte

Şi-n mâini să vină c-un ibric,

Să-mi toarne laptele fierbinte,

 

Să prind pe-o floare un bondar,

Şi să îl ţin de o aripă,

Să fiu un porumbel hoinar

Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

 

S-ascult senină-n dimineţi

Cum cântă-n ram o vrăbiuţă

Şi înotând printre nămeţi

Să-nham dulăi la săniuţă

 

Şi să mă joc cu alţi copii

Sub geam de-a tata şi de-a mama

Şi să visez în nopţi târzii

C-arunc în basm chiar eu năframa

 

Şi să rămân mereu copil

Ca-ntr-o oglindă fermecată

Şi, în mireasma lui April,

Să simt copilăria toată!

 

CV - Lidia Batali

Anul naşterii :1952, Bucureşti     

Apariţii editoriale:

Copilărie, dalbă floare editura Eikon 2007

,,Îmi face plăcere să recomand spre publicare volumul de versuri pentru copii semnat de doamna Lidia Batali.Este o carte plină de graţie şi de umor, scrisă cu un talent literar care este în acelaşi timp educativ. Nu mă îndoiesc că în penuria de cărţi dedicate copiilor, care mi se pare evidentă în ultimii ani, acest volum ar umple un gol şi ar fi cu adevărat util. " Ana Blandiana

 

Broască, melcul şi-un arici - poezii pentru cei mici- editura AXY@BLASSCO iunie 2011

Vânzătoarea de comori - poezii în opt culori - editura ARAMIS - Gaudeamus noiembrie 2011

Măgarul în piele de leu -poezii cu talc - editura BLASSCO ianuarie 2012

Leul, vulpea şi-un măgar - aventuri în Zanzibar - poezii cu talc - editura BLASSCO octombrie 2O12

Capra cu trei iezi şi alte poveşti în versuri - editura Adenium - Librex martie 2014

Premii:

2013

menţiune - la concursul de poezii pentru copii Timtim-Timy ediţia 2012-2013 organizat de Fundaţia pentru Ştiinţe şi Arte Paralelă 45 şi Ministerul Educaţiei Naţionale

premiul I pentru poezie pentru copii - la Concursul Naţional Dor de Dor organizat de revista literară ,,DOR de DOR” Localitatea Dor-Mărunt, judeţul Călăraşi

2014:

premiul III - la concursul de poezii pentru copii Timtim-Timy ediţia 2013-2014 organizat de Fundaţia pentru Ştiinţe şi Arte Paralelă 45 şi Ministerul Educaţiei Naţionale

premiul I pentru poezie pentru copii - la Concursul Naţional Dor de Dor organizat de revista literară ,,DOR de DOR” Localitatea Dor-Mărunt, judeţul Călăraşi