Copilul de apă

Locuieşte
La marginea pădurii

Neamul lui e
Cunoscut

Ziua culege ierburi
Iar noaptea prinde peşti în braţele
De toate zilele





Singur

Iubirea noastră –
precum pălăria luată de vânt.

În urmă
Cuvinte
Scrijelite pe inimă.



Crucea nopţii

Mireasmă de flori sălbatice
Peste valea
În care vântul îşi are culcuşul.

Isus priveşte spre cerul înstelat,
Iar licuricii se ascund după lună.



Învăţături

Să înalţi suflet mare
În casă mică.

Să presari sare în pantof –
talisman
În vremuri grele.

Să mângâi cerul
Precum psalmistul.




Cruci

Rugăciuni
Se strecoară prin ferestre.
Pe banca de lemn,
La umbra nucului,
Tatăl şi fiul.

Mă descalţ la poarta vieţii.
Bat cu pumnii în fierul rece.

Aştept.
Cruci plutitoare, din pământ iertător,
Morminte călătoare,
Inimi împietrite...




Apus

Vuiet de luptă
pe casa mea.

Să fie ploaia?...

Muşcata tremură
După gratii,
Focul se tânguie...

Tropot de cai
Pune stăpânire pe timpan
Până la apusul lumii...





Vâslaş

Cu vâsle noi,
Mă lovesc de mal,
Ca vântul peste încreţirea apei.

Voi lăsa doar ochii să plângă.




Nu ne mai spunem nimic

Ne-am întâlnit pe punte.
Mi-ai dat apă şi cireşe...
Acum, nu ne mai spunem nimic.

Ne-am întâlnit pe mal,
Numele au rămas în nisip.
Acum, nu ne mai spunem nimic.

Ne-am întâlnit într-un sărut,
Mâna ta era prelungirea mâinii mele…
Acum, nu ne mai spunem nimic.

Ne-am întâlnit în amăruiul fiorilor.
Acum, nu...