PIESĂ ÎNTR-UN ACT ȘI TREI SCENE

PERSONAJE

 1. PAVEL-liderul
 2. PETRU- teologul
 3. ADAM -autorul
 4. EVA    - autoarea

 5. MARIA- viața-Fecioara Maria
 6. MAGDALENA- speranța
 7. ILEANA- îngerița
 8. PROFESOARA- diriginta clasei
 9. LUNA- imaginația
10. MARA- moartea
11. KLARA- ispita-șarpele

12. IUDA-intrigantul
13. IOAN- ucenic
14. IOSIF- ucenic
15. LUCA- ucenic
16. MATEI-ucenic
17. MARCU-ucenic



SCENA I

Acțiunea se petrece într-un fel de magazie. La început e întuneric. Intră Pavel  și face semn celorlalți să-l urmeze. Se aprinde lumina, pe scenă apar tot felul de obiecte în dezordine: scaune, mese, niște bănci, un cuier, cartoane, o mătură, etc.

Pavel(vorbește încet și face semn celorlalți să intre): Hai, intrați repede și închideți ușa.
Petru(privind în jur, ca și ceilalți): Cum ai făcut rost de cheie? Ușa asta era deschisă?
Pavel(misterios): E secretul meu. (glumind): Am și eu o pilă. Hai așezați-vă pe unde puteți.
(Ceilalți 15-16 încep să întoarcă scaune, mese, să facă loc în centrul încăperii, așezându-se în semicerc)
Petru (așezându-se): Vrei ca totul să rămână secret?
Iosif(alături de Pavel ca și ceilalți așaziși ucenici): Mi se pare și normal atâta timp cât doamna dirigintă ne-a
provocat și nu ne-a crezut în stare să facem noi piesa.
Ioan (important): Ca ucenic, mă declar mulțumit, dar ar trebui ca surpriza să țină până la capăt.
Pavel (cu autoritate, solemn): Propun să jurăm  aici cu toții, că nu vom ciripi nicăieri. Sunteți de acord?
Toți: Daaaa!
Pavel (ușor speriat, gest de liniște): Sssss! Deja a aflat toată lumea că suntem aici. Mai încet.
Petru (meditativ): Și tu chiar crezi că nu o să se afle? Cum o să ascunzi zilnic 16-17 copii fără să observe
nimeni? Uiți că suntem o comunitate mică?
Pavel (de acord): O să ne străduim. (către ceilalți): V-aș ruga să veniți pe rând, maxim câte doi în fiecare zi. Și
dacă un adult pune întrebări, mărturisiți-i că facem un proiect pentru școală și trebuie să rămână secret,
până la terminarea lui.
Luca (sceptic): Dacă o să ne creadă...
Matei (sigur): Trebuie să o facă. Până la urmă nu facem nimic rău, dimpotrivă...
Luca(împăcat):Asta, așa e. (apoi grăbit, către ceilalți): Să începem. La ce v-ați gândit?
Adam (propunere):Cred că ar trebui ceva deosebit. Haideți să nu ne mai refrim iar la Irod, magi...Ca în anii
trecuți... doar că avem cam puține cunoștințe despre tradiție, creștinism...
Eva (sugestie): Aici ar trebui să intervină Petru, care a citit Biblia pentru copii și Pavel care e pasionat de
istorie.
Adam (de acord): Noi vom veni cu idei, și vom scrie textul. S-a gândit cineva cu ce am putea începe, la ce să ne
referim?
Petru:Eu zic să finalizăm scenariul cu nașterea Mântuitorului, dar să prezentăm și alte evenimente biblice, care
au dus la nevoia de a avea un Salvator.
Pavel (atent): Interesant! Adică vrei să prezentăm ceva din istoria biblică, cava sugestiv, care să ne ducă apoi cu
gândul spre necesitatea nașterii lui Iisus?
Petru (calm): E o propunere.
Eva (intră în joc): Am putea începe cu prima pereche și să explicăm de ce a fost creată.
Matei (îndoilnic): Și unde ar trebui să ajungem cu asta?
Iosif (de acord cu Matei): Nu credeți că deja e prea mult?
Luca (la fel): Și apoi, cunoștințele noastre sunt cam...sumare.
Petru (liniștit și dojenitor): Cine vă oprește să citiți? Mai sunt trei săptămâni până la serbare. Ați putea citi
Vechiul Testament din Biblia pentru copii. E un text destul de sumar.
Eva(ironică): Are și poze!
Iosif: Noi...( ...face cu mâna spre ucenici): doar interpretăm. Voi sunteți cu ideile.
Luca(gânditor):Eu parcă aș încerca...
Ioan (mirat, către Luca): O carte așa de mare!E plictisitor. Mai bine mergem la pescuit, jucăm fotbal...
Eva (completând):... nu vă faceți temele,  nu învățați, nu înțelegeți nimic din școală.
Ileana (intervenind): Ați uitat ce spunea doamna dirigintă...” în Biblie găsiți toată înțelepciunea Lumii, dar dacă
o citiți nu veți deveni înțelepți, ci veți dori să știți tot mai mult.
Marcu (indiferent): Și la ce mi-ar folosi? (către ceilalți): Hai să facem piesa și cu asta basta.
Eva (intrigată): La ce ți-ar folosi? N-ai mai fi atât de afurisit, îngâmfat și plictisitor ca toți băieții. N-aveți în cap
decât fotbal, bălăceală, mai târziu băutură și...
Adam (ofensat): Stai puțin, nu ne pune pe toți în aceiași oală. Chiar dacă și eu și alții ca mine au greșit, eu unul,
îmi doresc să urmez cuvântul Domnului, să fiu bun, să fac bine...
Petru (completâtnd): ...să nu distrug harul pe care mi l-a dat Cel de Sus, pentru că atunci voi păcătui și nu mă
va aștepta decât pedepsa eternă.
Pavel (încercând să-i aducă la subiectul inițial):Bine teologule, dar hai să vedem despre ce anume va fi piesa
noastră. Ce ziceți de ideea inițială? (spre ucenici): Lasați-i pe băieți, ei o fac pe grozavii, dar știu că ne
vor ajuta.
Luna (venind dinspre ușă): Hei, să știți că cineva ne pândește și cred că știu cine este...
Pavel: Cine?
Luna (firesc): Cine nu a fost invitat, Iuda. Nu știu de unde a aflat.
Iosif, Ioan, Luca, Marcu și Matei se grăbesc spre ușă, dar Pavel și Petru parcă înțeleși din priviri îi opresc.
Petru: Lăsați-l! Era greu să nu afle mai devreme  sau  mai târziu. Ce poate face? Eventual poate  intra. Îl mai
lăsăm puțin să se oftice...
Luna: Are dreptate. Haideți să începem  lucrul. (spre ceilalați): Eu cred că ideea lui Petru e bună, dar trebuie să
alegem cu grijă momentele, ca să aibă legătură între ele.
Pavel: Și eu subscriu. Luna mereu  ne inspiră, iar prietenele ei, Ileana, Magdalena și Maria sunt binele..
Petru (completând)...necesar.  Haideți atunci, să începem cu prima pereche. Să ne gândim...
Mara și Klara (înaintează și ele după ce, până atunci au stat nas în nas de vorbă, fără să dea atenție celorlalți):
Și noi, ce rol vom juca?
Pavel (parcă aducându-și aminte):Ah! Pârâcioasele, gurile sparte, afurisitele clasei...
Mara(ofensată): Ei ce să spun...marele istoric, îngâmfatule!
Petru (se așează între ei): Terminați! Sunt colegele noastre...
Klara ( se strâmbă și imită diriginta): Exact! Nu uitați cum ne-a învățat doamna dirigintă să fim uniți...
Petru (reluând):...așa cum sunt, le vom găsi niște roluri potrivite.
Eva (îngăduitoare): Totuși, și Iuda ală micu e colegul nostru.
Pavel (idee):Ce-ar fi să-l punem chiar într-un rol de trădător? Fiecare ce merită!
Toți (amuzați):Bună idee!
Pavel: Luna, dacă-l mai vezi pândind, invită-l înăuntru.
Luna (zâmbind complice): S-a făcut!
Petru (revenind): Deci, de la Adam și Eva... (apoi, gândind cu voce tare): Dacă ne-ar vedea acum doamna
dirigintă...
Maria(bucuroasă): Sper că o să aibă o surpriză frumoasă...
Pavel: Hai să n-o lungim. Adam, Eva, voi scrieți. Aveți cel mai frumos și mai corect scris. Hai, sper că v-ați
adus ustensilele: caiete, foi, pixuri...
Adam și Eva se pregătesc, trag o masă și două scaune, scot caiete, pixuri și se așează, gata să noteze.
Petru (preocupat): Ar mai fi o problemă...
Ceilalți: Care?
Petru: Titlul. Nu putem prezenta sceneta fără a avea un titlu general...
Luna (de la ușă):... sugestiv, care să trimită la conținut, ca la limba română...
Pavel (gânditor): Mă gândeam...
Maria(propunere): Viața lumii...
Pavel (cu gingășie): E prea frumos. Cred că ar trebui un titlu legat de aventura noastră aici. Ce ziceți ...știți că în
Evul mediu...
Ucenicii (șușotersc și comenteață mereu): Marcu: Iar începe ăsta cu istoria lui...
Petru, Magdalena, alții: Lăsați-l să spună.
Ileana (îngăduitoare): Da, da , lăsați-l. Trebuie să-i ascultăm pe toți. Așa e corect.
Petru: Da, să auzim.
Pavel (reluând cu reținere): În  Evul mediu, spuneam, a fost o cruciadă a copiilor. Copiii au pornit spre
Ierusalim, înarmați cu credință, pentru a-l elibera. Era pământul sfânt al creștinilor, căzut sub puterea
islamului. Mă gândeam că și pentru noi e o luptă cu ideile și  sufletul nostru, despre ceea ce am  înțeles, despre importanța acestui eveniment universal: nașterea lui Iisus și mântuirea lumii. În acel an...
Petru (cu fața înseninată): Am înțeles, Cruciada elevilor. Mie îmi place. Aș sugera să ne confecționăm  toți  
cruci pe care să le purtăm sau să le ridicăm la un moment dat, sau chiar la final, ca să se înțeleagă mai bine sugestia piesei, importanța acestei mari sărbători:Crăciunul.
Adam (confirmă): Și mie îmi place. Dar să nu uităm să precizăm ceva în încheiere, referitor la titlu.
Eva(entuziastă): Să formăm toți un corp...
Magdalena (același joc):Să avem  pe scenă tot felul de obiecte, confecționate sau aduse. O să le vedem   pe
parcurs.
Maria(lafel): Să nu uităm că suntem la început, nu la final.
Pavel (realist):Corect!  Sunteți de acord cu titlul? (toți confirmă)
Petru: Ne-ar trebui un soi de povestitor.
Mara: Bună idee. El ar face legătura între... cum se cheamă asta la...
Luna(de la ușă).: ...secvențe.
Mara(cu degetul spre Luna): Asta!
Luna(repede, agitată).Vine Iuda, și nu e singur.
Toți se precipită la ușă, agitați: E doamna dirigintă. Ce-o fi spus nemernicul?
Maria (împăciuitoare): Lasă-l, ce se poate întâmpla, să vină. Doar că a stricat surpriza.
Magdalena (cu ciudă): Băieții și orgoliul lor prostec!
Petru (aparent senin): Să ne vedem de treabă.
    Intră profesoara și Iuda. Profesoara (senină): Bună ziua!
Elevii (posomorâți): Bună ziuaaa...
Petru: Dacă ziceți dumneavoastră...
Profesoara (liniștită dar și cu o complicitate reținută): Nu vreau să știu ce faceți voi aici și nici nu vă cer să-mi
spuneți. Nu sunteți în incinta școlii și nici în timpul orelor. Îmi pare rău că am dat buzna, dar cauza
este...
Unii (cu ciudă): Trădătorul...
Profesoara (zâmbind): ... Iuda. Știu de ce nu l-ați chemat și pe el, dar v-am  rugat să faceți totul împreună, să...
Toți: Să fim uniți!
Adam: Oricum aveam de gând să-l chemăm, dar voiam să-l mai lăsăm să se gândească...și pe p...fraierul ăsta.
Așa o să ne fie și mai greu să-l suportăm...
Profesoara (deschizând  ușa): Vorbiți cu el. Poate, cine știe, se va întâmpla o minune... va vedea ce multe
avantaje are dacă e mai prietenos, mai săritor, înțelegător, mai puțin pârâcios, știți voi..(dă să plece, dar
se întoarce complice): Succes! ( ușa se închide)
Toți se privesc uimiți. Se simte o mare bucurie, un mare entuziasm în atmosferă
Petru (bănuitor): Nu aveți impresia că doamna dirigintă s-a prins deja?
Pavel: Dar se face că plouă.
Eva (hotărâtă):Deci avem acordul, pardon, binecuvântarea ei. Să-i dăm drumul.
Maria: Băi Iudo, ce crezi că facem noi aici? (toți se întorc spre inculpat)
Magdalena: Rămâi cu noi, numai dacă te supui, ordi..., pardon regulilor grupului.
Iuda(prostește):Puneți la cale o petrecere?
Adam (iritat):La ce se putea gândi cap pătrat ăsta decât la panaramă. Află că de azi, și apoi toată
săptămâna vom munci de două ori mai mult...
Iuda(dezamăgit): Adică pentru școală?
Petru (imitându-l): Da și în afara temelor pe care trebuie să ni le facem...vom scrie o piesă de teatru și vom face
repetiții până va ieși perfect înainte de serbarea de Crăciun.Asta ne-a sugerat doamna dirigintă. Sper că
n-ai mai spus și la alții in afară de doamna dirigintă, care datorită ție s-a prins...
Iuda(cu silă): Nu  mai pot eu de piesa voastră! Acum, că am aflat, pot să o șterg să joc gropicica..
Mara (completând): ...cu toți fraierii de teapa ta.
Maria (așezându-se în fața lui): Ascultă, dacă pleci acum  și  nu participi la activitatea comună, te declarăm...
cum  se chemau necredincioșii în evul mediu, Pavel?
Pavel: ...eretici...
Maria: Te declarăm eretic Dacă nu  rămâi  refuzăm  să te mai recunoaștem  drept colegul nostru.
Iuda (reținut, privindu-i pe rând): Iotă-te! Credeți că mă speriați pe mine , sau mă puteți face să fac ce nu vreau
să fac..
Maria (imitându-l): făcând ca o facătură...Crezi că dacă refuzi să fii sau să devii un copil, un om mai bun, ai
ceva de câștigat?
Toți se ridică și-l înconjoară: Ești  cu noi?
Iuda ( uimit, dă înapoi): Dacă mă luați așa!
Magdalena (autoritară): Vei fi cu noi, prezent aici în fiecare zi și vei participa la scenetă. Promite, ba nu, jură
că n-ai să lipsești și n-ai să mai spui nimănui despre ce facem noi aici. Nu trebuie să afle alte clase și nici
alți profesori (către ceilalți): contăm pe doamna dirigintă...
Toți: Daa...
Pavel: Jură, altfel nu vom mai vorbi cu tine până la sfârlitul anului școlar.
Iuda (încolțit): Bine, (își mușcă buzele, toți așteaptă răspunsul): Jur!
Pavel (sărind și întinzând  mâna dreaptă): Să înceapă Cruciada elevilor. (către Iuda): Vei primi și tu un rol...
Toți (entuziaști): Să înceapă....(se așează toți pe scaune și-i fac loc și lui Iuda)
Iuda(nesigur): Până la urmă...
Ceilalți: Liniște, începem!
Petru (către Iuda):Tu vei fi vel care trădează.

SCENA II

    Tot timpul cât se desfășoară reprezentația, copiii rămân  pe scenă. Scot sau  aduc din spate sau din părțile laterale scenei diferite obiecte ce par confecționate de ei. Cei care au  de spus replici se deplasează în față, apoi fac loc celorlalți interpreți).
Pavel (vine în față - se stinge lumina și este aprinsă o lanternă care-i luminează fața. Ceilalți rămân  în
întuneric): La început, când  Dumnezeu  plutea pe deasupra oceanului Lumii, nu existat nimic din cele
știute și totul era cufundat în întuneric, pace și nicăieri.
Petru (vine în față și lumina îl vizează pe el):De ce crezi că a vrut Cel Necreat să facă cele ce sunt?
Pavel (privind  în sus): Pentru că El era iubirea. Atâta iubire avea în El și nu avea cui să o dăruiască...
Maria(vine în față, alătuir de cei doi, lumina cade pe ea): El era viața, căci viața înseamnă iubire nesfârșită, ca
universul. (către public): De aceea iubiți-vă viața, respectați-vă trupul, ca templu sfânt, în care trăiește o
parte din Dumnezeu, Creatorul.
Magdalena (ceilalți se retrag și lumina cade pe ea):El ne-a dăruit dorința de a spera în momentele în care
Ispititorul Lumii ne ademenea, ne-a dat dorința de a depăși tristețea, încrederea că...
Petru (în lumină): ...ne putem întoarce la viața sufletului și a minții, ca la început...
Iuda (apare în chip de ispititor, alături de Klara, în chip de șarpe): Nimic nu e adevărat și bun până la capăt.
(către public și apoi spre colegi): Nu-i ascultați!  Distrați-vă, luați totul ușor căci o viață aveți, bucurați-vă!
Klara (unduindu-se): Da...negați, negați, nu gândiți, nu meditați, nu vă rugați, simțiți gustul hranei, a băuturii,
îmbătați-vă cu plăceri...
Mara (în chip de moarte): Așa a intrat moartea în lume și de atunci vă bântuie contunuu...
Pave l (în lumină, înconjurat de Moarte, Ispititor și Șarpe): Din explozia Universului, a iubirii eterne ne-am  
născut noi, numai dragoste, trăind în  pace, ascultând de Dumnezeu, sădind grădina Edenului: Adam și
Eva. (apar Adam  și Eva îmbrăcați în alb cu veșminte cât mai aderente pe corp. Se țin de mână și se
privesc cu drag.).
Adam (se așează în mijlocul scenei, în față, ceilalți rămân  retrași în spate): Iată câtă frumusețe ne-a dăruit Tatăl
ceresc!
Eva (privindu-l  și ținându-se de mână, față în față, apoi în genunchi):Totul e atât de minunat...și în sufletele
noastre e liniște. Ce emoție e iubirea! O simți?
Adam (confirmă):Desigur, El ne-a făcut cel mai mare dar.
Amândoi (cu îndoială): Vom ști să-L prețuim?
Adam: Trebuie să-L ascultăm.
Eva (hotărâtă):Așa vom face. Ce ne-ar putea împiedeca?  
    Cei doi rămân îngenunchiați ținându-se de mîini și dintr-o parte apare Petru.
Petru (spre ei): Ce nu știau primii oameni, și le fusese ascuns, e că odată cu ei și lumea creată, pătrunsese și
intrigantul, răul, îndoialaț
Iuda (dându-le târcoale împreună cu șarpele și Mara în chip de moarte): Dar dacă lumea e mult mai frumoasă
de atât? Prostii, bucurați-vă, lăsați-vă purtați de dorințe, gustați din poame-le Raiului. Nimic nu vă e
interzis.
Eva (încruntându-se):Oare ce-mi pătrunde în suflet? O mare tristețe, o dorință..
Adam: Și eu sunt toropit de îndoială. Să rămânem  împreună, și să cerem îndrumare Domnului.
Pavel (înaintând  și oprindu-se în fața scenei...lumina scade în spate). Dar Dumnezeu le dăruise inteligență,
imaginație, capacitate de a alege între bine și rău și nu i-a putut opri din păcat..
(Apare pomul cunoașterii, din spatele lui Adam și a Evei, dus de șarpe, care vorbește scoțând capul când într-o parte când în alta)
Klara (ca șarpe): Gustă și vi se vor deschide ochii și mintea și veți înțelege Lumea ca niște Dumnezei...
Mara (ca moartea în dreapta perechii):Da, dar veți muri...
Eva: Dar ce este moartea?
Mara (misterioasă): E nimicul sau pedeapsa, e răul sau durerea, căderea, golul, dispariția...
Adam (vrea să se convingă): Să ne păstrăm curați, chiar dacă în sufletele noastre îndoiala își face loc...
Iuda (ispitind): Da, dar nu veți înțelege nimic din alte lucruri minunate, nu veți putea crea, schimba, veți
rămâne veșnic păpușile iubitoare ale Lui Dumnezeu. El nu vrea să gândiți, să construiți, să faceți altceva,
să fiți importanți, asemeni Lui...
Klara(același joc al lingușirii): Auziți, deschide-ți porțile realității, ale adevărului, dreptății frumuseții, binelui
și răului așa cum le înțelegeți voi...și atunci, totul va fi altfel (le întinde un măr): Cine încearcă primul?
Eva (cucerită, încântată): Hai să-ncercăm! (se ridică): E destul de plictisitor aici.
Adam (ezită): Și cum rămâne cu Tatăl?
Eva (cu convingere): Va rămâne tot al nostru. Îl vom iubi și înălța ca și până acum, dar vom face totul singuri,
cu mintea și sufletul nostru și cu rugăminți adresate Lui.
Adam: Oare e bine, sau rău?
Iuda (enervat): Bine sau rău, amîndouă sunt una.(ca într-o reclamă): Nu ratați experiența vieții voastre!
Eva (mușcând): Al meu să fie păcatul...
Adam (mușcând): Al nostru.
    Copacul cade, se aud țipete ciudate și o agitație de nedescris, apoi apar ucenicii în timp ce Adam și Eva ies din scenă cu capetele plecate, ținîndu-se de mână, cu fețele acoperite de cealaltă mână  rămasă liberă, însoțiți de Iuda, Moarte și șarpe. Ucenicii poartă cu ei pancarte.
Fiecare ucenic le arată spunând:
Ioan:Așa a intrat în lume Îndoiala,
Iosif: Minciuna,
Luca: Nadreptatea,
Matei: Urâciunea;
Marcu: Răul.
Ileana (în chip de înger):Așa au căzut îngerii, dar doar cei ce s-au lăsat răzvrătiți de ispită, de Cel Rău. Ceilalați
au rămas cu Domnul și vă veghează și vă sfătuiesc permanent.
Petru: Ce era de făcut?
Pavel: Adam și Eva au fost pedepsiți să muncească din greu, să-și câștige pâinea...
Petru: Totuși Dumnezeu nu i-a părăsit de tot pe fiii săi, ci a continuat să-i îndrume, prin...
Ileana: ...îngeri, profeți sau simpli credincioși.
Maria (tristă): Și totuși, nu mai exista nici o șansă pentru ei?
Magdalena: Exista speranța că Tatăl, ca un părinte bun, va ierta greșeala oamenilor, prin alți semeni care s-au
născut ca să spele sufletul păcătos al primilor oameni.
(Cei cinci ucenici se așează în fața scenei și rostesc pe rând):
Ioan: Noe
Iosif: Avram
Luca: Isac
Matei: Iacob
Marcu: Iosif
Ioan: Și alți bărbați și femei cu credință.
Iosif: Ei vesteau momentul când
Luca: Domnul lasă pe pământ
Matei: Chiar pe Fiul său Cel sfânt
Marcu: Pentru mine crezământ.
Petru:Doar așa mi se va lua
    Păcatul strămoșesc
    Pe care-l moștenesc
    Și va adăpa fără a seca.
Pavel: Va fi o nouă Lege,
    Pentru mântuire,
    Pentru nemurire,
De vrei, înțelege!
Maria: Că n-ai ascultat
    Și te-ai îngâmfat
    Și te-ai întristat
    Viața ți-ai luat.
Magdalena:Dar peste Adam
Speranță doar am
Că cel ce-a murit
Azi s-a mântuit
Prin Fiul cel sfânt
Venit pe pământ.
Ileana: Și este vestit
    Și e împlinit
    Prin semne cerești
    Și vorbe lumești.
Maria (ca fecioară ce primește vestea):                 Doamne! Facă-se voia Ta
                                  Caci eu sunt a Ta
Ileana (ca înger vorbește Fecioarei îngenuncheate): Vei naște de sus
                            Pe pruncul Iisus,
                            El ne va-ndruma,
                            Păcat va curma.
                            Dacă-l vom iubi
                            Și îl vom sluji,
                            Cu credință multă
                            Cine vrea și-ascultă.
                            Fiul tău va crește,
                            Și ne  mântuiește,
        Pe Adam salvează
        Pe om luminează.
Petru: (către public): Așa s-amplinit;
        Iar cele lumești,
        Ispite trupești,
        Noi să le-nfrânăm,
        Și să le-alungăm.
Pavel: Moartea el a-nvins
    Dar pe mulți i-a prins...
Mara (ca moarte frecându-și mâinile): Am destui ca voi
                      Să îi prind în vad.
                      Apoi să-i despoi
                      Și să-i uit în Iad...
Klara (șarpele): Ah! Abia aștept
        Ca să mă desfăt
        Și de sunt deștept
        Chiar cu acest Făt!
Iuda:  Eu îl voi preda
    Prin sărut frățesc
    Și el va cădea
    Dacă-l ispitesc.
Klara(la fel cu satidfacție răutăcioasă):
    Ambii vom lucra
    Ne vom bucura
    Când om va rata
    Ceea ce-l salva.
Ucenicii ridică spre Moarte Iuda și Șarpe crucile.
Luna (trecând peste cei trei, aruncându-i în două părți... cei trei se dau în lături  ca și cum ar fi fost izbiți):
      Vai! E minunat
          Ce s-a întâmplat.
          Toți am înțeles
          De ce L-am ales
          Pe cel împărat
          Care ne-a salvat
          Moartea a ucis
          Viața ne-a deschis:
Pavel( către toți): Spuneți dar în cor
             Pentru-nvățător:
Ioan: Nu minți!
Iosif: Nu  fura!
Luca: Nu ucide!
Matei: Nu batjocori!
Marcu: Nu te lăsa ispitit de dorințe trupești!
Adam: Îndreaptă-ți greșeala!
Eva: Recunoaște-o!
Petru: Fii bun și darnic!
Magdalena: Crede în El și vei primi totul.
Maria (spre cer): Slăviți-L!
Ileana: Și vă veți mântui,
    Soarele va străluci
    Pământul va înflori,
     Iadul se va prăbuși
    Raiul se va răspândi
    Cu toții mai puri vom fi!
Toți: Astea noi le-am spus cu dor
          În cruciada elevilor! (cîntă ”Astăzi s-a născut Hristos”)
Petru ( se face liniște): Cred că e de ajuns.
(Se aude o bătaie din palme din spatele cortinei. Apare  doamna dirigintă)
Profesoara (mișcată): M-ați impresionat, copii. Sunt mândră de voi!
Toți se privesc nedumeriți dar spun câte un mulțumim timid.
Petru: Dar cum ați ajuns aici?
Profesoara( misterioasă): Ei, am vrut să fiu și eu iarăși copil. Știu să mă strecor și... am și eu o pilă aici. (către
toți, desfăcând brațele): Cred că nu realizați ce ați făcut! Ați revărsat toată dragostea, inteligența,
imaginația și sinceritatea de care sunteți în stare. Sunteți mai buni sau  ați devenit mai buni decât vă credeați sau vă credeam. Cred că după serbare, toți vor medita asupra celor spuse de voi. Iată, cu puține cunoștințe, dar cu suflete curate, cu prietenie ați făcut un  lucru mare. Oare cum ar fi ieșit dacă știați și mai multe despre subiect?
Pavel (entuziast): Genial.
Petru (încă nedumerit): Chiar v-a plăcut?
Profesoara: Mai e vorbă. Ați notat tot?
Adam: Aproape, dar sper că partenera mea să mă fi completat.
Eva: Sau alți colegi, care au scris cam urât, când noi ne interpretam rolurile.
Profesoara: Haideți să punem  totul cap la cap. Eu am  să vă ajut să corectați și vom finisa totul împreună.
Toți : Să mergem. Serbarea va fi un succes. (elevii se retrag, dar profesoara rămâne un minut pentru a rosti către public):
Profesoara:Toată lumea va afla că voi sunteți autorii scenetei ”Cruciada elevilor”.Felicitări!
Cortina cade