George Petrovai

Prohodul timpului

(Din volumul Poemele simţirii Ed. ,,Echim”, Sighetul Marmaţiei, 2009)

 

Ce-i timpul nu ni-i foarte clar,

deşi-l simţim în toate cele:

în gândul bun, destinu-amar

şi-n al iubirii zbor spre stele.

 

Suntem ai timpului supuşi

şi-n toate el ne guvernează –

în fapte drepte, ori răpuşi

de parveniţi ce jubilează.

 

Ce-ar face timpul de-am scăpa

din gheara lui necruţătoare?

Pesemne-ar plânge şi-ar ofta,

văzând cum însăşi moartea moare

 

de plictiseală sau de-alean

şi că lui ceasul i-a bătut;

căci cum mai poate fi avan

un timp sluţit, fără trecut?!...

 

Ferice, deci, de-aceia care

de timpul rău nici că le pasă –

e drept că-n trup îs ca oricare,

dar duhul lor etern revarsă.

 

 

Lucian Perţa

 

Prohodul timpului

 

Ce-i timpul nu am timp să scriu,

deşi problema-i arzătoare,

nu pot risipitor să fiu,

că n-am salar atât de mare.

 

În timp am fost şi eu supus

tentaţiei de-a pierde timpul,

până ce dom’ Echim mi-a spus

că nu ating aşa Olimpul.

 

Şi între tragic şi măreţ,

sensuri găsit-am în cuvinte,

şi, aşezându-le citeţ,

spre editură—înainte !

 

Luat de val şi confesiuni,

din când în când esenţiale,

am scris, şi nu vă spun minuni,

şi poezii găsii cu cale.

 

Ferice, deci, de cei ce scriu

şi timpul şi-l ucid—pe bune—

e drept că asta nu mulţi ştiu,

dar c-un poem simţit, le-oi spune !

 

George Petrovai

 

Mesagerii dragostei

(Din volumul Iubiri discrete(cruciada inimilor) Ed. ,,Echim”, Sighetu Marmaţiei, 2010)

 

Sunt mort iubito şi îmi pare

că mort voi fi atât cât tu vrei vrea—

când inima-mi pe tine nu te are,

se stinge-ncet şi eu mă sting cu ea.

 

Un semn de-ai da, m-ai pune pe picioare,

de semnul l-ai broda cu dorul tău,

căci cu gingaşa lui înfiorare

aş despărţi preabinele de rău.

 

Dar nici un semn şi rău-i catastrofă

când nepăsarea spre cruzimi înclină—

deci fă-mă, Doamne,-n cartea Ta o strofă,

ori ramură cu flori în marea Ta grădină.

 

Atunci speranţe ar fi să te-ntâlnesc vreodată

şi să-ţi transmit în taină tot dorul meu pribeag—

şi poate că în strofă ai regăsi pe dată

ce florile din ram ne spun cu-atâta drag

 

 

Lucian Perţa

 

Mesagerii dragostei

 

Chiar mort, iubito, eu tot îţi voi scrie

iubiri discrete de-unde o să fiu,

eseuri, confesiune, poezie,

sau ce vei vrea şi cât vei vrea să scriu

 

Un semn să-mi dai, atât, şi voi purcede

să îţi trimit cam tot ce vrei să-mi ceri –

înfiorată-n texte te încrede

că le-or aduce tainici mesageri

 

când vor veni la tine mesagerii,

încearcă-i, totuşi, dacă sunt ai mei,

dac-au citit poemele simţirii

şi-esenţiale confesiuni – sunt ei

 

de unul însă s-ar putea să-ţi pară

că-ntruchipează râsul ş-inocenţa,

păzeşte-te de el, scoate-l afară,

că nu-i trimis de mine – ăla-i Perţa!