Ioan Dragoş

Orarul

(Din volumul Prăpastia dintre timpurile verbului, Ed. ,,Patrimoniu”, Râmnicu-Vâlcea, 2003)

 

în timpul verii

exilul a fost mai uşor

 

eu am venit

ca să nu înţeleg nimic

 

se adâncesc puternicele porţi

peste urmele

tăinuite sub bocanc

 

adevăruri atât de apropiate

puţin deasupra capului

ca sabia lui damocles

 

palmele fierbinţi ale subconştientului

resturi nedigerate de zi

 

uciderea probei

am învăţat să trădez

prin cuvinte

 

deşarte închipuiri despre fericire

ca nişte munci ale câmpului

bine făcute

 

bogdan îmi spune

decât să nu ştiu ce spun

mai bine să nu ştiu ce spun

curg peste toate instrucţiuni

şi acte

 

uitarea

este întotdeauna prea lungă

şi versul următor va fi şi mai târziu

 

palmele fierbinţi ale subconştientului

resturi nedigerate de zi

unul dintre noi tace

şi-i mântuit

 

Lucian Perţa

 

Orarul

( Au fost vizate volumele: Povara uimirii (1986); Lecţia de respiraţie (2003); Acestea sunt amănuntele (1998); Firul cu plumb (1987); Prăpastia dintre timpurile verbului (2003) )

 

Şi la servici la Satulung

şi la Baia-Mare, în administraţie,

 

ca să pot la timp s-ajung,

mi-am făcut un orar de tranziţie.

 

Vara ca vara,

iarna, însă, şi ziua de luni,

povara uimirii purtam.

 

Adevărul era că de frig

lecţii de respiraţie făceam,

şi-n autobuz stăteam covrig.

 

Acestea sunt însă amănunte

neinteresante acum, de-s privite,

 

am învăţat multe,

din mers,

prin mediile culte.

 

Fir cu plumb mi-a fost

însă totdeauna-n toate

fericirea iscată prin vers.

 

Se prea poate,

să ascund n-are rost,

să fi căzut uneori, oameni buni,

în prăpastia dintre timpurile verbului,

urmând false instrucţiuni.

 

Aducerea aminte,

vorba proverbului,

înseamnă, însă, iertarea de cuvinte.

 

Toate acum sunt bune şi calme –

subconştientul însă nu-mi dă pace...

Cred c-o să-i dau câteva palme,

până tace!

 

 

Ioan Dragoş

 

Spovedanie pe podul minciunilor

(Din volumul Ulise în bucătărie, Ed. ,,Echim”, Sighetu Marmaţiei, 2006)

 

''ciudat te plimbi pe străzile oraşului

după mai mult de douăzeci de ani

am trecut pe podul minciunilor şi nu s-a prăbuşit

în tren

domnişoara care a urcat la cluj

şi va pleca săptămâna viitoare la budapesta

bea apă plată izvorul alb

şi citeşte coehlo

jurnalul unui mag

aşa că mi-e ruşine să scot din bagaj

singura carte pe care o am la mine

dincolo de principiul plăcerii a lui sigmund freud

citesc ziarele

am trecut pe podul minciunilor şi nu s-a prăbuşit

aproape toată energia de care dispune aparatul psihic

provine de la tendinţele instinctuale

care îi sunt imanente

dar nu tuturor le este permis

să ajungă la acelaşi nivel de dezvoltare

greu găseşti printre betoanele termopanele

şi cablurile civilizaţiei

la călugăru

bufniţa

unde pe vremea lui dumas

te intersectai cu poetul ion mircea

şi piramida lui împădurită

am trecut pe podul minciunilor şi nu s-a prăbuşit

psihicului îi este inerentă o tendinţă puternică

de a se conforma principiului plăcerii

dar acesteia i se opun anumite forţe şi circumstanţe

astfel încât rezultatul final

nu poate corespunde întotdeauna tendinţei către plăcere

ciudat te plimbi pe străzile oraşului

în care te afli acum pentru eseul

mâna-i de lemn şi-ndrăgostiţii-s bătuţi în cuie

sub motto-ul

este adevărat că adevărul se compune

din ceşcuţe extrem de fragile

după o săptămână grea

am trecut hotărât peste podul minciunilor

şi nu s-a prăbuşit

actele noastre conştiente derivă dintr-un

substrat inconştient

constituit în principal din influenţe ereditare

deşertăciune sunt toate iar viaţa aceasta este

umbră şi vis

cânta preotul acum câteva zile la înmormântarea

lui vasile radu ghenceanu

deşertăciune sunt toate chiar şi contenciosul administrativ

le spuneam lui dumitru şi gavril

măcar visul să fie ca lumea

am trecut peste podul minciunilor

şi nu s-a prăbuşit''

 

 

 

Lucian Perţa

 

Spovedanie pe podul minciunilor

(Au fost vizate volumele : Cavalerul triunghiului (1997); Acestea sunt amănuntele (1998) )

 

''ciudat de interesant ai început să scrii

acum aproape treizeci de ani,

parcă ar fi o sută,

ai început cu o poveste, dar nu pentru copii,

sau nu îndeajuns de mincinoasă pentru a fi crezută

şi iată unde ai ajuns

aşa îţi spui în timp ce urci

scările la redacţia graiul

oricum te descurci

ai luat toate premiile şi mălaiul

de la toate festivalurile

pe unde te-au purtat

vânturile, valurile

fără complexe, demult nu le mai ai

de când l-ai citit pe sigmund freud

şi-apoi prin diverse

triunghiulaţii,

fiind cavaler al triunghiului,

ai stabilit diverse relaţii,

dar toate cu simţul măsurii

la curierul prefecturii

şi al consiliului judeţean

sub motto-ul

deşertăciune sunt toate

câte nu sunt poezie

numai că a trebuzit, aproape an de an.

să îţi schimbi biroul

şi să faci bătături la coate,

aşa că motto-ul a rămas deşertăciune sunt toate,

dar acestea sunt amănunte de tot haiul

şi nu ştiu ce-mi veni

a mă spovedi

acum când duc poemul la graiul''