Zorovavel Petrehuş

Rostogoliri

(Din volumul Însemnări din inconştient, Ed. ,,Risoprint”, Cluj-Napoca, 2007)

 

Mi-am tras mânecile cămăşii

şi-am intrat în sufletu-mi

azvârlit pe un tărâm nelocuit.

 

Nu ştiam să joc biliard,

dar viaţa-mi era ca o bilă.

Eram bila neagră

şi am revenit dintr-un sac gol

pe masa de biliard,

ca o bilă albă.

 

Nu vedeam decât verde catifea

deasupra şi dedesubtul ochilor,

pentru că rostogolirea,

devenisem Eu.

 

Lucian Perţa

 

Rostogoliri

 

Mi-am suflecat cămaşa,

am scuipat lăpuşeneşte în palme

şi am intrat în poezie. Aşa!

 

Părea un tărâm supraaglomerat,

dar din câteva mişcări calme

de tac în dreapta şi-n stânga,

că tocmai veneam de la biliard,

şi din câteva hori cu noduri din gură,

mi-am asigurat un loc călduţ la Casa de Cultură.

 

Mulţi se vor rostogoli acum din schemă,

fără să pună prea multe întrebări,

fiindcă Eu, pe această temă,

am şi scris, iată, câteva însemnări!