Ioan Chirilă

***

(Din volumul Versuri Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2010)

 

Mă doare pagina asta albă,

Cu celuloza-nălbită chimic

Şi păcatele tinereţii

Ca junghiuri sublime.

 

Albul-albastru întins peste Astre

Boală-ntre coaste, cancer şi buboi

Toate umplute de dragoste sfântă

Între noi; depărtări, căutări şi

Regăsiri; duioase-mpliniri trecătoare

 

Atunci când iubesc nici piciorul slut,

Scurt şi mut – nu mă doare!

 

Iar Tu,

Tu, nesfârşirea iubirii mele, taci,

Gângurind surd gargara durerii!

Ţi-aş scrie miriade de versuri,

Tone de cântece,

Să te-nghesui în pântecele-ţi durduliu,

Ţuţuleţ, Gugulă pistruie, toate te cer; dar

Eu, doar Eu te voiesc.

 

Şi ştii cât?!

Şi ştii cum şi cum?!

Şi dac-ai şti – chiar dacă-ai şti –

Fără mine, fără dragostea mea – ce-ai fi?!

 

Hai să fim serioşi!

 

 

Lucian Perţa

 

***

(A fost vizat volumul Ecouri din Babilon(2008) )

 

Mă doare în cot,

Sau în tot,

De poemul acesta în vers alb,

Fără titlu, costeliv şi slab

 

Alb-albastru dac-ar fi,

Cum e cerul lăpuşean,

Aş mai putea şi eu vorbi

Chiar de la amvon, cu elan

Despre dragostea sfântă de poet

 

Dacă l-aş fi scris încet-încet,

Nu mă durea cum cotul drept.

 

Iar Tu,

Tu, mărite Cititor, voi enoriaşi,

L-aţi fi putut îngurgita fără durere,

Atâta la sat cât şi la oraş,

Cu reală plăcere.

Ecouri din Babilon

V-ar fi trezit—

Dar aşa, ce ghinion că e neisprăvit

 

Cum ?

Sunteţi bucuroşi ?

Aşa vă place ?
Hai să fim serioşi !

 

Ptiu drace !