Gavril Ciuban

Contemplaţie asupra ideii de poem

(Din volumul Poeme, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2000)

 

Şi marea e un codru răsturnat

ce curge de atât amar de timpuri

De anturajul sinelui curtat

ascult cum toarce maica mea nisipuri

 

Şi nu tare de mult dintr-un spital

înveşmântat în grâu şi oseminte

ieşea un sat purtând pe după deal

înalta lună cu priviri arginte

 

Cazărmile rămân tot în soldaţi

a evadat doar frigu-n porumbei

Minciună, adevăr, poem : rimaţi…

A început să ningă şi-n condei

 

Doar vatra înfloreşte-un trandafir alpin

la dâra strigătului nostru rupt

Bordeiul meu atomic, inima, e plin

de trupul mamei viu şi neîntrerupt

 

 

 

Lucian Perţa

 

Contemplaţie asupra ideii de poem

 

Şi versu-şi are-n lume soarta lui,

Depinde în ce timp îl prinzi de chică

Şi-apoi şi cum în scrii şi cum îl spui

Să curgă bine—spui, la o adică.

 

Şi nu prea tare să îl faci să sune,

Să nu trezească-n juru-i oseminte,

Se spune că acele-s versuri bune

Pe care fără să vrei le ţii minte

 

De pildă eu, de pildă versul meu,

Se-ncheagă în poeme sănătoase

Şi nici nu mint, deşi nu mi-ar fi greu,

De multe ori am rime delicioase !

 

Dar merg la muncă, părăsesc poteca

Acestei contemplaţii cam sterile,

Bordelul meu atomic—biblioteca,

M-aşteaptă ne-ntrerupt de ceva zile.

 

 

Gavril Ciuban

 

Copilul pădurii

 

(Din volumul Tranşeea săpată de păsări, Ed. ,,Proema” , 2004)

 

Copil al pădurii

animale preistorice mişună

în glas de izvoare

se-ngână nu cerbii

Pe când

luna întoarsă-n nesomnul

întârziatelor ierburi

pe când?

Scobesc în hăţişuri nu-i apă

n-am roib nici sabie n-am

lui Sancho nici flori nu-i găsesc

Copil al pădurii...

pribeag prin sângele meu

te mai caut

Flori pe măsură nu cresc pe aici

În lumea sirenelor tăvălitele ierburi

învăţat-au să tacă

Te du noapte te du

blestemată turlă

ce-ţi tremuri iar veşmântul

Prin roua tivită-n dimineţi te du

copil al pădurii

animale preistorie mişună încă!

 

 

 

Lucian Perţa

 

Copilul pădurii

(Au fost vizate volumele : ,,Tranşeea săpată de păsări”, (2004); ,,Cultivatorul de pietre şi

tandra dihanie” (1992); ,,Est” (2002); ,,Fântâna cu ghinturi” (1996); ,,Dimineţi în rai” (2005) )

 

Orice copil al pădurii,

ca să devină om al pădurii,

încă din preistorie,

cultiva pietre şi tandre dihănii,

paşte cerbii

şi-n clipe de glorie

face mătănii

spre est, întru creşterea

întârziatului fir al ierbii.

Când nu e apă,

sapă fântâni cu ghinturi

în sângele pământului,

sau pune pasările tranşee să sape

în bolta cerului.

Copil al pădurii...

cât zbucium în devenirea lui—

ziua să tăvălească ierburile în floare,

noaptea să păzească stelele ar vrea,

dimineaţa scutură rouă...

Dar nu e treaba mea,

eu sunt deja mare !

 

 

Gavril Ciuban

 

La cules de frăguţe

(Din volumul Dimineţi în rai, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2005)

 

Singuri prin pădurea dezgolită

în apa oarbă împingând bezna

către sângele proaspăt

al dimineţii.

 

Cu ţigăncuţa din Fericea

la cules de pomniţe. Răsuflarea fierbinte

a ei

la începutul izvorului roşu aprins

peste coapsele

adunate în pumnii deschişi

ai arţarului cu umbre fremătătoare.

 

Deoparte învie abisul. Pe creasta

lui curg stoluri de ulii

cu braţele-n cruce

 

Mă afund decât noaptea întâiului drum

prin tunel

în fruntea genunii

 

e sufletul stelei cu trupul

pierdut în pământuri virgine.

 

 

Lucian Perţa

 

La cules de frăguţe

 

Nu pot rece singur prin pădurea de-aicea

de lângă casă, că, de dimineaţă,

vin ţigăncuşele din Fericea

să culeagă fragi pentru piaţă.

 

Cu ţigăncuşele din Fericea

nu te poţi pune. Ele sunt naţionalităţi

conlocuitoare

cu atâtea drepturi că nici a

le înşira numai n-o să-ţi

ajungă o dimineaţă.

 

Mai ales una îmi răsuflă fierbinte

în ceafă. Simt că învii.

Of, viaţă!

 

Dar raţiunea îmi spune: fii cuminte!

Aşa vă fac repede o cruce

şi mă afund aţă

în păduricea

vecină

 

ce luptă între suflet şi trup

pentru o ţigăncuşă din Fericea

ce pun pariu că nici nu era virgină !