Ion Petrovai

Confesiunea

Elevilor mei

(Din volumul Gustul rădăcinii Ed. ,,Dacia XXI”, Cluj-Napoca, 2010)

 

Precum şi nisipul din bătrâna clepsidră

Cobor din tinereţe, fir cu fir

Luptându-mă surd cu o perfidă hidră

Ce nu-ncetează să-mi ia bir

 

Nu-i simplu să ascunzi a ta frică

De tentaculele ei mascate bizar

Ori să zici că-i tare o armată mică

Când nu dă scântei al inimii amnar.

 

Asemenea martirilor, luminaţi de cuvânt,

Duc lupta mea, cu dor de-a dobândi

Nimbul cărţilor nu pe a cel de sfânt

Conjugând, cu jertfe, verbul a dăinuii.

 

Urmaţi-mă măcar acei ce-aţi înţeles

Că a urca în ranguri nu e o mirare

Iar traiul de vierme generează regres

Şi a fi izvor, e un lucru mare.

 

Iertaţi-mi dăscăleala, pruncilor iubiţi

Aşa am fost şi… rămân vorbăreţ

Alegeţi din poveţe ceea ce socotiţi

Că-n viaţa unui om poate avea preţ.

 

 

Lucian Perţa

 

Confesiunea

Elevilor mei

(A fost vizat volumul : Pasărea cu ochii-n lună (1996) )

 

Precum strămoşii daci ce-aici ne-au fost

Liberi şi cumpătaţi în toate cele,

Aşa şi eu, elevii mei, cu rost

Fac astă confesiune-n vremuri grele.

 

Nu-i simplu să te-ascunzi după cuvânt

Şi pasăre să zici că eşti cu ochi

În lună, că aicea pe pământ

Îi ţii mascaţi de teamă de deochi.

 

Asemeni mie de veţi vrea să fiţi,

Cu un nimb de cărţi din cap până-n picioare,

Să nu uitaţi, oriunde să citiţi—

Şi fiţi atenţi la verbe-n conjugare.

 

Urmaţi-mă de vreţi acum la studiu

De-mi sunteţi, cum vă cred, încă loiali,

E-al ascensiunii sociale el, preludiu

Şi-izvor de-a fi toţi multiculturali.

 

Vă veţi lua apoi şi doctoratul…

De vreau prea mult, vă rog să mă iertaţi—

Cam ăsta-mi este aşa, în mare, sfatul…

Luaţi ce vreţi şi restul… aruncaţi !