Tors de adolescent

 

Simt cum pulsează-n tine seve,

Trunchi zvelt şi tânăr de copac,

Întind ţărâna către soare

Cât ramuri peste lume fac

 

                            

Sărutul

 

Aşa cum stau candizi, îmbrăţişaţi,

Un singur trup desăvârşit îmi pare,

Creat odată, la-nceputul lumii,

Cu rotunjimi fără egal, de soare.

 

Nu, nici-un zâmbet lumii! Îndeajuns,

Pe veşnicie ei îşi sunt. Frumos,

De-acelaşi dor cuprinşi. De nepătruns

Se dă-n sărut de-a valma os cu os!

 

                              

Descântec pentru sănătatea copacilor

 

În larma secolelor, ei, copacii

Rămân un vis de tihnă şi răcoare

Căci vuietul asurzitor al lumii

Se mai alină-n freamăt de frunzare.

 

Mai au şi vise tulburi copacii câteodată,

I-apasă pe coroană de plumb o ştearsă zare.

Oh, ştiu că se sufocă, ce-ar mai porni cu toţii

Spre locuri mai sihastre să-şi cate alinare!

                           

                                        

 

Rugă pentru aripi

 

O, lucrurile, Doamne, când învie

Din moartea lor să cadă în afară

O împlinire nouă-n temelie,

Iau chip de-aripi şi-ncep să doară.

 

Mă rog de-această naştere să ţină

Că nu-i nimic asemenea să-i fie.

Tot ce se smulge astăzi din tulpină

Pe aripi se ridică-n veşnicie.

 

 

                                            

O, insomnii

 

O, insomnii ce-mi cercetaţi făptura,

Crepusculare clipe şi fecunde,

Când fundul lumii îl străvezi pe unde

Şi gândurilor le găseşti măsura!

 

Nu v-am chemat, binevenite-n veci

Fiţi voi de-acum; îmi uşuraţi tortura.

Ce-am adunat, iubirea ca şi ura,

Spre-nalte piscuri vor lega poteci.

 

Tu, suflet care ţi-ai lăsat armura

În scutece la primii paşi în lume ,

Voind Miracolul, să-i prinzi aura,

Silabisind Cuvântul rar, anume,

Cel care Unul e-ngropat sub zgura

Ioan FILIP

 

Născut la 12 septembrie 1940 în Lăschia, Maramureş.

Decedat în 1992

Volum publicat: Starea de miracol (postum), Ed. Proema, BaiaMare, 1993