Visare

 

Pădurea de statui tăcea în vălul serii

Supus, mirajul boltei se apleca-n statui

Încolăcit în ierburi, şarpele tăcerii

Veghea molatec, satul de lumea lui.

 

Când una din statui, un nud de fecioară

Îşi ridică hoţeşte privirea din visare'

Şarpele-ncepu n veghea lui să moară...

Astfel neliniştea primi întruchipare!

 

Din veşnicie

 

Sămânţă din sămânţă reînvie

Cu lacrimi de bucurie solara.

Iau în palmă un strop de veşnicie

Şi parcă-l vă pe tata

Pe Delniţă, cum ara...

 

Stropii grei de soare

Fruntea i-o brăzdează

Luminându-i faţa ca o sărbătoare

Ajunsă tainic – la ceasul de amiază...

 

 

Pământul, spune tata,

Numai o lege are:

“Cu sufletul, iubeşte-l!

Sfinţeşte-l cu sudoare!”                         

Vine o vremea

 

Vine o vremea

Să mă cheme...

Vine o iarnă

Să mă cearnă...

 

Vine un dor

Să mă cobor

Zvon de cânt

Lângă izvor....

                                                        

Cade clipă

Din aripă!

Zboru-i frânt

Lângă cuvânt!

 

Plănset de ape

Sună aproapeleIese din lut

Blestemul ştiut!

 

Mai vine o vreme,

Sfârşitul să-l cheme

Din Cer, pe pământ,

Dumnezeu cel Sfânt!

 

 

De ce

De ce ai venit

Când noaptea s-a umplut

Cu ropotul ploii de stele

Şi mi-ai prădat tot ce-am avut

Frumos în gândurile mele?

 

De ce-ai venit,

Metaforă de lut?

 

 

Epitaf

 

În ceas de veghe netulburat -

În fântâna verii a murit un zeu

Îngrozit de gestul răsfăţat

Din adâncul sufletului meu!

 

A murit un zeu? Spectaculos cutremur

Al frunzelor sfârşite de bătrâne

Regretul – pe un fir de păr – de-l tremur

Netulburată veghea mea rămâne!

CV - Nicolae HERŢEG

 

Născut la 12 iulie 1937 în Groşi, Maramureş.

Decedat în 2005 în Baia Mare.

Volumpublicat:

“Vine o vreme”, Edit. Pro Unione, Baia Mare, 2002.