Ion Bogdan

peisaj cu lună pe Vaser

 

( Din volumul Spaţiu posibil, Ed. ,,Dacia”, Cluj-Napoca, 2002)

 

Perete drept ca stânca impregnată

De aerul ce îşi scrie molcom ridul

Frunze alunec de toamnă fluturi iată

Decolorând ce pare că nici nu este: vidul

 

Şi îs zorii care urcă din stâlpări de zadă

Până la pieptul plat de piatră naltă

Rămân aşa o clipă de grija să nu cadă

Din ziua noastră albă în cealaltă

 

Miraj e totul ca într-un basm ştiut

Timpul nu îşi mai sună goarna sa nebună

Ci s-a oprit: e lume de-început

 

?Vezi sus pe munte în piroane ţintuită luna?

 

 

Lucian Perţa

 

peisaj cu lună pe Vaser

 

Mi-e dor de Vaser – ce de mai pereţi

De stâncă neagră străpungeau văzduhul

Şi între ei cum se-adunau poeţi

Şi-admiratori, puţin săraci cu duhul

 

Şi îs şi azi mirat de cum atunci,

Când am şezut acolo, aproape luna

August întreagă, n-am ajuns la stânci,

Că trebuia să scriu poeme una-ntr-una.

 

Miraj fu totul, astăzi îmi dau seama,

Când tabăra pe Vaser s-a închis,

Poeţii-n alte peisaje îşi dau vama…

 

?Aşa e, sau doar eu nostalgic mi-s?

Ion Bogdan

Iarnă în oraş

 

( Din volumul Valea Pământului, Ed. ,,Dacia XXI”, Cluj-Napoca, 2010)

 

e totul numai alb

pe străzi pe case

cerul e şi el alb printr-o cădere

de albastru întru norii negri

întru mormanele –mormintele—

megaloanele –movilele— măglele

de zăpadă/nea

 

făcute lângă

străzi trotuare lângă

inima noastră atât de lucidă

şi păstrătoare de tot ce se întâmplă

 

de ce atâta zăpadă atâta alb

pare că toate vin din cerul cel de deasupra noastră

cel în care nu ni se arată soarele

nici măcar o dată pe zi

 

 

Lucian Perţa

 

Iarnă în oraş

 

(Au fost vizate volumele : Cerbul alb (1976); Mileniu provizoriu (1996) )

 

când ninge-n Baia Mare totul

e alb o oră şi

apoi, încetul cu încetul,

zăpada toată este gri

până şi cerbii din pădure

--spun pentru cei ce vor a şti—

sunt bruni-roşcaţi, albi, apoi gri

 

cât e mileniul provizoriu

şi poluare cât mai este,

să fim lucizi—în derizoriu

păstrează-se astă poveste

 

de aceea iarna când soseşte

în Baia Mare, eu, prefer

să fug la vatră, în Sălişte,

şi să privesc mirat la cer

cum ninge alb cu fulgi, ca nişte…