Méréu tinerii în șăzători, la gioc, la nunți. Și demult băieții îmblau la fete.  Înt-acela timp oamenii punéu zua nunții. Mergeau și discutau. Dar ascultau și de părinți. Când se căsătoreau tinerii se uitau cum erau părinții, dacă erau muncitori, dacă nu erau băutori etc. Acuma nu mai ascultă așa de părinți. Și din dragoste se căsătoreau, da ziceau părinții: „Du-te că dup-acé ț-a plăcé!” Da o știut să ducă și de-o fo bine și de-o fo rău. Fetele sărace să căsătoreau cu băieți care aveau averi și de nu le plăcea. Atunci trăiau oamenii numai din agricultură. Se puneau cartofi mulți, holde de grâu, de secară, de ovăz. Acum toate-s pustii.  Dacă nu-ți plăcé defel totuși nu te-ai putut lipt'i de el ca de-on par în gard.

            Se căsătoreau cu învoiala părinților. Ei trebuie să-ți dea binecuvântarea că altfel nu-ți méré bine niciodată. Trebe să te binecuvinteze din toată inima p-aista drum că nu-i ușor. Și atunci să despărțău da nu ca acuma. O fost și care s-o recăsătorit, da mai rar. Oamenii o știut că trebuie să ții legământul. Nunțile se făceau în câșlegi, când nu-i post. Era de 7-8 săptămâni câșlegile. Înt-acela timp oamenii punéu zua nunții.[1]

           

 

            Pețitul

 

            Știi că mai demult bătrânii erau cu  pețâtu. Grăie fecioru cu  fata, da numa dacă părințî erau de acord, lua fecioru  fata, nu trecé păstă voia lor. Méré a pețî bătrânii la fată. Méréu mai demult la părințî fetei șî cereu: noa, îi dai pământu  acela ori  îi dai grădina ceie la fată, cereu înainte șî spuneu ce să-i deie. Fata pregăté mâncare șî horincă. Părințî feciorului nu ducéu nimnic când méréu a pețî. Așé era.[2]

            Mergea feciorul cu părinții în pețit. Se știa dinainte:

  • Uite, pe duminică seara noi venim să te cerem în căsătorie. Și dacă se înțelegeau, se stabilea data nunții.[3]

            Zâcéu că mărg pă vujală. Înainte de pețât,  méré la înțăles. Acolo povesteu laolaltă, se vorbea despre zestre, care la care ce-i dă. Îți dau pemintele cele și-o vacă și patru oi, 5 oi, care, cum o fo de înstărit. O fost la care îi da câte o părete de cai cu  car cu  tăt, cu  zdici  cu  tăt. O suit tăt în car și s-o dus.  Méré  tânerii la potrocol, bagsamă la sfat. Și api mereu la jurământu. Apoi o făcut nunta. La pețât erau care mereu cu părinții da erau și care să înțelejeu numa băiatu  cu  fata. Tăt méré  băiatu în sat la fată și când era de la o vreme, zâcé la părinți:

  • Ia, uită-te, io nu vréu să mă lăs de ié dacă vreți, noi deolaltă nu ne lăsăm.

Zâce și fata:

  • Mamă, lasă-mă-n pace, mamă și tată, eu după aiesta vreau să  mă duc.

Și n-avéi ce le face.

Și părințî fetei spunéu ce zestre îi dau, mai ales de méré de noră. Părințî feciorului spuneu ce-i dau lui.[4]

                Demult băieții îmblau la fete seara. Apoi ieșeau afară și băiatul o întreba pe fată dacă vrea să margă după el. Dacă se înțelegeau și se  se plăceau, se hotărău să se căsătorească. Da fata zicea: „Să vie și tată-tău să fie de acord”. Apoi mergea băiatu cu tată-so cu câte-o oiagă de horincă „la pețit”. Părinții fetei trebuiau să spună ce-i dau fetei de zestre. Apoi întrebau și ei: „Da tu ce-i dai la fecior?” Apoi erau și care promiteau da nu se țâneau de cuvânt.[5]

 

 

            Credința (Logodna)

 

            După ce să înțelegéu, făcéu credință mare ori  mică; mare era cu  ceteră, mică  era numa a căsî, așé cine era mai apropiat méré. Ascundéu inelele într-un blid cu  grâu șî de acolo le luau. Puné un talger cu  grâu pă masă șî de acolo le luau șî îi puné pă deget la mireasă. Până dimineață era credința șî când să  făcé zâuă, méréu înaintea popii. Mirele șî mireasa și  tătă lumea mergea pă drum cu  ceterașii. Api  să  făcé herdetiș, să  strâga în biserică, să  anunța cununia. Și api dacă să  înțelegé, făcéu nuntă, dacă  nu să  înțelegé, strâca. O, câți o strâcat credința și io am strâcat. Am strâcat da iar am tomnit. După ce să  înțeleg șî  după logodnă, la 2-3 săptămâni, cumpără tăt ce trebe păntru  nuntă și pregătesc.[6]

 

 

            Chematul la nuntă

 

            Umblau chemătorii să  cheme la nuntă cu  palțauăle. Fetele făceau palțauăle, era mai mic ca steagu  de nuntă. Cu palțauăle méré feciorii și chema fetele la nuntă. Umbla pă tăt satu  câte doi. Tăți feciorii din sat umblau să  cheme la nuntă. Îi trimité mirele și mireasa. Mirele și mireasa își chemau chemători și nune. Nunele erau a mnirelui, stroptitoarele erau a miresî. Și temătorii umbla și tema fetele. Fiștecare avé palțauă în mână. Le făcé din prime, hârtie din aia creponată, colorată și puné o năframă de-a fetii. La palțău să puneau zgărzi de-a fetii de la grumaz. De nu ț-o venit chemătorii să  te cheme la nuntă, n-ai avut ce cota acolo.[7]

 

 

            Mirii fugiți

 

            Tinerii să  cunoșteau vara la danț, la șură  sau  în căs. Josenii o făcut și verjele. Api veneu cei din sus la danț jos. Când viné susenii, coptiii anunțau ceterașii: „Căntălește că  vin susănii.” Și căntăle. Și viné băieții măreți și da bani la ceterași. Și dacă tu  ai  fost din jos, ai  dat fata la acela din sus, să  joace cu  ea. Fetele mergeau cu  mamele la dans. Când am gătat  dansu, am mers la mama pă brață.

            Sara veneau feciorii la fete. Și fetele și de-o fo 10 feciori  în casă, o trebuit să-i petreacă pă fiecare. Și venea feciorii și sta în cameră cu  toți, cu  părinții, cu  moșii. Și api de ieșé fata cu  băiatu și la mama fetei nu-i plăcea de el, api băté prisnelele de la sobă, să  vină fata în casă, iute. Și api să  cerea fata la băiat, să  intre repede în casă. Sau altă  mamă băté încet la ușă, să  vină fata înăuntru.

            Erau de gazde și de răi, mai slabi. Api să  puné neamurile și părințî și îi abăté laolaltă pă bocotani. De cumva băiatu n-o vrut numa cu  o săracă să  să  însoare și nu vroie părințî, api fugeu. Părinții mei s-o dus la o nuntă sara, că  era noaptea nunțâle.  O venit soțu meu și cu  Deordica lu Ceterașu și m-o luat și am venit la el. Noa, eu așé m-am măritat. Am venit cu  el și cu  încă  unu, un verișor de al lui.  Atunci  era păru  lung, și își făcé u fetile tʹici, fetele mai tinere. Împletʹeu păru și își făcé conci. Și punei plin de copcii pă cap. Îngrămădei de de-acele pă cap. Tătă erai înstruțată pă cap, îngrămădită. Și puné multe t´ept´ine colorate, unu lângă  altu. În veci fata fecioară o fo cu  acele. Și după ce te-ai măritat, ț-ai pus năframă pă cap. Api o vinit mama și o aflat tăte teptinele, copciile cele tăte grămadă pă masă, cum i s-o luat di pă cap.

Vai, săraca mama. Atâta o plâns și s-o năcăjit cu tata. Și socrii i-o chemat la înțăles.[8]

                 Unii fujeu, da mai rar nu ca acuma. Să ascundéu pân poduri, pe la neamuri din alte sate, prin Breb sau prin Hoteni. Stăteau câte-on dărab, 2-3 zile, o lună. O fo părinți care nu o acceptat și i-o bătut de i-o snopit. Și pe mine m-o bătut tata meu cu cârligu de la fântână, da io tot m-am dus după el. O fo mai sărac, da o fo harnic și ne-am făcut ce ne-o trebuit, nu ne-o fo rău. După aia și tata l-o ibdit c-o fo harnic. Dacă mnirii o fujit înainte, nu avé voie mireasa să poarte cunună pă cap, numa cu pânzătură. Dacă îți puneai ți-o lua preotu. Că te spovedește înainte și tu trebuie să spui. Dacă nu ai fost cinstită, preotu îți spunea: „Să nu zii cu cunună!” După ce ieșea din biserică și-o punea iară pe cap.[9]

 

 

            Cusutul steagului și a cununii

 

            Mireasa și mirele fac acasă, fiecare face nuntă separat la el acasă. După ce cheamă la nuntă, api tătă lumea vine, cine vré duce zahăr, ulei, ouă și la mire și la mireasă. Și fac pregătiri. Și mirele are un stegar, un verișor, un pretin.  Și sâmbătă sara înainte de nuntă, să  făcé cusutu steagului. Ducé steagu și méré fete și feciori la mireasă. Și mireasa cosă și ea steagu. Trebe să  împungă șî ié de câteva ori. Steagu  îi făcut și mireasa tre să împungă de câteva ori. Are un om din sat  steag, Ionu lui Domnițan. Și la el méré tătă lumea după steag. Șî stegariu méré cu  steagu șî mireasa în casă. Api juca steagu în sara ceie, îl juca feciorii șî fetele șî stegariu în mijloc scutura steagu. Șî feciorii îi strâgau la stegari; știi că  și steagu are așă un scuturat după dobă, după melodie. Și api nu știéu să-l scuture mulți. Și api le strâga:

 

Scutură stegar, steagu,

Nu-l purta ca praporu,

De pă un umăr pă altu,

Că de s-a rumpe,

Om fa altu.

 

Să puné întâie o pânzătură mare, roșie, așă cu  colțuri pă margine. Și păstă pânzătura ceie să punéu așă cipci de-a lungu. Așă cipci frumoasă, verzi, albastre, din păr făcute, late cam de tri jedite. Șî apoi pă ruda ceie de la steag, că-i o rudă cu  care-l scutură, să puné batiste. Erau batiste anume, cusute în tiară, cu  ciucalăi, în tăt felu de culori. Să punéu pă lângă ruda ceie de la steag. Și batistele cele le cosă mireasa cu  acu, pă rând, de sus până jos, vo  6-7 batiste.  Șî steagu ăla îl scutura stegariu. Șî îl joacă  apoi șî la cusutu steagului șî când mărg la beserică la cununie. La cusut méréu ceterași șî feciorii  șî fetele jucau. Erau numa mirii șî tineretu.

Cununa miresii era mai demult făcută  fără  șlaier, era făcută  numa așa roată. Să făcea din struțuri  albe, le făcé o femeie Ileana lu Pleșu. Așé un cerc făcut din carton, după cum îi capu miresii. Șî puné pă el struțurile acele șî tăt felu puné, împodobé cu  flori. Și era struțuri  anume cu flori albe. Șî api pântre ele să  mai punéu și culori de iestelalte. Da odată să  punéu cele albe care erau mai mari un ptic și cele colorate erau mai  mărunte și le puné roată așă, pă lângă  cunună.[10]

             Mniresâle erau cu cunună cu struțuri, cu gube, apoi cu cojoace. Trebé să țî le pregătești dinainte să ai când ești mnireasă tăt nou pă tine, cămașă nouă, sumnă nouă. Ăsta era cel mai important drum în viață și trebuie să-l respecți cu ce-i mai frumos. Numa o dată ești mnireasă. În zilele de nuntă se făcea nunta, nu să făcea mniercurea sau vinerea. Cel mai mult să făcé duminica și sâmbăta, mai rar gioia. Druștele o îmbrăcau pe mireasă. Erau câte două, de obicei erau verișoare.

            Sâmbătă sara să făcea cusutu steagului. Druștele îi puneau la stegari struț. Să strânjéu femeile și horeau roată pân casă.[11]

 

 

            În ziua nunții, înaintea de-a pleca ca cununie, se luau iertăciuni la mireasă:

 

Tu mireasă, draga mé,

Înainte de-a pleca

La popă a te cununa

Cheamă și părinții tăi

Și le-nchină și la ei.

Și le spune să te ierte

Mâni la prânz să nu te-aștepte

C-or pune prânzu pe masă

Și tu îi lipsî de-acasă.

Mireasă p-aiesta drum

Dă, Doamne, înt-on ceas bun

Să răsară-n calea ta

Binele și ticneala.

Să nu trăiești cu năcaz

Nici cu lacrămi în obraz.

De nu-i trăi cu năcaz

Îi avea ruji în obraz.

Cu năcaz dacă-i trăi

Ruja ta s-a ofili.

 

Mireasă p-aiesta drum

Dă, Doamne, înt-on ceas bun

Să răsară-n calea ta

Binele și ticneala;

Să răsară-n a ta cale

Să nu știi de supărare.

De nu-i trăi cu năcaz

Îi avé rujă-n obraz

Cu năcaz dacă-i trăi

Ruja ta s-a veșt'ezî.

Mnireasă, struț din fereastră

Tânără t'e duci de-acasă

Și te duci noră pă sate

De părințî tăi departe

Că nu să poate cântări

Pă străini cu părințî

La părinți greșești o sută

Ei te iartă și te uită;

La străini greșești o dată,

Nu te uită, nu te iartă.

La străini mânuri de foc

Și gură să n-ai deloc

De-ai lucra noapte și zî

Tăt nu i-ai mai mulțămni

Mireasă ca o crăiasă

Spune-mi unde meri de-acasă,

De-așe mândru te-ai gătat

Ca o fată de-mpărat.

Meri la gioc, ori a cânta,

Ori meri a te cununa.

Mireasă, părințî tăi,

Gioacă lacrimile-n ei

Dacă te duci de la ei.

Mă-ta ta îi supărată

C-o avut numa o fată.

Părințî tare ar vrea

Ca să fie-nt-on ceas bun.

Bine-a fi pă a ta cale

Să nu fie supărare.

 

Zi-mi ceteraș de strâgat

Să văd dacă n-am uitat

Zi-mi pă struna cea mai deasă

Să zâc mulțam la toți din casă

Și vă mulțumesc cu dor

Că mi-ați intrat în ocol

Nu v-om rămânea datori.

 

La mire:

 

Greu îi doru de părinte

Nici nu se cumpără, nici nu se vinde

Da-ar știi toți pruncii

Ce păcat îi a greși

Și-ar pune pă limbă foc

Și nu ar greși deloc.

Num-atunci pruncii ar știi

Când pă lume n-or mai si

Că-i păcat a le greși.[12]

 

 

            Mersul la cununie

 

            Méréu după nănași cu ceteră și cu dobă. Erau câte doi nănași, oameni lotri o fo numa care știau să te îndrume pe un drum bun. N-o fost hiecine nănași. Dacă se certau finii, nașii trebuiau să-i împace. Erau ca și al doilea părinte.[13]

            Înainte de a pleca la beserică, închină mirele și își cere iertare de la părinți: Dacă v-am greșit, vă  rog, să  mă iertați, că nu-i nime să să  nască, la părinți să  nu greșască. Vă mulțumesc că  m-ați crescut și mi-ați făcut de tăte. Nu-i nime ca să  crească, la părinți să  nu greșască.[14]

            Mai demult, nu făcé tătă lumea nuntă mare, făcé nuntă  mai mică șî chema vecini, neamuri și atât. Și era mirele fără  steag și mireasa fără  cunună, cu pânzătură. Și mai demult miresele erau îmbrăcate cu  gubă albă cu  bdiță mai multe pă ié. Șî zâcé că-i bine să  sie cu  gubă cu  bdiță, că  apoi or si  gazde.

            Când mere la cununie, îi pune la mireasă sare în păpuci. Și o fată care era verișoară bună cu  mireasa, presăra nainte până la biserică, sare înaintea miresii. Și înaintea mirelui era o verișoară care îi presăra și lui sare și îi puné  și în păpuc. Șî lumea să strânge și la mire și la mireasă, mai mult feciori la mire și fete la mireasă. Șî fac pregătiri. Și în ziua nunții pornéu spre biserică și mirele și mireasa.[15]

             La biserică se mergea pe jos dar fără strigături și fără  muzică. Doar la biserică îi aștepta fanfara. Și la căminul cultural era orchestra. [16]

                Dacă eu  am fujit și dacă  am stat cu  bărbatu înainte de cununie, eu  anume mi-am făcut jolj albu și cu mătase cusută pă el. Să fie nealcăș. Și io m-am cununat cu  jolj, nu cu  balț. Care nu fuje și făcé cu  treabă bună, nu sta laolaltă până după cununie, aceie s-o băgat în biserică cu  balțu (voal).  Jolju era o năframă albă, ț-ai legat-o în cap ș-ai fo  mnireasă.[17]

            Dacă era nunta ”p-olaltă”, laolaltă, atunci méré la mnireasă și giuca tătă noaptea și mânca. Cu ospățu.[18]

            Mireasa pleca la cununie cu alai. Înaintea bisericii se întâlnea cu mirele. Preotu îi întreba dacă se căsătoresc din voința lor, nesiliți de nime. Da o fo o nuntă din Glod când s-o dus în biserică și când o întrebat-o popa pe mireasă dacă din voința ei se căsătorește, o zis: „Nu, că mă silesc părinții”. Și n-o vrut s-o cunune popa. O plecat mirele înapoi în Glod da nici ei nu i-o mers bine. O mai fost o nuntă de-o fo siliți, era unu „de-a lui Pintioc”. Tăt o silit-o pă mireasă să se mărite. Mirele o vinit din Giulești cu cară, cu stegari și mireasa o fo îmbrăcată și s-o ascuns în pod. S-o dus mirele înapoi da și ié s-o smintit de cap.[19]

 

           

            Nunta propriu-zisă

 

            Dacă vrei să fii tu în față, să conduci în casă, să treci înaintea bărbatului când ieși din biserică. Da nu trebe să faci așa ceva c-api tătă viața tu trebe să găzdălești. Bărbatu trebe să pășască înainte, lui i se cade să găzdălească. Așa se zicea demult. Se zicea: „Te vâră și te du tu înainte”. Apoi zâce că-și puneau miresele grâu în sân înainte, să nască mai ușor.[20]          

            Să cunună și api mărg împreună la mire acasă. Mirele are 2 fete de druște și mireasa are 2 feciori de druște. Cam puné mai mult neamuri sau și pretini. Când intra mnirii, când zin de la beserică, înaintea căsî făcé tăți feciorii roată șî jucau Feciorescu. Șî mirii erau în mnijloc. O femeie sta sus în șatră șî țâpa grâu:

 

Eu țâp grâu, nu țâp săcară,

Mirele-i de ziță mare,

Eu țâp grâu, nu țâp ovăz,

Mirele-i de neam ales.

Șî pă miri așé-oi țâpa,

Să le fie dragă lumea,

Cum mi-i mie cetera.

 

Șî zâce cu  ceteră, este anume zâcală, melodie de țâpat grâu. Și feciorii tăți roată, ieu  clopurile-n mână și așă joacă. Șî femeia aruncă grâu păstă tătă lumea:

 

Țâpați măi feciori, clopu,

Să vă-mpărțăsc norocu.

 

 

Șî după ce gată de strâgat, aruncă grâu pă miri șî strâgă: Noroc, noroc! Tătă lumea strâgă.

 Stegariu intră în casă, înconjoară și el cu  steagu de trei ori  masa. Méré mirele cu  mireasa și cu stegariu înapoia lor șî cu  nănașii. Mirele apoi ié  steagu și-l așază sub grindă, cum era demult căsâle cu  grinzi  de lemn. Amu îl pun la ușa căminului. 

            Acuma merg cu tot alaiu la cămin. Mai demult mergeau la casă. Acolo să țâpa grâu. Îi aștepta o socăciță, druștele și să țâpa grâu:

 

Io țâp grâu, nu țâp ovăz

Mnireasa-i din neam ales.

Io țâp grâu grâului

Voie bună mnirelui,

Voie bună și năroc

Și la anu un boboc.

 

            Mai demult erau anume nănași, numa câțiva în sat. Erau vo  4 oamini mai înstăriți și pă aceia îi chema tăt satu. Fratele meu Vasile o fo  așă la multă lume nănaș în sat. Așă să  și chemau: nănașu de pă Poduri ori  nănașu  din Grui.

            Ca pomninoc (dar de nuntă), demult méréu cu  cane de grâu, cam 6 kile de grâu, le punéu înt-o traistă. Luau traista și méréu fetele la nuntă. Feciorii ducéu horincă ori dacă n-avéu horincă, ducéu bani.  Așă s-o dus. Și api trăistile rămâné  la miri până în ceie săptămână. Méré fetele și femeile după ele și și le ducéu acasă. 

            Făcéu țâpoi și îi punéu pă masă și în fiecare împlântau un miez de verdeață. Până viné  mirii de la beserică. Și api când vinéu, să  luau țâpoii și să puné  mâncare. Erau puși țâpoii așé  roată pă mese. Șî să tăieu că era pâine de casă șî să  mâncau. Pă miri îi așteaptă cu 2 țâpoi, mama mirelui sau  mama miresii. Și să  țân unu înt-o mână și unu înt-alta. Și să  dau așa încrucișat și să  zâce:

 

 

Eu vă  dau  pâine,

Dumnezău vă  dăie bine,

Eu vă  dau  țâpoi

S-aveți năroc șî voi.

 

            Șî mirii luau țâpoii în mână și înconjurau masa cu  ei în mână când zinéu de la beserică. Înconjurau mesele mirii, nașii și stegaru. Șî apoi intra tătă lumea la mesă.

            Dacă  mireasa méré  de noră, să  ducéu după cununie la părinții mirelui. Dacă méré  mirele de ginere, méréu la mireasă. Și acolo făcéu nunta. Și după miezu nopții, méré  mirii dincolo, la ceilalți părinți, că  era nuntă  șî  dincolo.[21]

             Pe la mijlocul petrecerii de nuntă nuntașii se îmbrăcau de moșcure. Se îmbrăcau bărbații în mireasă, femeile în mire, femei îmbrăcate de nănaș mare și făceau dansuri  și nebunele. Jucau tot felul de dansuri și veneau cu  cratițe și oale și băteau și unii și alții. O dată o intrat și cu  căruța cu  măgaru  în cămin. Se păstrează și astăzi. Se îmbracă tineretul și dansează în jurul mirilor. Și îi iau și pe miri la dans. Noaptea se fură mirele și mireasa. Și nașii trebuie să-i plătească. A doua zi duminica se ținea contranunta. La nuntă  serveau cavalerii de onoare și bucătăresele. La contranuntă serveau mirii, nu mai  veneau socăcițele. În Băiuț meniul și demult era tot ca acesta de azi: aperitive, cârnați cu  muștar, cartofi piure cu  friptură, sarmale,  prăjituri, torturi. Erau câte 20 de torturi în afară de cele de la mire și mireasă. Și își ducea lumea și acasă. Se făceau mâncăruri tare bune. Am trăit tare bine împreună, români, maghiari și polonezi.[22]

                 Nașii mirelui mergeau la mire acasă în ziua nunții. Nașii miresei  mergeau la mireasă acasă. Mirele venea cu  alaiul la mireasă, cu  muzicanți și o cerea. Demult aici aveam formație care mergea cu ei și la biserică îi aștepta fanfara minieră. La mireasă acasă era îmbrăcată o mireasă mică, o fetiță. Mireasa era ascunsă. Și alaiul mirelui sosea la casa miresei și își motivau venirea în versuri. Și era prezentată o mireasă mică. Și pe urmă aduceau niște babe. Și la urmă aduceau mireasa. După cununie se mergea la cămin unde se ținea petrecerea. La intrare îi așteptau cu  pâine cu  sare și intrau la masă. Când se ieșea din biserică se arunca cu bani la copii. [23]

            Am făcut nunta la Lăpuș și am venit în cocie la Poiana Botizii și am continuat nunta. Noi cu  soțul în cocie și  restul cu  carăle. Și am venit aici  unde o fo  pregătire mai  mare  că  o fo  mai înstăriți. Aici o făcut poprici umplute, varză, prăjituri. Și o venit socăcița aicia și o băgat lumea după masă.  Le-o pus băutură, mâncare, o fo  tri zâle tăt nuntă. Și api să  striga la nuntă:

 

 

În cel vârvuț de Gutâi

Măndră gredină-ndrăgi

Când era gredina verde

Mere mama și o vede.

Mama zice că  m-a da,

Eu atunci  m-am pus în lut

Și cunună mi-am făcut.

Și am pus-o-n râu afară

Să o suflet vânt de vară.

Să o sufle vintile

Să-i saie semințâle.

Pân toate grădinile.

 

 

Măi, fete și măi feciori,

Răsăriți ș-a mele flori,

Răsăriți și le udați

Și la feciorași le dați.

 

 

Nănaș ca a meu de mândru

Numa-n munte-este-un țândru

Nănașu ni-i frumușel

Și mi tare drag de el.[24]

 

 

            De la cununie să  duceau la masă. Tot tineretu. Da un bătrân n-ai văzut între ei. Tătă lumea mergea la cununie, da la masă numa tineretu. Da mergei și stai pă de lături și te uitai  la tineri. Și după masă era danț până sara. Pă când era pă sară, să  duceau bătrânii. Așé zâcé bătrânii, da era soț și soție, de toate vârstele. Mireasa avé haină albă și balț cumpărat, lung, da fără  trenă. Și nunta bătrânilor era până  dimineața. Noaptea n-ai văzut un tânăr între bătrâni. Pă dimineață mergeau cu  nănașii acasă. Chemai câți ai  vrut. Și mergea lumea la nănași acasă. Demult, să  făcea nunta separat, la mire și  la mireasă  acasă. Demult erau blide de pus la grindă  în casă. Și acele le cerei împrumut. Dacă dumneata ai fost socăciță la ospățu cela, ai  luat coșu în spate, încă  cu vo 3-4 după tine ș-ai umblat ș-ai strâns linguri, blide și furcuță. Ți le lua femeia de pân casă. Ți le-o pus în coș și mergea să și le aducă  înapoi. Așé să  făceu nunțile, în căs.  Să chemau socăcițe și făceau mâncarea. Era cozonac. Și api tăie care ce avé: porci, vițăl, vacă. Făcé purcei, tăie găini și băga acolo de levișă. Și puné cartofi cu  carne, picioici frecate. Api să  juca găina. Atâta de fain o găta nănașa cé mare găina. Aprindé șî țâgară și îi puné la găină în clonț. Zâcé ceterașu fain și horitoarea juca găina și horé cele mai  bune horitoare:

 

Uiuiu, găină sură,

Ieri ai  fo pă după șură

Ș-amu ești cu banu-n gură.

Uiuiu găină grasă,

Ieri ai  fo pă după masă

Ș-am ești în blid pă masă.

 

Atâtea prostii zâc și de nănași și de miri.[25]

            Se făcea jocu găinii. Să pregătea găina frumos, o frijém, o umplém, puném verdeață pă ié și niște harasturi și făceam zgardă de gogoașe pe care le coceam în oloi. Mérém cătă nănași cu ié și ziceam:

 

Găinuța mé cu creastă

Mândri nănași îs la masă

Tăț îs mândri și bogați

Și toți îs salariați.

 

Vai săracu nănașu

Cum să uită ca uliu

Și la mine și la ié

Nu știu care i-om plăcé;

Și la ié și și la mine,

Care i-om plăcé mai bine?!

 

Nănașu poate vidé

Că și io am cheltuit cu ié

Că pă zgardă și pe cercei

Am dat bani de doi d'ițăi.

N-am avut lemne pălite

Că-s pădurile oprite.

Pân pădure-s iagări răi

Și să dau după femei.

Și după mine s-o dat

N-o cătat că am bărbat

Pântr-on lemn putregăios

Tăt o zâs să mă pun gios;

Pântr-un lemn de cot'itură

Tăt o zâs să-i dau o gură.

 

Să trăiești nănașă mândră

Lasă-l pă nănașu-n t'indă

Că nimnică nu i-oi fa

Numa oleac' l-oi săruta

Că-s bătrână și-s căruntă

Da-mi place să strâg la nuntă.

Păru-n cap mi-o cărunțât

S-o dus vremea de ibdit.

 

Găina-i friptă-n unsoare

Și nănașa n-are poale.

Că și le-o uitat în pat,

Pă nănaș dezbrăcinat.

 

Și la feciori le ziceam. Dacă nu te huleau, le ziceai mândru. Dar dacă ei te-o hulit, tot felu ai strigat:

 

Niciunu nu strâgați

Că nu sunteți voi nănași

Că a vost capu vi-i ciur

Sărutați găina-n...

 

Ei răspundeau:

 

De când ai zinit,

Pute-n casă-a cal perit.

Nu ți-i fiartă, nici ți-i friptă

Numa cât ți-i pârjolită.

Nici ți-i friptă, nici ți-i siartă

Numa oleacă ți-i undată.

 

Nănașii plăteau găina. Nănașa o împărțea, dacă vroia, dacă nu, și-o ducea acasă.

 

Să făceau strigături și la socri:

 

Soacră mare, soacră mică

Ai grijă de ginerică

Când a face mămăligă

Ai grijă să nu se frigă

C-a ta noră-o făcut școală

Și n-o stat cu nasu-n oală.

 

Să trăia socru cel mare

Că-și duce t'ieptânătoare

Pă unde l-a t'ieptăna

7 ani nu l-a mânca

Că pădut'ii nu s-or fa.

 

Tu mireasă, draga mea,

Ascultă-mă dacă-i vré

Socră-ta dac-a si ră

Mătură casa cu ié.

Și-așa să-i tragi câte-on pumn

Să gândea c-afară-i tun.[26]

 

 

               

 

            Îmbălțuitul miresei

 

            Dimineața să  făcé  dezvăluirea miresii, îi ié  cununa la mireasă. Nănașa îi ié  cununa și îi pune batic în cap. Dintâie nu lăsa mireasa să-i puie batic și începé să  plângă. Și apoi îi strâga:

 

 

Mireasă, cununa ta,

Pune-o-n cui să  te jelea,

Să te jălea batăr o lună,

Nu ai fo fată nebună,

Să jelea batâr un an,

Nu ai  rușinat  șohan.

 

 

La mire îi strâgă:

 

De-ai avut drăguță,

Pune-o de obdeluță

Și te-ncalță la pticioare,

Ai mireasă  ca ș-o floare.[27]

 

            La 12 noaptea se aducea tortul și mireasa se dezbracă de rochia de mireasă și își ia o rochie mai  simplă. I se ia vălul de pe cap.[28]

                Dansul mniresî să făcea la ospăț. Dimineața când o-nvălé, atunci horeau femeile. Nănașile își duceau câte-o litără de horincă la ospăț, îi înt'inau. Îi luau cununa și-i dădeau atâtea pânzături câți nănași erau: de erau doi nănași, două pânzături. Stegaru stătea cu steagu iar o nănașă îi luau cununa, o-nvălé cu baticu. Mireasa arunca pânzătura de tri ori pă steag iar a treia oară îi făceau semnu crucii pe cap, o sărutau și o-nvăléu. Pânzăturile erau verzi, albe, galbene, roșii. Femeile horeau:

 

Tu, mnireasă, ce-i cu tine,

Nănașile nu-ți vreu bine

Pântr-o cârpă neagră

Din fată te-or face babă.

 

Ai zinit la soacră-ta,

Rându-n casă nu-l muta

Că-i vidé că bine-i fa.

De-i lua on blid din cui

Iară-i pune-n locu lui.

Că la soacre așa le place

Din pt'icioare să pășești,

Din gură să nu grăiești;

Din pt'icioare să meri iute,

Din gură să nu știi multe.

 

Tu mnireasă, draga mé,

Să ai grijă de bărbat

Ca de ochii din cap

Nu-i da blidu nespălat

Nici lingura de sub pat

Că ț-a da cu ele-n cap.

 

Mai demult mnireasa își giuca cununa după ceteră. Îi păré rău după fet'ie. Giocu mniresî să făcea noaptea, după ce se lua masa. Se striga:

 

Cine n-a giuca mnireasa

La vară nu-i taie coasa.

 

Să puneau bani în blid și să giuca.  Apoi cât i să strânjă. Să strâgau și prostii:

 

Vai, săraca mireasa

Oare unde s-a culca

Pă rudă ca găina

Da câinele de cocoș

Tăt vré s-o oboare jos.

 

Vai, săraca mireasa

La noapte unde-a înnopta

Pă rudă ca găina

Da câinele de cocoș

Tăt vré s-o doboare gios.[29]

 

 

            Zestrea miresei

 

            Zestrea o ducéu cu  carăle. Puné tăt, covoare, cerge, dună, perine, tăt puné  pă car până sus, așă era caru  de plin. Tăt puné  zestrea și lumea zâcé: Uită-te, ce zestre bună o adus și câte. Și apoi lega de car vacă  ori boi ori  ce avé, lega după căruță și méré. Asta să întâmpla după nuntă.  În noaptea nunții méré  numa mama miresii și îi ducé  așternut la mireasă, pernă, dună, pătură, lipideu; știi să  aivă să  doarmă în așternutu ei, nu în a mirelui.[30]

            O fo  miri la care le-o dat  țoluri pă pat și șterguri, fețe de masă, pă care le-ai pus pă după blide și perdele și orice. O fo la care nu le-o dat mă-sa sau că  n-o avut de unde le da. Nu i-o putut face mă-sa. Și i-o dat lumea de tăte. Eu am țesut în război și i-am dat  la fată. Punéi pă tăt locu, atâta ț-ai înstruțat casa. Eu la fată i-am dat 12 lipideauă țesute în război cu  cipcă lată  făcută de mine. Fețe de masă și lipideauă țăsute în coște. Acele să  zâce că-s de sărbători. Și ce știu eu,  câte țoluri și covoare i-am dat. S-o mirat cuscra când le-o dus fata acolo la ea. Atunci  mult șidei și cosăi și țesăi la loampă. Îmi puneam scăuneșu pă lădoi să  fiu mai sus, mai su loampă.[31]

          

[1]     Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar  Nr. 02/MM/2016.

[2]     Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar Nr.  01/L/2017.

[3]     Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Marc, 58 ani, Băiuț, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M ., Dosar Nr. 01/L/2016.

[4]     Culegător Corina Isabella Csiszár, Performer Lucreția Matei, 74 ani, Curtuiușu Mare, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar  Chi/01/2017.

[5]     Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar  Nr. 02/MM/2016.

[6]     Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar  Nr. 01/L/2017.

[7]     Culegător Corina Isabella Csiszár, Performer Lucreția Matei, 74 ani, Curtuiușu Mare, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M..M., Dosar  Nr. Chi/01/2017.

[8]     Culegător Corina Isabella Csiszár, Performer Lucreția Matei, 74 ani, Curtuiușu Mare, din Arhiva C.J.C.P.C.T. Maramureș, Dosar Chi/01/2017.

[9]     Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/MM/2016.

[10]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 01/L/2017.

[11]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 02/MM/2016.

[12]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/MM/2016.

[13]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/MM/2016.

[14]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 01/L/2017.

[15]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 01/L/2017.

[16]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Marc, 58 ani, Băiuț,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M ., Dosar Nr. 01/L/2016.

[17]    Culegător Corina Isabella Csiszár, Performer Lucreția Matei, 74 ani, Curtuiușu Mare, din Arhiva C.J.C.P.C.T. Maramureș, Dosar Chi/01/2017.

[18]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/MM/2016.

[19]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/MM/2016.

[20]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/MM/2016.

[21]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 01/L/2017.

[22]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Marc, 58 ani, Băiuț,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M ., Dosar Nr. 01/L/2016.

[23]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Marc, 58 ani, Băiuț, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M ., Dosar Nr. 01/L/2016.

[24]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M..Dosar Nr. 02/L/2016.

[25]    Culegător Corina Isabella Csiszár, Performer Lucreția Matei, 74 ani, Curtuiușu Mare, din Arhiva C.J.C.P.C.T. Maramureș, Dosar Chi/01/2017.

[26]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 02/L/2016.

[27]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar Nr. 01/L/2017.

[28]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Marc, 58 ani, Băiuț, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar Nr. 01/L/2016.

[29]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 02/L/2016.

[30]    Culegător Corina Isabella Csiszár, performer Maria Rednic,  72 ani, Oncești,  din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M., Dosar Nr. 01/L/2017.

[31]    Culegător Maria Mirela Poduț, performer Anuță Ciceu, 74 ani, Budești, din Arhiva C.J.C.P.C.T. M.M. Dosar Nr. 02/L/2016.