Frustrarea celui nepoftit
Încet încet te va lăsa memoria
Dar nu va muri de boala uitării
Ci de boala alintului
Căci multe neamuri vor veni să te vadă
Să-ţi cureţe stratul cu flori
Crima perfectă nu se face cu costul altor vieţi
Ci cu propria viaţă
Atunci când o pui în propoziţii false
Când îi răpeşti copiii
Şi ceri în schimbul lor drept recompensă
Cele zece etaje ale cerului
La fiecare etaj se află un înger
Proprietar de imobil
Lucrurile perfecte vor fi aduse cu roaba uşa sa
Ca expresie de umilinţă
Cum şi fecioarele vinovate
Numai gândul spion va trece în maşină blindată
Şi toată dimineaţa îl vei urî
Abia înspre prânz vei schimba direcţia gândului
Când îngerul de la etajul şapte
Va scutura peste tine
Preşul plin de boabe
Pentru semănătura iubirii
Iluziile se plătesc
În costul lor intră apa caldă
Taxele solare morale
Şi frica de Dumnezeu
Îngerul aflat la ultimul etaj
Nu-şi mai aminteşte de mine
Cea aflată la parter
Care priveşte în sus
Cu frustrarea
Celui nepoftit
E un târziu codificat
Pe care-l ştiu doar eu
Doar eu îl măsluiesc atunci când te invit alături
Când îţi leg mâinile cu funia
Şi te macin din priviri bob cu bob
Tot lanul tău de mii de ani în care s-au hrănit păsările
Însă cerul nu s-a lăsat mai jos mimând stari de graţie
Dar nici de adversitate
Îngerii au rămas la hotar cu o farfurie de bobiţe în mână
Gata să poftească trufaşii călăreţi
La ospăţ
Câteva mame se apropie de viaţa ta
Dar nu le poţi împărtăşi nicio taină
Nu le poţi prinde în pumni privirea nici sfatul
Iepurii meditaţiei ronţăie curelele de transmisie
Lucrurile eminente se detaşează
Nici nu le pusesei catalogul în faţă
Cu notele rele primite
Printre care abia mai păseai
Abia îţi mai ţineai echilibrul
Tot ce poţi adora intră cum un pui sub aripa ocrotitoare
Vreme nu-i pentru a împinge căruciorul cu cele adunate în viaţă
Vremea voluntariatului a trecut cum apa printre munţi
Doar un corb mai coboară pe firul apei
Pentru a-i desface nodul de mărturisiri
Contrabandişti îl aşteaptă la cotitura anotimpului rece
Acolo unde se fac şi farmecele
Inima abia mai suportă şantajul
Şi închipuirile care o aleargă peste dealul culorilor târzii
Torţa va mai arde puţin spre adâncă pomenire
Apoi lucrurile nu vor mai avea importanţă
Vor fi trimise în misiuni
Nu ştiu dacă fiii lor se vor întoarce
Să întrebe de mine de amorul meu
Cel de peste o mie de ani
Când şi cuvântul fricire
Va suna alltfel
În gura celor îndrăgostiţi
N-am niciun motiv să exist
Dar nici să nu exist
Linia care le separă e subţire simplă
Albastră şi uşor înfiorată
Tremurând din pielea fină
Faptul că exist înseamnă că se respectă democraţia
Instituită de Dumnezeu pe pământ
Moştenitoare a sângelui originar
Doar că puţin mai diluat
Mai împărţit între neamuri
După felul cum avansezi în poveste
Aşa ca de la colibă la zgârâie-nori
Un fel de a te împovăra cu incestul imperatorilor
De-a inunda cu sângele lor beciul din pământ
Unde erau păstrate vinurile alese
Şi unde îşi primea pedeapsa femeia adulteră
Imperiile sfărâmate îţi intrau în ochi
Iar tu nu mai aveai cum să împarţi colacii
Numărând de două ori copiii aceleiaşi istorii
Aşa e când dai prea mult din ce ai
Nu mai rămâi cu nimic
N-ai pe cine-ţi mai asmuţi câinii
Nici pentru cine culege flori de nu-mă-uita
Motivul de-a nu exista
E lucrul laş care nu se arată
Nu poate să convingă
Nu ştie butona idealul
Nici pe mal nu se aşează
Pentru a te indica în locul
Unde ai putea face bâldâbâc
Şi l-ai putea trage după tine
De câteva ori a suflat în balon
Balonul s-a spart dar tu nu erai în el
Nu erai în împărăţia acelui albastru
Care îşi adora intensitatea
Şi nu pentru că n-ai fi vrut
Ci pur şi simplu aşa...
Ca un strigăt aşteptat de departe
Niciodată sosit
Donator de impresii
Azi mi-au înflorit pomii
Fără petale sepale stamine şi pistil
Amănuntele acestea le-am dat pentru a vă înduiaşa
Pentru că eu nu vă cred în stare de tragedii
O seară mai puţin reuşită
Îţi introduce în cap ideea de moarte
O alta îi spune
Colega ai vise urâte
Te bate pe umăr îngerul strălucirii
Şi tu încă nu l-ai întâmpinat
L-ai lăsat să stea la uşa ta
Ca pe oricare muritor
Îngerul este singurul donator de impresii
În sticleţe mici
După ce guşti licoarea
Te trezeşti zburând prin aer
Privind în jos începi să te întrebi
Cine aşază şaua pe cal
Cine-i cavalerul
Cu ce se ocupă inima lui
În viaţa de toate zilele
Cum se asigură ca nici un gând
Să nu rămână netrăit
Sufletul nu poate fi citit
Ca un afiş pus la vedere
Butonul simţirii e reglat pe discret
Cu menţiunea
Pe-aici nu se trece
Doar iubirea şi îngerul pot trece
Dar desculţi
Înainte de-a apărea pe poarta cea nouă
Afişul demnităţii furate
Dacă nu eu atunci cine
De pe acest pământ
Să-mi pună la umeri metafore-aripi
Cine să-mi aştearnă şapte fraţi corbi
La picioare
Ca pe un covor fermecat
Embrionul bogăţia vieţii
Clipele pribege
Zăngănind între valuri
Un fel de intoxicaţie stelară mă umple
Poate am folosit o bucătărie prea mare
Pentru a prepară răspunsurile
La foc mic după gustul clientului
Căruia nimeni nu-i reţine figura
Nici nu bate în poarta lui
Pentru a-i cere bacşiş
Nici ore de lucru sau de dragoste
Suplimentare
Din care sculptorul să poată scoate
Un obiect de artă
Vreau să ştiu
Vreau să am avantajul
De-a mă înfrumuseţa cu idealul ştiinţei
Cu firul ei împletit în zece feluri de a fi
Cât să-i ajungă omului până la moarte
Vreau să-i respir parfumul
În grădina bărbatului bogat
Atât de bogat
Încât în curând îşi va pune la cale
Propriul jaf
Te-am văzut ieri
Erai un munte de vise
Caprele negre îţi lingeau din palmă
Sarea pământului
Erai prea aglomerat pentru gustul meu
Dar nimeni nu se plângea
Toţi ochii îşi întindeau rufele la soare
Pe culmea ta
Stau şi mă gândesc
Ce fenomen te deosebeşte de mine
Poate cugetul adânc
Ce adăposteşte rechinul alb
Ori câţiva faraoni câteva ere
Expediţiile hunilor avarilor tătarilor
Aflate în lupte corp la corp
Care pe care
Astfel încât să grăbească înserările
Să înfigă lama lunii
În preţioasa visare
Eşti un doi patetic
De prea multe ori doi
Ce funcţionează în echipă
Şi-n echipament de drum lung
Aşezaţi spate în spate pentru a se putea apăra
Îndepărtând cu pietre păsările adversarului
Situaţie în care nimeni nu are voie să treacă
De semnul auriu
Numit semnul Domnului
Nici chiar corbii brancardieri nu trec
Să adune răniţii
Să le ungă rănile cu mir
Zbor prin Eden
Simt cum se aşează în mine
Câteva rafturi de idei
Câteva plombe intră în golurile dintre ele
Şi tot nu pare a fi suficient
Simt că ar mai lipsi ceva ca o comparaţie
Descoperită în timpul lecturii
Ca o compensaţie
Ca o redare a echilibrului
Ce fixează axa luminii
În grădina cu magnolii
Înflorind-o
Geniul când se arată
Doreşte să fie exemplificat prin raze lungi
Altoite pe un alt trunchi
Cu o structură miraculoasă
Cu o altă sevă
Consum de inspiraţie
Şi rod
Apare şi prima întrebare
Un fel de a coborî în pământul gândirii
Îngrăşat cu toate esenţele
După ea vine scoţând sunete disperate
Maşina salvării
Câţiva doctori de suflete
Pot migăli lucrul etern
Până la extirpare
N-o să fie niciun regret
Pe care pasărea să-l simtă grav în aripă
Iar zborul prin Eden să nu se mai execute
Încă mai aflăm în drumul nostru
Inşi care ţi se oferă cu toată drama lor
Dar şi cu speranţa cârpită la guler
Aşezată sus în dreapta
Pe ultimul raft
CV - Ana Ardeleanu
Nume şi prenume : ANA ARDELEANU
Locul naşterii: sat Vâlcan, com Ciuruleasa, jud Alba
Domiciliul actual: Mangalia, Jud Constanţa
Studii
Liceul teoretic, „Lucian Blaga”, oraşul Sebeş;
Institut Pedagogic (1976), oraşul Blaj;
Debut literar
„România literară”-rubrica”Poşta redacţiei”, semnată de poetul Geo Dumitrescu „Luceafărul” (aprilie,1972);
Cărţi publicate:
- „Noris”(1998);
- „Poemele Evei” (1999);
- „Vinovată de utopie” (2000);
- „Loc pentru arderi” (2001),
- „Cartea vârstei” (2002),
- „Fără aplauze” (2003),
- „Arzând pustiu-n pipa depărtării” (2006);
- „Coletul cu îngeri” – antologie de autor (2008);
- „Eternitatea fără chip” (2010);
- Tăcerea magnoliei” (2012);
- „ Poeme de seară” (2014)
- „ Graniţele încumetării”(2015)
Cărţi pentru copii
- „Poezie pentru copii (2000);
- „Grădiniţa de vis” ( 2005);
- „În poiana florilor” (2006);
Antologii
Antologie „Poarta inimii” ( 1974), Alba Iulia;
„La porţile soarelui, Constanţa (1978-1979);
Antologie de poezie dobrogeană „Fereastra dinspre mare”, Constanţa (1995);
Antologie„Solteris”,editată sub egida USR , (2005, 2007, 2010, 2012, 2014), Mangalia;
Antologie „Confluenţe poetice” ( 2013), „Confesiuni în virtual”, „Confluenţe lirice”(2013);
Antologia”Autograf pentru m(â)ine”, „Insemne culturale”(2014)
Premii
Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea, cu volumul „Noris”(1998)
Menţiune, Festivalul „Lucian Blaga” (1982)
Premiul al III-lea, Festivalul „Panait Cerna” (1978)
Opinii critice şi prezentări de carte
-NICOLAE MOTOC- Revista”Tomis”,2008)
-ADRIAN ALUI GHEORGHE-„Convorbiri literare”, ianuarie, 2002”
-ION ROŞIORU- Revista „Luceafărul”, 7 iunie 2006
-DUMITRU MUREŞAN- Revista „Tomis”, iunie, 1995
-NICOLAE ROTUND- Revista „Ex Ponto”, decembrie, 2006
-VIRGIL PANAIT- Revista „Oglinda Literară, octombrie, 2002
-CONSTANTIN ŢOIU- Revista „Luceafărul” 1972
-ION GHEORGHE -Revista „Luceafărul” , 1982;
-NICOLAE DAN FRUNTELATĂ, Revista „Examene” 2001
-MARIA IROD „Luceafărul”, 2003, etc
ARTUR PORUMBOIU- ziarele „ Cuget liber”, „Jurnalul de Constanţa”;
ADRIAN ALUI GHEORGHE- „Convorbiri literare;
NICOLAE ROTUND- „ Ex Ponto”, 2006;
HOREA GÂRBEA- „Luceafărul”, 2008;
Virgil Panait- „Oglinda literară, 2003
COLABORĂRI
Am colaborat la următoarele publicaţii: Almanahul literar (1984), „Luceafărul”, „Tomis”, „Ex Ponto”, „Discobol”, „Oglinda Literară”, Revista „archenoab” Munchen, „Metafora”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Flagrant, „Catedra”, „Examene”, Viaţa românilor de pretutindeni”, „Agora”, „Cuget liber”, „Jurnal de Constanţa”, „Telegraf”