Ioan Hada
Pas cu stângul
(Din volumul Poeme, Ed. ,,Scriptorium”, Baia Mare, 2004)
Sunt liber să-mi privesc
Cu Ochiul tăcut al statuii
Nemurirea
Sunt liber să mă-mi odihnesc
În tovărăşia păsărilor
Pe umerii statuii
A gândului veşnică migrare
Dar mai ales
Să fac un pas cu stângul
Ca imaginea faraonilor
Ca statuile pornite
Spre căldura morţii
Lucian Perţa
Pas cu stângul
Sunt încă liber să citesc
Afişele de pe stâlpii municipiului,
Să mă cuibăresc
În braţele statuilor din parc
Conform principiului :
Poeţii închişi în ţarc
Nimănui nu-i folosesc.
Dar mai ales
Sunt liber să scriu,
Rând după rând,
Orice-mi trece prin gând.
Păcat că nu prea des !
Ioan Hada
*
(Din volumul Versuri şi variaţiuni pe teme diferite,
Ed. ,,Fundaţiei Culturale Zestrea”, Baia Mare, 2008)
Aici sunt eu
Încordat
Un strigăt de luptă
O rană ce-şi urlă
Neputinţa
Dincolo de poezie
Ca-n oglinda
Lui Alice
E numele meu
Leu în alergare
Dinspre sine
Înspre răcnetul său
Iar
Deasupra
Mult prea departe
Şi totuşi
Atât de aproape
E numele
Numelui meu
Ca orice zeu
Care trăieşte
Tocmai
Pentru că
Nu-l mai vedem
Şi
Atunci
De-atâta aşteptare
Rugăciunile mele
Se transformă
Încet
În poezia unor
Statui
Neterminate.
Lucian Perţa
*
Ăsta mi-s eu,
Pe moment -
Ioan Hada –
Şi nu accept
Nici indicaţiile prietenilor,
Nici sfada.
Când să scriu poezie
Îmi vine,
Aşa procedez:
Urlu odată bine
Şi apoi m-aşez
La masa de luptă.
Răcnetul meu
Avertizează
Prin vibraţie
Partea coruptă
Din inspiraţie
Să dispară
Şi,
Totuşi,
Mai spre seară
Se mai întâmplă
Să nu se sperie
Toată.
Şi-atunci mi se adună
Sub tâmplă,
În formă
De cunună.
N-am cum să scap
Nici cu rugăciuni
Că se transformă,
Oameni buni,
În durere de cap!