VARA

 

O zi e o  picătură de viață,

O clipă-i ca o lingură cu dulceață.

         Un plin de frumusețe,

         Umple preaplinul,

 

           Cu- o rază din privire

          Observăm divinul.

         Care ne-a proiectat

         Din începuturi destinul.

 

 

Azi  si  maine

 

 Cu un dor nespus,

Astăzi mi-am propus,

Să revărs în lume,

Mici sclipiri de zâne.

 

Răsăritul astăzi

Îl aduc în zor,

Și-n fiecare clipă,

Mă revăd cu-n dor.

 

Fie să plutesc

Spre înalte inimi,

Fie să înfrunt

Gânduri cu-nalțimi .

 

 

Lumea

 

 De la o margine a lumii,

Până la cealaltă

Gândurile iarăși

Astăzi ne mai poartă.

 

Și ne tot gândim,

De unde venim.

Și-ncotro ne –om duce,

Spre ce răscruce.

 

Unul ia la stanga ,

Altul înainte ,

Toți unde vom merge,

Știe dinainte.

 

Că în EL stă astăzi

Și va sta in veci.

Soluția la toate,

Doar să-L înțelegi.

 

Matematica

 

Să analizez

Cum se cântărește ,

O privire dură

Ce-ascunde-n ea,

Partea sa senină.

                     Parca n-as putea!

                          

Să rezolv probleme,

Care le-ncercară

Mai demult poeții,

Dar soluția n-au găsit-o,

Nici  alți scriitori.

 

Să  mă pun să calculez ,

Infinitul unei idei

Sau să reduc,

Acțiuni  fără  temei.

 

Toate de le-as încerca ,

Tot la reducere aș apela,

Și nu m-aș întrista

Dacă  rezultatul ar da:

                   Toate se reduc și rămâne IUBIREA.

 

Omul

 

 

Nu e ușor să fi cineva,

Că e savant sau biolog,

Că e profesor sau dermatolog.

 

Un medic sau un simplu elev,

În toate vei vedea ,

Minunea de a trăi

Și bucuria de a fi.

 

Cu siguranță cel mai greu,

E să te-nfrunți cu gândul tău ,

Să nu încalci principiul Său

Ci să urmezi drumul mereu.

 

ÎNVIEREA

 

Pe un fir de rază,

Care ne-aduce paza,

Se leagă crestinul ,

Şi –noadă divinul .

 

Înviind ne creează ,

Sufletul luminează

Neîncetat ne veghează ,

Viaţa  înfrumuseţează .

 

Din zâmbet creaţi ,

Cu  iubire  înzestraţi ,

Moştenim adevărul ,

Ca fii răscumpăraţi .

 

Şi –aducem ca jertfă ,

Cuvântul şi dorul ,

Cuprins în izvorul ,

Ce de la Domnul revarsă .

 

Naşterea   Domnului

                           

O mare de lacrimi,

Vărsat-au evreii să vină Mesia.

Şi când a venit ,

Pornit-au   să-I  ia domnia.

 

Şi îngeri şi stele îl lăudau ,

Pe cel ales.

Şi zâmbet şi  daruri de la oameni ,

Ei au cules.

 

Frumoase daruri ,ţi-aduce azi Crăciunul,

Şi noi le primim .

Căci  Tu  eşti în noi şi Tu le primeşti ,

Când  Te iubim.

 

Şi azi steaua raze ţese ,

Să ne aducă nouă veste ,

Că s-a născut Domn Preasfânt,

Într-un ţinut pe pământ.

 

Bucuria se revarsă ,

În tot sufletu’ omenesc ,

Căci a lumii mântuire ,

Dat-a Tatăl nost’ceresc.

Vara

O boltă de azur ,

Îneacă zarea în sclipiri diafane.

Şi cerul pudrat cu albastru pur ,

Acoperă templul de soare,

În talazuri de nori desprinse din mare  .

 

Căldura   îneacă din zare grădina,

Şi  florile-s  dogorâte,

Îngână  odată cu –adieri  pierdute ,

Un cântec  prin care lumina ,

Pătrunde în toată grădina .

 

Florile dansează  ,

Şi câmpul de maci pare vrăjit,

Umbrele toate –au pălit,

Chiar vântul doarme liniştit ,

În-nalte bolţi senine .

 

Prin ochii albaştrii ai cerului ,

Mii de raze străpung câmpul ,

Încoronat în verdele triumfător ,

Al anotimpului ce adie prin flori,

Parfum de crini şi sclipiri de vară în zori.

 

 

O rază ce se desprinde din soare ,

Şi vântul o poartă spre mare ,

Surprinde-n  oglindă de apă ,

Un mândru chip ce se-noadă.

 

Râuri de soare ,

Revarsă în valuri , orizontul,

Străpuns de săgeţi de aur,

El inundă cu totul,

Oceanul cu solzi de balaur.

 

O ploaie de lacrimi ,

Învăluie grădina ,

Risipind parfum de crini ,

Brodaţi-n dantele şi lumini,

Ce înfloresc stele,

 Călăuzitoare inimii mele.

 

Un zâmbt rătăcind,

În pădurea de gânduri ,

Adie zarea ,

Poleind chemarea,

Unei veri aprinse de un zbor,

Al unui înger păzitor,

Cupins de dorul unui suflet rătăcitor.

Pământul

 

 

Născut între apă şi foc,

Pictat în culoare şi viaţă ,

Înmiresmat în speranţa ,

El dăinuie de veacuri pe acelaşi loc .

Pământul , o lacrimă de viaţă ,

Leagăn de imperii şi civilizaţii.

Rătăcitor în eternul nemuririi ,

Aprins de o rază de speranţă .

 

Bucată de lut ,viaţă ,dar şi mormânt .

Un plânset mut ,

Spre cel apărut din neant ,

Pierdut  în  rătăcirea fără  început .

 

O mamă fără copil ,

Şi un copil fără de mamă,

Suspină umil ,

Către acel ce în braţe îi purtat ,fragil.

 

 

Mingea

 

O minge albastră, asta e,

Planeta care ne mai ţine ,

Şi  indiferent de ce ,

Doresc alţii să o decline .

 

Ei astăzi se joacă doar cu mingea ,

Fără  să-şi dea seama că noi ,

Trăim cu sufletul la gură ,

Să nu pierim ca -ntr-un război .

 

Fac experienţe , joacă tare,

Nu se gândesc la muritori ,

 Se văd doar ei în picioare ,

Şi toţi ceilalţi la mâna lor.

 

Aşa-s „oamenii” de azi,

Plini de ură ,faimă mare ,

Nu îi iau în semă,

Pe cei fără „apărare” .

 

Dar timpul trece şi pământul ,

Tot cu răbdare ne mai ţine ,

Dă el dovadă c-are minte ,

Deşi nu spune în cuvinte .

 

Nimic nu e neînţeles ,

 Dar toate sunt ascunse....

Sclipi  plăpânda stea senină ,

Născută-n haos şi lumină.