Vasile Igna

(Ce-aş fi vrut)

(Din volumul : Lumina neagră, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca 2008 )

 

Ce-aş fi vrut să-ţi spun, nu mai pot,

nu te pot privi în ochi, încrederea

s-a ridicat la cer,

un balon plin cu orgolii.

Lecţia s-a terminat,

s-au şters amprentele fidelităţii

în urmă e un ţărm pe care cresc scaieţi

şi rătăcesc turme de porci în călduri.

Liniştea e falsă, visele vulnerabile, jucătorii

corupţi de furtunile nopţii.

Ce spui?

Crezi că respir altfel?

Că mi-am schimbat fizionomia?

Că mai pot asculta linguşelile şi

hatârul negustorilor?

Dar nu de ce cred ei mă plâng, nici de doliul

prelungit al vecinilor şi

nici de pulberea rugoasă

a coşmarelor.

De mine mă plâng şi de tine, Mijlocitoareo!

De timpul nostru egal, modelat de tipare străine,

de gândul pervers că sub placa mormântului legea

e-aceeaşi şi aceleaşi dureri sunt stăpâne.

 

Lucian Perţa

 

(Ce-aş fi vrut)

(Au fost vizate volumele : Starea de urgenţă (1981); Insula verde (1986); Ora morilor de vânt (1978); Arme albe (1968); Provincia cărturarului (1975); Fum şi ninsoare (1972) )

 

Ce-aş fi vrut să scriu, nu mai e cazul,

starea de urgenţă s-a terminat,

poezia şi-a schimbat macazul

sau spre cer s-a ridicat.

Insula verde a cuvântului încă

mai există, dar e-acum cenuşie,

ţărmul ei primitor e astăzi o stâncă

ce scârţâie când o aşezi pe hârtie.

Câtă linişte la ora morilor de vânt,

câtă corupţie adâncă.

Nu eşti de acord, cititorule ?

Mai crezi în cuvânt ?

Adevărate arme albe, linguşelile

se strecoară în provincia

cărturarului şi pun doliu,

o lumină neagră,

peste speranţa şi bucuria

cititorului de rând.

Fum şi ninsoare în poem,

ninsoare şi fum.

Nu te mai plânge, cititorule,

timpul tău doar de acum va sosi !

Ca un cântec frumos, doar de acum,

după ce cu altă plăcere mă vei citi !

 

Vasile Igna

 

V

(Din volumul : Cântece pentru înşelat timpul, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca 2010 )

 

O, cum am fost, cum am fost

în anii fără de rost

în ceasuri impure, precare

din zori în înserare

 

din dimineaţă în vespre

iubind fecioare supraterestre

de nimeni ştiut şi de nime

biciuit în mulţime.

 

O, dar acum nu-mi mai pasă

de poezie, grădină şi casă

de merele coapte, de vie

de zilele ce-o să mai vie

 

de visele ce-o să mai spele

oglinzile lumii rebele.

De firul plăpând de mărar.

Şi nici de iubire măcar.

 

 

Lucian Perţa

 

V

(Au fost vizate volumele : Ora morilor de vânt (1978); Clepsidra cu cenuşă (1999); Fum şi ninsoare (1972); Călăuzele oarbe (1999); Naufragiu în Bibliotecă (2000); Provincia cărturarului (1975) )

 

O, ce puteam să fiu, să fiu,

dacă n-aş fi vrut să scriu,

eram morar cu mori de vânt

şi zeci hectare de pământ

 

din dimineaţă-nserare

munceam cu poftă foarte mare,

scoteam cenuşă din clepsidre,

nu fum, ninsoare din cuvinte.

 

O, dar acuma e târziu,

fiind oarbă, văd că în pustiu

adusu-m-a cea călăuză,

dar orişicum n-am nicio scuză

 

că-n bibliotecă-nsingurat,

de mult am naufragiat.

Dar în provincie la mine

sunt cărturarul cel mai bine !