Nicolae Petricec

Eternele zăpezi

( Din volumul Anotimpuri la indigo, Ed. ,,Fundaţiei Culturale Zestrea'', Baia-Mare, 2006)

 

Şi de va fi să ningă, iubirea peste noi,

bolnavi de-atâtea drumuri cu sensuri interzise

secat va fi izvorul întoarcerii-napoi,

când vom găsi odaia cu uşile închise.

 

Şi de va fi ninsoarea mai blândă, nu vom şti

că se topeşte frigul, de-atâta aşteptare,

vom conjuga în taină şi verbul a iubi,

pe la răscruci uitate, între iubiri egale

 

Şi de va fi ninsoarea cuvântul de paradă,

veşmânt care înşeală, ştiind că o să-l pierzi,

eu scriu acum iubire pe coala de zăpadă

şi-ţi dau ca dar de nuntă, eternele zăpezi.

 

Lucian Perţa

 

Eternele zăpezi

 

Nu poţi să ştii de ninge sau ploaie de va da,

bolnav e anotimpul, cum toate sunt bolnave,

la indigo odată erau – aşa mai da –

nu ne făceam probleme, ca şi-acuma, grave.

 

Că dacă dă ninsoarea, ninsoare-i până când

de tone de zăpadă-i acoperită firea,

şi-atunci când se topeşte, puhoaiele, curgând

provoacă inundaţii – şi-i gata cu iubirea!

 

De nu este zăpadă, probleme alte-apar –

aşa că ştiind acestea, dau veste tuturor

chiar prin aceste versuri, că vreau un calendar

mult mai serios de-acuma – să ştiu când să mă-nsor!