Rodica Dragomir

Mântuire

(Din volumul La porţile timpului Ed. ,,Risoprint”, Cluj-Napoca, 2003)

 

Astăzi ninge tot mai potolit,

anii însă parcă zboară, zboară,

iar iubirea noastră a murit,

pe nesimţite, într-o vară.

 

Secundele lovesc în mine,

noapte mă leagă-n lanţuri de păcat

şi-un gând suav, de-odinioară,

din ale nopţii umbre a scăpat.

 

Eram frumoşi şi-atât de puri, şi tineri,

şi ne credeam doar noi doi pe pământ,

iar minutarele-ngheţau uimite,

când ascultau arzândul jurământ.

 

Dar toate trec cum trece totu-n lume,

rămâne vie numai amintirea

acelor clipe-nfiorate, de minuni,

în care azi îmi aflu mântuirea.




Lucian Perţa

 

Mântuire

 

Astăzi şcoala nu mai e ce-a fost,

profesorii-au chiar timp suficient

prin poeme să îşi fac-un rost,

că au salariu aproape indecent.

 

Şi timpul zboară, zboară noapte-zi

şi te trezeşti la pensie deodat’,

iar dacă nu ştii scrie poezii,

în lanţuri de plictis eşti condamnat.

 

La porţile acelui timp uitat,

degeaba baţi de nu arzi în cuvânt,

de aceea-i bine din profesorat

să-ţi faci din asta crez şi jurământ.

 

Că toate trec cu grevă, fără grevă,

doar poezia-i mântuire-n toate,

iar cartea mea, eu sper că se observă,

e mântuirea mântuirii… poate !