Bogdan Nicolae Groza
Contururi deformate
(Din volumul Pasărea din tâmple, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2006)
spart
diamantul îşi pierde nobleţea –
sticlă ordinară doar...
căutând un loc în pagini nescrise
cuvintele au ajuns
fără amintiri...
peste o dimineaţă apatică
lebăda îşi risipeşte suflul
cântându-şi simbolic trăirile
încotro suflete?
spre locul întunecat
din inima ta lunatică!
Lipsite de pudoare
contururile deformează umbrele
prin siluire...
între 0 şi 1
cel mai penibil se simte
virgula...
Lucian Perţa
Contururi deformate
sparte
sau rupte, versurile îşi pierd nobleţea,
devin acolo nişte sunete...
poate de vină-i tinereţea
că le sparg, dar şi tu cititor,
pune-te
în situaţia mea
să ai un cor
de păsărici la tâmple
care să-ţi ciripească versuri
păi nu-ţi vine,
adică nu-i normal să se întâmple
să rupi toate versurile
în cuvinte,
cum ai rupe plăcinta,
şi apoi,
din respect pentru cuvânt,
să le arunci la ''Grinta''?!...