Păsări albe

 

Armata aceasta morţii

păsările acestea ale sorţii

lupii aceştia ai mirării

avizele acestea ale depărtării

discrete ca nişte păsări albe.

 

      

La casa mamei

 

La casa mamei când ajung

întâlnesc toată singurătatea lumii

pomii fremătând

insinuează distanţa dintre

creier şi cuvântulrouă

peste florile câmpului se aşează

când în văzduh pasărea sură

adună zborul cu aripa.

 

Desen

 

Mătasea însorită a somnului impură,

jos lutul aspru şi înfometat de vis,

sunetul se moaie ca o bură

ce umple arcuirea spaţiului închis.

 

Deasupra un sabat de pulbere, dorit,

un straniu lamentou după tipic,

oracolul cu Parcele ne-a lămurit

că-n ringuri disperarea-i tot nimic.

 

 

Hai

 

Hai să intrăm în nefericirea

neagră ca noaptea

a sufletului poartă va suna

petalic poate sau altcumva

într-o memorie invadatoare

a senzaţiilor

proba de uitare profund domesticită

şi sărăcia cuvintelor.

Până la întâmplarea cu grota e

tot un fel de eternitate.

 

 

Amintirea nu uită

 

Tu poţi fi trădat

amintirea nu,

tu dormi, tu uiţi, tu mori,

amintirea nu uită, nu moare,

amintirea cântă

şi cântecul bate la uşi...

Nepăsarea poate răbda,

cântecul însă veghează -

Augustin   BOTIŞ

 

Născut la 9 mai 1940 la Stoiceni. .

 

Volume publicate:

Elegii politice, Buc, 1996;

“Singurătatea omului politic,Editura “Proema” 1997