Nicolae Herţeg
Luceafărul de seară
(Din volumul Vine o vreme… Ed. ,,Pro Unione”, Baia Mare, 2001)
Revii tăcut, dintotdeauna,--
Veghea mea târzie s-o petreci…
Enigmatic lăcrimezi întruna
Pe nesfârşita-ţi cale cu balsamuri reci !
Poate azi—fecioarele te cheamă
Să renunţi un ceas la lumea aceea…
Nu mai cobori ? Eşti copleşit de teamă,
Sau ştii ce schimbătoare e femeia ?
De vrei să nu te cheme-să mai cobori la ele,
Naivelor fecioare să le spui
Că nopţi cu patimi există şi pe stele,
Că seara eşti Luceafăr—din mila Soarelui…
Lucian Perţa
Luceafărul de seară
Treci tăcut prin cenacluri mereu,
Pustiurile albe devin poeme,
Sub condeiul tău ce răstoarnă din greu
Enigmatice brazde din vremuri boeme.
Sigur, şi azi orişiunde te-ai duce
Ai prozeliţi şi admiratoare în cete…
Nu te prea duci ? Tu mai stai la răscruce ?
Aş, fii serios, nu sunt toate poete !
Dar vine-o vreme când musai va fi
Să cobori printre ele, mustăcind din mustaţă,
Să reciţi şi să-mparţi tuturor poezii
Pregătite pentru ,,Luceafărul de dimineaţă” !