Ştefan Doru Dăncuş

A patra iarnă

(Din volumul : Întoarcerea poetului risipitor, Ed. ,,Singur”, Tărgovişte, 2002 )

 

M-apropii de iarnă cu tine

Murind aritmetic, tăcut

Măslinul adoarme-n ruine

Confuz din final la-nceput

 

De-afară ’năuntru cresc stele

Constrânse de arme şi jar

Eşti una din axele mele

Când obligatoriu răsar

 

Tăcem amândoi pe-ndelete

Străini pe-un pământ cunoscut

Iar noaptea sub ochi ni se vede

Mormântul comun desfăcut

 

Eu ştiu că m-apropii cu jale

De ruga-ngheţată în dor

Căci toate altarele-s goale

Iar zeii din temple ne mor.

 

Absurzi ca statui destrămate

Ilogici şi magici şi goi

Cădem cu aceeaşi cetate

În care-am luptat amândoi

 

 

Lucian Perţa

 

A patra iarnă

 

Iar intru în iarnă şi-s singur,

Din nou, la revistă s-o dreg,

Şi alţii mai fost-au, desigur,

Dar dorm toţi acum şi-nţeleg

 

E greu şi confuz pân’ la stele

Aici, la Târgovişte să

Faci unul din fixele mele :

Antologie—pedeapsă

 

În care să pui pe-ndelete

Poeţii pe care-i urăşti,

Oricâţi pot fi ei, cete-cete

Şi grupuri, cenacluri şi găşti

 

Eu ştiu ce m-aşteaptă când totul

Ieşi-va volum din tipar,

De jale mă doare şi cotul,

Dar gând să m-opresc e-n zadar

 

Absurd ar fi, duce-le-aş lipsa,

Să nu îi adun—amintiri—

Acum când Apocalipsa

E-aproape cu-a ei risipiri.

 

 

Ştefan Doru Dăncuş

 

Scrum(fragment)

(Din volumul : Apocalipsa după Dăncuş, Ed. ,,Singur”, Tărgovişte, 2004 )

 

***

 

prima dată am scrâşnit din dinţi

apoi am strâns pumnii.

în cea de-a treia zi am căzut

peste lumea picioarelor mele.

câteva nopţi au trecut

doar atât

a venit un individ epileptic

mi-a scormonit rădăcina

şi în zori, triumfător a ridicat spre cer

o pungă cu arginţi

plata lui pentru munca pribegiei

un ban pentru fiecare câine ce l-a pus pe fugă

un ban pentru fiecare din voi

ucigaşi nepăsători ai furnicilor străzii.

căutătorul de comori a venit azi

când punga e goală—

--cu dumneavoastră doarme

plapuma soţiei dumneavoastră îl încălzeşte

şarpele pustiei e în dormitoarele de lux parfumate.

nu-i nimic ziceţi, mâine mai sfinţim o biserică

şi aceea nu mai intră în voi ca odinioară

căutătorul de pungi cu arginţi o alungă

ea stă intimidată pe marginea respiraţiilor crucilor

vă urcaţi în maşini şi plecaţi

v-aţi făcut meseria

şi cu tine doamnă şarpele pustiei face sex

şi pe tine domnule şarpele pustie te satisface

 

 

Lucian Perţa

 

Scrum(fragment)

 

***

 

când am scris prima poezie

ţin minte că am scrâşnit din dinţi

era undeva demult, în copilărie.

eram singur-singurel şi nesupravegheat

de părinţi—

la a doua poezie mi s-au încleştat

degetele pe creionul chimic, tocit,

iar la a treia încercare

că şi atunci funcţiona ,,Legea lui Trei”,

nu ştiu ce mi-a venit

şi am trimis-o la un ziar local spre publicare—

opinia mea este că-n anii acei,

într-o adevărată lume de mântuială,

era singurul gest potrivit—

câteva zile-au trecut doar într-o totală indiferenţă creatoare

şi iată că-ntr-o dimineaţă am ridicat triumfător spre soare

ziarul cu poezia mea publicată în pagina de cultură,

dreapta, sus—acesta este debutul meu în viaţă,

în viaţa literară adevărată, de fapt momentul când

am primit pentru poezie o pungă cu arginţi—30 de lei,

pe care-am pus-o la C.E.C imediat, apoi, cu tot cu dobândă,

la bancă au devenit o sută, apoi o mie, sute de mii,

milioane în anii grei şi ulterior i-am transformat

în valută şi acţiuni la firmă— indiferent ce se afirmă,

datorită lor pot acum să-mi fac meseria nebănoasă, aproape

de zona bogăţiei, să am maşină, să cresc şerpi de casă

şi să pot să-i cumpăr câte-o plapumă soţiei,

înainte de a se face lumea asta scrum.

 

 

Ştefan Doru Dăncuş

 

Scrum (I)

(Din volumul : Scrum/Cendre, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2010 )

 

lucrez ca un sclav

în românia

zi de zi construiesc

fiecare pagină

scrisă e o bornă kilometrică.

zi de zi sunt invadat de europa

oră cu oră pierd betonându-mi versurile

înălţând baricade în propriul sânge

 

(peste 20 de ani)

fiul meu ridică pistolul

fiica mea se pierde-n mulţimea

viermifugă a metroului.

 

(peste 30 de ani)

desigur, învins

mi-am capitonat peştera—frumoasele cărţi

de poezie scrise cu sânge

mă apără de frig şi arşiţă.

mai nou, europa vine la mine în vizită

sunt interesant pe post de sisif.

brusc, o baricadă cedează

într-una din jugulare

şi imediat apar hoardele ce dau foc

bisericii care sunt. Nu mai fug.

 

 

 

Ştefan Doru Dăncuş

 

Scrum (I)

Au fost vizate volumele : Lume de mântuială. Amândoi (2002); Întoarcerea poetului risipitor(2004); Apocalipsa după Dăncuş (2003);

 

iniţial am lucrat

într-o lume de mântuială,

amândoi, eu şi-o muză;

ulterior am observat

că ea îmi face prea multă cheltuială

şi, desigur,

invocând asta drept scuză,

am făcut totul să rămân singur

 

din clipa aceea mi-am început

rondul editorial pe hârtie

şi aproape 20 de ani am susţinut

exodul tinerilor spre poezie

 

peste 30 de ani

vă asigur că voi fi plin de bani

şi de cărţi

şi toate astea datorită unui singur

motiv, interesant, fireşte,

privit din orice părţi :

scriu pur şi simplu europeneşte !

mai nou sunt recunoscut şi la mine-n ieud

când merg în vizită, vara, cu dor

prietenii mei prin păduri se-ascund :

,,se întoarce poetul risipitor”!

şoptesc aprinzând totu-n cale—

de aceea şi popa citeşte acuş

apocalipsa după dăncuş !