Aurel Pop

23

(Din volumul Sonete din regatul disperării Ed. ,,Risoprint”, Cluj-Napoca, 2007)

 

stă tata sub cruce la margine de sat

el este începutul unui plâns amar

odihnindu-şi trupul într-un cimitir exilat

o aşteaptă pe mama cu răbdare şi har

în talpă spinii au prins rădăcini

palmele au răni adânci sângerânde

copil fiind săream gardu-n vecini

pârât am fost tatii cu voci blânde

vine vreme când steaua-mi va dispare

undeva pe-un drum cu îngeri fără frică

voi fi condus spre un ţărm de mare

presărat cu vânt subţire prăfuit de scoică

fire de nisip cu iz de stele amare

acoperă sunetul de clopot de lângă biserică

 

Lucian Perţa

23

(Au fost vizate volumele : Calvarul cuvintelor (2006); Pelerinaj de succesiune (2004) )

 

îmi stau sonetele mele despre sat

într-un sertar închise şi amar mai plâng,

e drept că nici eu n-am fost chiar disperat

să le public—mai am bani să mai strâng—

calvarul nepublicatelor cuvinte

îmi stă în talpă ca nişte spini,

am făcut şi pelerinaj de secesiune, ţin minte,

până m-au pârât tatii nişte vecini—

dar o să vin-o vreme când şi steaua mea

în nord vestul ţării va străluci,

va fi super novă, ce zic eu stea,

pre mulţi ce-s azi îngeri îi va năuci

atunci când sonetele le voi putea

ca dintr-o citadelă scoate-ntr-o zi !