SUB UN SOARE TORID

Un tinut arid
Sub soare torid
Adesea parjolit
Si vesnic golit
De veacuri strivit
De atata privit
Izvor de caldura


Asezat pe bordura
La răspîntie de drum
Tulburat de atata fum
Mangaiat de o lumina
Tasnita dintr-o mina
Tainic ascunzis
Langa luminis
De dorinte zamislite
De atingeri ocolite
Asteptand divinul semn
Scrijelit pe-acelasi lemn
Din gradina Edenului
Paradisul Domnului
Odata primit
Va fi bine venit
Intr-o trainica vatra
Cladita din piatra
Dand timpul din noi
Pana la ceasul de apoi

VIRGIL ANDRONACHE                                                                                                       









Un ultim OMAGIU

O ploaie rece                                                                                                                               Ce trece                                                                                                                                Peste-un colt de cimitir                                                                                                                 Acoperit de-un coviltir                                                                                                            De amintiri                                                                                                                                                          Si de trairi                                                                                                                                               Si-un capăt de drum                                                                                                                   Început al altui drum                                                                                                                 La raspantie                                                                                                                              De partie                                                                                                                                     Unde doamna cea buna                                                                                                   Alergând după străbună                                                                                                             Își leapădă durerile                                                                                                                                              Si uita supărările                                                                                                                                                        Iar noi, cei rămași                                                                                                                                   Vom trece în pași                                                                                                                                 Pe lângă locul ei de veci                                                                                                                          Pomenind-o în veci!



                                                                                         












IMPREUNA

Rascolita amintire                                                                                                                  Risipita în potire                                                                                                                                           La un colt de cimitir                                                                                                                              Incărcat de-atat mir                                                                                                                            Îndreptat spre Judecare                                                                                                                          Cumpana la fiecare                                                                                                                                Hotar înspre ceruri drepte                                                                                                                Incrustat în grele trepte                                                                                                                                  În zbor acum urcate                                                                                                                        Peste-o lume de păcate                                                                                                                              De către domnul cel bun                                                                                                                    Indemnat de-al sau strabun                                                                                                                          Să se-aseze lângă doamna                                                                                                              Grabnic cât nu trece toamna                                                                                                                           Ca în prag de sărbători                                                                                                                                       Ingerii cei vestitori                                                                                                                                                                 Să-i găsească împreuna                                                                                                                                           Reuniti printr-o cununa