Gust liniştea

 

Lumina mi-a îngheţat pe trup,

în dimineţile când îmi căutam

amintirile...

Azi, am împachetat iluziile

şi le-am vârât sub nori,

nu mai vreau să aud zgomotele

unor vise ce mă obosesc…

Deschid pleoapa sufletului

şi văd  pe retina clipelor cum

nemărginirea ne înnoadă firul vieţii.

Dorul îmi înveleşte tăcerea -

            tremur de dragoste.

 

Încep să simt emoţiile pictate

de visurile unui copil,

pierdut în jocul iubirii,

în apusuri sărutate de îngeri.

Gust liniştea ca pe un nectar

ce se prelinge pe buza nopţii

Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor

Iubesc!

 

Timp de dragoste

 

Toamna vine în galop,

vânt de nostalgie

îi bate în faţă.

Vara îşi pierde paşii,

în locurile în care

ne întâlneam noi doi.

Despărţirea e ecoul

unei stele frânte

de prea multe ploi;

doar praful ei se aşterne

peste amintiri…

Timpul m-a legat la ochi

să nu mai număr

greşelile dragostei,

să văd doar curcubeie,

pe un cer de aşteptare.

Chiar dacă viaţa mi-a vândut

prea multe iluzii,

eu tot cumpăr pe credit

un soi de fericire…

Sunt visătoare ca orice poet.

Negociez cu Dumnezeu,

preţul dragostei noastre.

Tot ce pot da în schimb

e bucuria de a iubi.

 

Am să plantez vise

Ce bine e în sufletul tău! 
Aş dori să mă adăposteşti 
în acest anotimp cu dor, 
Să împărtăşim acelaşi loc, 
aceleaşi lacrimi, 
bucurii şi speranţe! 
Să îmbătrânim frumos, 
să ne apară doar 
ridurile fericirii.
Crezi că poţi suporta 
vina dragostei de unul singur?
E mai bine să plătim împreună
chirie acestei vieţi.
Am să privesc liniştea 
voi sta pe marginea unui surâs
şi am să plantez vise,
Desigur, or să înflorească
la gândul că-mi eşti aproape.
Dă-mi doar clipa, care spune:
"Iubeşte-mă din nou".

 

Dansez cu cerul

 

Când scriu,

dansez cu cerul.

Mă simt suspendată

între a fi eu şi a fi

altcineva.

Zâmbetele nu se alterează

pentru că port în mine

secretul Raiului -

bucuria de a crea.

Înserarea cheamă liniştea

sufletul meu nu mai simte

zgomotul durerii…

decât ecoul cuvintelor tale,

magia de a trăi…

 

Ploi de mai

 

Un val de cer se zbate 
de ţărmul iluziilor –

bule de vis limpezite
în albastrul cerului
se unduiesc în aerul îmbibat
de-o dragoste vie.
Mă pătrund cu patimă
ploile senine,
trezind în mine dorinţe,
Vântul hoinar a alungat
tristeţi de mult uitate…
Cu răsuflarea-i proaspătă
mă cheamă în zori
să-i ascult cântecul atins,
de lumina ploilor de mai.
Înmuguresc subit în mine
visuri coapte în lumina Raiului,
mă simt suavă, primăvară
înveşmântată-n fluturi rebeli,
ademenită într-un plai de violete,
pictat în ochii celui pe veci iubit.
Calc apăsat pe roua unui cer
cuprins de inocenţă şi amăgire.
Picură-n mine ploaie de gânduri,
zămislind în sufletul pustiu,
iubirea de cuvânt.

 

Iubirea ta-i un zbor

 

O ploaie de focuri stinge al inimii tăciune,
mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.
Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune
rostită cu inima, seară de seară, la malul mării…

Iubirea ta e zbor neînfrânt de pescăruş,
ce mă poartă lin pe aripile minunii.
Ecou de fericire se pierde-n al gândului apus
tot culegând în palma vieţii, taina lunii.

De ţărmul timpului se loveşte un dor nescris,
cioburi de amintiri îmi rănesc talpa sufletului,
cufundându-mă tot mai adânc în al iubirii abis.
Gust lacrima unui vis… cunosc libertatea cugetului.

 

Ai plecat

 

Ai plecat făr-un zâmbet, sau o îmbrăţişare

N-ai lăsat pe prispa vieţii nici o floare.

Eu primesc în gând scrisorile aşteptate,

Udate cu lacrimi de cuvinte resemnate.

 

Ai plecat şi eu în şoapte de vânt te chem,

Să-mi dezlegi dorurile făcute ghem…

Să-ţi ţes catrene din fuiorul de vise

Ne vom înveli cu ploi de stele interzise.

 

Ai plecat desculţ pe o cărare de toamnă,

Eu învăţ zi de zi durerea ce înseamnă.

Clipele stau îngenuncheate-n rugăciune

La rădăcina unui ieri, al timpului tăciune.

 

Ai plecat, minunea mea, lăsându-mi pe frunze

Paşii ploii, un anotimp cu nuanţe confuze.

Linişte albastră

 

Oh, tu, linişte albastră

Mi-ai strâns în braţe zarea

Să pot auzi de la fereastră

Cocorii ce-şi cântă plecarea.

 

Oh, tu, linişte albastră,

Mă înfăşori c-un şal de dor

Să simt iubirea cea măiastră

Cum trece prin viaţă-n zbor.

 

Azi, te scriu cu liniştea mea,

E albastră ca atunci când iubeşti

Ochii ce îţi privesc profunzimea.

Ale iubirii semne îmi spun cine eşti.

 

Că tu poţi fi frântura mea de cer

Cu seninul clipelor de primăvară

Doar tu ai descoperit al meu mister

în liniştea albastră ce ne-nconjoară.

  

Sonet

 

Sărută-mă cu ploi albastre,

În plete, visele să-mi curgă

Să facem din iubire, sfântă rugă,

O candelă la ale Raiului ferestre.

 

Sărută-mă cu maci visători,

Infinitul în noi să valseze…

Pe o petală, inimile să viseze

Prin iubire vom fi nemuritori.

 

Îngerii ne privesc printre gene,

Din ochi le va plânge apusul,

Ce curge prin ale cerului vene.

 

Chiar dacă ne vor cenzura povestea,

Potop de va veni… Nu-ţi fie teamă!

Ne vom refugia în a poeziei stea...

 

 Sunt ploaie

Sunt ploaie caldă de vară,
mă preling pe buzele-ţi moi,
îţi sărut infinitul regăsit,
sorbind-ţi cu sete
lacrima
din colţul zâmbetului, 
amară ca o cafea băută
pe fugă.
Marea o simt în ochii-ţi adânci,
gustul lor e dulce-sărat
la fel ca viaţa…
Înot printre valuri de suflet,
mă lovesc de stâncile 
gândurilor tale… 
Înserarea ne e paravan
pentru iubirea ce tăinuieşte 
paradisul.

Cerul ne este aproape,
picurându-ne praf de stele
peste visul furat.
Iubeşte-mă ca un copil 
cu luna în privire
pe ţărmul scăldat
de iluzii…

Iubite, atinge-mă cu gândul,
să simt acum talazul fericirii
cum se zbate-n mine.
Şoapte de sirenă îţi voi dărui
în asfinţitul aprins
de dorinţe…
Pescăruşii, cu cântul lor,
ne vor duce spre orizontul
pictat în veşnicie.

 

C.V. - Lavinia Elena Niculicea

 

Nume: Niculicea

Prenume: Elena-Lavinia

Data naşterii: 16.05.1979

 

Studii: 2008-2012, Facultatea de Limba şi Literatura Română, specializare: română-engleză.

             1994-1998, Liceul George Ţărnea

 

Interese: Literatura, lectura etc.

 

Am publicat cărţile "Ploaie de gânduri” (2012) şi "Florile cerului” (2014).