Ştefan Doru Dăncuş
A patra iarnă
(Din volumul : Întoarcerea poetului risipitor, Ed. ,,Singur”, Tărgovişte, 2002 )
M-apropii de iarnă cu tine
Murind aritmetic, tăcut
Măslinul adoarme-n ruine
Confuz din final la-nceput
De-afară ’năuntru cresc stele
Constrânse de arme şi jar
Eşti una din axele mele
Când obligatoriu răsar
Tăcem amândoi pe-ndelete
Străini pe-un pământ cunoscut
Iar noaptea sub ochi ni se vede
Mormântul comun desfăcut
Eu ştiu că m-apropii cu jale
De ruga-ngheţată în dor
Căci toate altarele-s goale
Iar zeii din temple ne mor.
Absurzi ca statui destrămate
Ilogici şi magici şi goi
Cădem cu aceeaşi cetate
În care-am luptat amândoi
Lucian Perţa
A patra iarnă
Iar intru în iarnă şi-s singur,
Din nou, la revistă s-o dreg,
Şi alţii mai fost-au, desigur,
Dar dorm toţi acum şi-nţeleg
E greu şi confuz pân’ la stele
Aici, la Târgovişte să
Faci unul din fixele mele :
Antologie—pedeapsă
În care să pui pe-ndelete
Poeţii pe care-i urăşti,
Oricâţi pot fi ei, cete-cete
Şi grupuri, cenacluri şi găşti
Eu ştiu ce m-aşteaptă când totul
Ieşi-va volum din tipar,
De jale mă doare şi cotul,
Dar gând să m-opresc e-n zadar
Absurd ar fi, duce-le-aş lipsa,
Să nu îi adun—amintiri—
Acum când Apocalipsa
E-aproape cu-a ei risipiri.
Ştefan Doru Dăncuş
Scrum(fragment)
(Din volumul : Apocalipsa după Dăncuş, Ed. ,,Singur”, Tărgovişte, 2004 )
***
prima dată am scrâşnit din dinţi
apoi am strâns pumnii.
în cea de-a treia zi am căzut
peste lumea picioarelor mele.
câteva nopţi au trecut
doar atât
a venit un individ epileptic
mi-a scormonit rădăcina
şi în zori, triumfător a ridicat spre cer
o pungă cu arginţi
plata lui pentru munca pribegiei
un ban pentru fiecare câine ce l-a pus pe fugă
un ban pentru fiecare din voi
ucigaşi nepăsători ai furnicilor străzii.
căutătorul de comori a venit azi
când punga e goală—
--cu dumneavoastră doarme
plapuma soţiei dumneavoastră îl încălzeşte
şarpele pustiei e în dormitoarele de lux parfumate.
nu-i nimic ziceţi, mâine mai sfinţim o biserică
şi aceea nu mai intră în voi ca odinioară
căutătorul de pungi cu arginţi o alungă
ea stă intimidată pe marginea respiraţiilor crucilor
vă urcaţi în maşini şi plecaţi
v-aţi făcut meseria
şi cu tine doamnă şarpele pustiei face sex
şi pe tine domnule şarpele pustie te satisface
Lucian Perţa
Scrum(fragment)
***
când am scris prima poezie
ţin minte că am scrâşnit din dinţi
era undeva demult, în copilărie.
eram singur-singurel şi nesupravegheat
de părinţi—
la a doua poezie mi s-au încleştat
degetele pe creionul chimic, tocit,
iar la a treia încercare
că şi atunci funcţiona ,,Legea lui Trei”,
nu ştiu ce mi-a venit
şi am trimis-o la un ziar local spre publicare—
opinia mea este că-n anii acei,
într-o adevărată lume de mântuială,
era singurul gest potrivit—
câteva zile-au trecut doar într-o totală indiferenţă creatoare
şi iată că-ntr-o dimineaţă am ridicat triumfător spre soare
ziarul cu poezia mea publicată în pagina de cultură,
dreapta, sus—acesta este debutul meu în viaţă,
în viaţa literară adevărată, de fapt momentul când
am primit pentru poezie o pungă cu arginţi—30 de lei,
pe care-am pus-o la C.E.C imediat, apoi, cu tot cu dobândă,
la bancă au devenit o sută, apoi o mie, sute de mii,
milioane în anii grei şi ulterior i-am transformat
în valută şi acţiuni la firmă— indiferent ce se afirmă,
datorită lor pot acum să-mi fac meseria nebănoasă, aproape
de zona bogăţiei, să am maşină, să cresc şerpi de casă
şi să pot să-i cumpăr câte-o plapumă soţiei,
înainte de a se face lumea asta scrum.
Ştefan Doru Dăncuş
Scrum (I)
(Din volumul : Scrum/Cendre, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2010 )
lucrez ca un sclav
în românia
zi de zi construiesc
fiecare pagină
scrisă e o bornă kilometrică.
zi de zi sunt invadat de europa
oră cu oră pierd betonându-mi versurile
înălţând baricade în propriul sânge
(peste 20 de ani)
fiul meu ridică pistolul
fiica mea se pierde-n mulţimea
viermifugă a metroului.
(peste 30 de ani)
desigur, învins
mi-am capitonat peştera—frumoasele cărţi
de poezie scrise cu sânge
mă apără de frig şi arşiţă.
mai nou, europa vine la mine în vizită
sunt interesant pe post de sisif.
brusc, o baricadă cedează
într-una din jugulare
şi imediat apar hoardele ce dau foc
bisericii care sunt. Nu mai fug.
Ştefan Doru Dăncuş
Scrum (I)
Au fost vizate volumele : Lume de mântuială. Amândoi (2002); Întoarcerea poetului risipitor(2004); Apocalipsa după Dăncuş (2003);
iniţial am lucrat
într-o lume de mântuială,
amândoi, eu şi-o muză;
ulterior am observat
că ea îmi face prea multă cheltuială
şi, desigur,
invocând asta drept scuză,
am făcut totul să rămân singur
din clipa aceea mi-am început
rondul editorial pe hârtie
şi aproape 20 de ani am susţinut
exodul tinerilor spre poezie
peste 30 de ani
vă asigur că voi fi plin de bani
şi de cărţi
şi toate astea datorită unui singur
motiv, interesant, fireşte,
privit din orice părţi :
scriu pur şi simplu europeneşte !
mai nou sunt recunoscut şi la mine-n ieud
când merg în vizită, vara, cu dor
prietenii mei prin păduri se-ascund :
,,se întoarce poetul risipitor”!
şoptesc aprinzând totu-n cale—
de aceea şi popa citeşte acuş
apocalipsa după dăncuş !