Să ştii...

 

 să ştii iubita mea că te anunţ

 când voi intra în visul tău desculţ

                            

să ştii că-ntr-un poem o să te strig

 când de singurătate-mi este frig

 

 să ştii iubita mea că o să plâng

 într-un amurg sălbatic şi nătâng

 

 să ştii că-ntr-un târziu o să te rog

 îngenuncheat precum un inorog

 

 să ştii că într-un vers vreau să m-ascund

 cum mă ascund sub sânul tău rotund...

 

 

Dragoste

 

 când voi muri va ninge cu petale

de trandafiri peste iubirea mea

şi va ploua cu lacrimile tale

peste ţărâna umedă şi grea

 

 eu voi păşi pe un covor de stele

 tu vei rămâne-n urmă tot mai tristă

şi mă voi pierde-n nopţile rebele

 cum dorul se ascunde-ntr-o batistă

 

 când voi muri va bate-n catedrală

 un clopot spânzurat de-o amintire

 şi va rămâne casa noastră goală

ca un poem de dragoste subţire...

 

 

Curcubeu

 

atâţia nori

 dansând

 în jurul

meu

şi tu

râzând

 precum un

curcubeu...

 

                                                           

 Singur

 

 singur

 într-o gară

 tristă

ca un

ceferist

 manevrant

 fluturând

 o batistă...

 

 

Tăcere

 

atâta tăcere

 încât

 pe bolta

 înstelată

 se aud

 îngerii

furându-şi

 unii altora

câte un

 sărut...

 

 

 Prin noaptea beată

 

aleargă fluturii prin noaptea mută

 când stelele cu luna se sărută

           

aleargă insomniile prin oase

şi curg încet poemele frumoase

           

 aleargă supărarea despletită

şi se ascunde-n scorburi de răchită

 

aleargă totu-n jurul meu deodată

când cântă greierii prin noaptea beată...

 

 

 Sfat părintesc

 -copiilor mei-

 

când numele-mi va fi

 doar amintire

 când peste poezia mea

  vor creşte flori

 această carte

 răsfoiţi-o uneori

 lăsând ca visul meu

prin voi

să mai respire...  

         

Cu tine-n gând

 

 m-am răsfăţat cu tine-n gând o noapte

 m-am tulburat cu tine-n gând o zi

aveai pe buze iz de pere coapte

 şi în priviri nori reci şi cenuşii

 

m-am bucurat cu tine-n gând o vară

 m-am întristat cu tine-n gând un an

ascunsă într-un stup cu miere-amară

tu mă chemai cu râsu-ţi diafan

 

 

 La Orăştie

 

 undeva pe deal la Orăştie

 viaţa curge ca o poezie

 

undeva pe străzi la Orăştie

 vântul amintiri mai adie

 

undeva prin munţi la Orăştie

 îngerii ne cheamă şi ne-mbie

 

undeva sub pod la Orăştie

se ascunde toamna cea zglobie

 

undeva în gară-n Orăştie

trenul că zapadă întârzie...      

 

Ioan Vasiu, scriitor si jurnalist
str. N. Titulescu, nr. 1
Orastie, jud. Hunedoara