M-am născut
 
 Din puterea rugăciunii
  M-am născut a mia oară,
 Gândul bun în mine crește
 Și îmi cântă a primăvară.
 
 M-am născut din foc și apă
 Când ruinele din oase

 Îmi intrase pân la sânge
 Și dospeau în strâmte vase...
 
 M-am născut iar din țărână
 Ca un bob micuț de grâu
 Să țin răul la distanță
 Și tot binele în frâu.
 
 M-am născut în dimineață
 Pe un clopot alb de crin,
 Vorba mea să fie dulce
 Ca durerea să-ți alin.
 
 M-am născut din rugăciunea
 Sfinților ce știu a ține
 În pocal iubirea-naltă
 Și o floare-n piept de bine.
 
 Și dau slavă pentru toate
 Câte sunt și-or să mai fie
 Un ochi plânge, altul râde
 Și mă-aprind în bucurie.



Să trecem

Prea mulți farisei se-arată smeriți
Calcă pe fapte trec zdrențuiți
Au candela stinsă făr' untdelemn,
O toacă mai bate smerită în lemn...

În templu ne vând chiar pe Hristos
Și banii aceștia nu-s de folos,
Iuda nu știe a cere iertare,
Doar streangul alege ca alinare...

Tremură frunza, dar și pământul,
Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul,
Lacrima vremii e plină de sânge
Pământul și cerul deschis încă plânge!

Dar piatra înlături de îngeri e dată
Iar viața e toată mult mai curată!
Iisus se ridică în cerul lumină
Păcatul să moară! Doar Om fără  vină!

Osana răsună în strana Învierii,
De veghe stau îngeri ca templierii,
Mironosițe femei sunt purtate
Pe brațe de arhangheli înaripate...

Flacăra vie trece prin noi
Ne curăță trupul de boli și nevoi,
Apostolii duc  vestea Învierii în lume
Să trecem prin viață cu faptele bune!




 Crucea biruinței
 
 La talpa crucii tale mi-am aplecat cuvântul
 Și trupul meu de humă împovărat de vremi,
 Pe fruntea mea căruntă, bătută azi de brumă,
 Cu mirul împăcării Părinte să mă-nsemni!
 
 Pe crucea răstignirii să moară tot păcatul,
 Durerile din lume să se prefacă-n scrum,
 Din noaptea de tăciune să se ivească zorii,
 În clopotul învierii să ne trezim acum!
 
 Cu semnul crucii Tale să biruim vrășmașul,
 Toiagul rugăciunii ne-ndrumă pe poteci,
 Pe altar de flori și lacrimi să ducem fapta bună,
 Un semn frumos să punem pe scara către veci!



 LACRIMA TĂCERII
 
 Lacrima tăcerii a zidit altare
Unde curge ruga la vremi de nevoi.
 Peste munți de gheață, poduri de iertare
 Mergi spre bucurie, nu da înapoi!
 
 Când tarziul lasă umeri dezgoliți
 Și rana-i expusă parcă în vitrine
 Toarnă mir din slovă Sfinților Părinți,
 Harul și iubirea se întorc la tine.
 
 Fruntea obosită pune-o la icoană,
 Îngerii din cer ți-o vor mângâia
 Când în suflet simți o mare prigoană
 Rabdă și te roagă, nu te-n convoia!
 
 Ramul dezgolit tace și îndură
 Dar în primăvară are muguri noi,
 Jertfa de iubire n-a pierit în lacrimi
Cât sfinți rugători mai sunt printre noi!



Mulțumesc
 
 Doamne vreau să-Ți mulțumesc
 Că-mi trimiți mereu lumină,
 Eu sunt un om păcătos
 Și adesea cad în tină!
 
 Nu-ndrăznesc a privi cerul
 Cu sfioasa-mi bucurie...
 Când Te simt că vii în taină,
 Chiar la Sfânta Liturghie!
 
 Nu cutez să ridic fruntea,
 Dar simt flacăra ce arde
 Și iubirea nesfârșită
 Curge-n trupul meu de carne!
 
 Nu știu Doamne să mă rog,
 Că mă strâng atâtea sfori,
 Dar pe scara nevăzută...
 Tu la mine te cobori!
 
 Sunt un om plin de păcate
 Și mă vezi dintre atâți,
 Când mă pierd de lângă turmă,
 Tu mă-ntorci și mă ajuți!
 
 Dă-mi te rog mereu căință
 Și -un șuvoi de lacrimi calde
 Să îți spăl piciorul sfânt,
 Să-l ating? Simt că mă arde!
 
 Părul meu să steargă urma
 Ce-i mânjită de păcat
  Să aud precum tâlharul,
 Azi de toate te-am IERTAT!