Ioan Hada

Pas cu stângul

(Din volumul Poeme, Ed. ,,Scriptorium”, Baia Mare, 2004)

 

Sunt liber să-mi privesc

Cu Ochiul tăcut al statuii

Nemurirea

Sunt liber să mă-mi odihnesc

În tovărăşia păsărilor

Pe umerii statuii

A gândului veşnică migrare

Dar mai ales

Să fac un pas cu stângul

Ca imaginea faraonilor

Ca statuile pornite

Spre căldura morţii

 

 

Lucian Perţa

 

Pas cu stângul

 

Sunt încă liber să citesc

Afişele de pe stâlpii municipiului,

Să mă cuibăresc

În braţele statuilor din parc

Conform principiului :

Poeţii închişi în ţarc

Nimănui nu-i folosesc.

Dar mai ales

Sunt liber să scriu,

Rând după rând,

Orice-mi trece prin gând.

Păcat că nu prea des !

 

Ioan Hada

 

*

 

(Din volumul Versuri şi variaţiuni pe teme diferite,

Ed. ,,Fundaţiei Culturale Zestrea”, Baia Mare, 2008)

 

Aici sunt eu

Încordat

Un strigăt de luptă

O rană ce-şi urlă

Neputinţa

Dincolo de poezie

Ca-n oglinda

Lui Alice

E numele meu

Leu în alergare

Dinspre sine

Înspre răcnetul său

Iar

Deasupra

Mult prea departe

Şi totuşi

Atât de aproape

E numele

Numelui meu

Ca orice zeu

Care trăieşte

Tocmai

Pentru că

Nu-l mai vedem

Şi

Atunci

De-atâta aşteptare

Rugăciunile mele

Se transformă

Încet

În poezia unor

Statui

Neterminate.

 

Lucian Perţa

 

*

 

Ăsta mi-s eu,

Pe moment -

Ioan Hada –

Şi nu accept

Nici indicaţiile prietenilor,

Nici sfada.

Când să scriu poezie

Îmi vine,

Aşa procedez:

Urlu odată bine

Şi apoi m-aşez

La masa de luptă.

Răcnetul meu

Avertizează

Prin vibraţie

Partea coruptă

Din inspiraţie

Să dispară

Şi,

Totuşi,

Mai spre seară

Se mai întâmplă

Să nu se sperie

Toată.

Şi-atunci mi se adună

Sub tâmplă,

În formă

De cunună.

N-am cum să scap

Nici cu rugăciuni

Că se transformă,

Oameni buni,

În durere de cap!