Minerul
L-am văzut stând neclintit
dur
dârz
de granit
L-am văzut stând obosit
înfrânt
bătut
istovit
I-am văzut bordeiul mucegăit
pita de tină
cu bălării
ograda plină
I-am văzut copiii cerşind
galbeni
în frig
tremurând
printre cei ce vor trece îl văd încruntat
cu ochi de fiară
cu ciocanul greu ameninţător ridicat
Mină
Mină cu întortochiate coridoare
cu locurile tale de muncă murdare
Tu mi-ai furat, în tine mi-am lăsat
toată puterea mea
toată îndărătnicia
toată tinereţea
scuip sânge!
Sunt zdreanţă!
Paznicii toţi mă înjură
pentru treizeci şi cinci de lei
pe care domnii mi-i fură
când din tine mă vei scuipa
arunca
aş vrea să scuip cu sânge în faţă
toţi domnii ce m-au înjurat
în viaţă.
Fiu de miner
Fiu de miner
dintr-o spălătoreasă şi un miner
m-am trezit în lume stingher
cu blestemul de „fiu de miner” pe frunte
tata cu braţele ciuntite de dinamită
39
mama: de ciocoi amar batjocorită.
„Eu la gura minei cerşind
am braţele subţiri
fălcile supte
hainele rupte.
Nu-mi aflu loc pe pământul acesta „românesc”
loc să muncesc
loc să trăiesc
Tristeţe
Ce largă şi sumbră tristeţe se-ntinde
Când picură ploaia pe ape-n surdină
Când picură ploaia pe apele negre
Stropite departe cu bobi de lumină.
S-aşterne atuncea imensa tristeţe
Din nopţile toamnei nefrânte în mare
Tristeţea ce doarme pe inimi cernite
În vieţi spulberate de drum şi cărare
Trecut-au ca vinul frumoaselor zile
Cu râs, cu dureri, cu joc cu lumină
În suflet îmi cântă un marş de-ngropare
Iar fruntea-nnorată smerit se înclină.
Sfârşit
S-au veştejit grădini iubite-n mine
Pândesc lumini când trec să le culeg
Şi niciodată gândurile pline
Nu-mi dau aroma visului întreg
Ţi-am avut, iubito, zâmbetul şi geana
Şi trupul tău în mine scuturat.
Ca floarea unui vers când plânge peana
Lucian GIORGIU
Născut la 1 mai 1912 în Stoiceni, Maramureş.
Decedat în 1948 la Galaţii Bistriţei
Volum publicat: Strigăt, Tipografia Zikeli, Bistriţa, 1937 şi
Lăsaţi-mă să putrezesc în lumină (postum), Casa de Editură Dokia,
Cluj Napoca 2008, ediţie îngrijită de Viorel Thira.