SUB UN SOARE TORID
Un tinut arid
Sub soare torid
Adesea parjolit
Si vesnic golit
De veacuri strivit
De atata privit
Izvor de caldura
Asezat pe bordura
La răspîntie de drum
Tulburat de atata fum
Mangaiat de o lumina
Tasnita dintr-o mina
Tainic ascunzis
Langa luminis
De dorinte zamislite
De atingeri ocolite
Asteptand divinul semn
Scrijelit pe-acelasi lemn
Din gradina Edenului
Paradisul Domnului
Odata primit
Va fi bine venit
Intr-o trainica vatra
Cladita din piatra
Dand timpul din noi
Pana la ceasul de apoi
VIRGIL ANDRONACHE
Un ultim OMAGIU
O ploaie rece Ce trece Peste-un colt de cimitir Acoperit de-un coviltir De amintiri Si de trairi Si-un capăt de drum Început al altui drum La raspantie De partie Unde doamna cea buna Alergând după străbună Își leapădă durerile Si uita supărările Iar noi, cei rămași Vom trece în pași Pe lângă locul ei de veci Pomenind-o în veci!
IMPREUNA
Rascolita amintire Risipita în potire La un colt de cimitir Incărcat de-atat mir Îndreptat spre Judecare Cumpana la fiecare Hotar înspre ceruri drepte Incrustat în grele trepte În zbor acum urcate Peste-o lume de păcate De către domnul cel bun Indemnat de-al sau strabun Să se-aseze lângă doamna Grabnic cât nu trece toamna Ca în prag de sărbători Ingerii cei vestitori Să-i găsească împreuna Reuniti printr-o cununa