Biletul de călătorie

Coada se întinde
Apasă în mine
clipa ce cu nelinişte
mă însoţeşte.
Stau la ghişeul de bilete.
Parfumul călătoriei
îmi repartizează
infinitul vieţii
înaintea ochilor.
Nu pot sta liniştit.
Unde merg ?
Voi decide cînd
ajung la bilet.


Experienţe, vise,
Perspective,
soare strălucitor,
munţi de amintiri
şi totul într-un bilet.
Unde merg ?
Vreau un bilet
pe axul vertical
al învierii universului.
Vreau doar un bilet
de atitudine,
acumulare şi păstrare
în confortul modernităţii.
Un circuit ?
Nu!
Un bilet în lumea
 emoţiilor tulburătoare,
a contemplaţiei pure
pe mare,
în aer
şi pe uscat.
Îl primesc.
Mă pregătesc de drum.
Bagajele tresaltă
de epitete şi metafore
Le împachetez cu grijă.
Am nevoie de ele
şi aici
şi acolo
şi după.
Pornesc.
Vreţi şi voi un bilet?
Mai am câteva
Disponibile.
Drum  bun.



Plouă în Gargano

Mă opresc aici
îmbibat de fantezii, culori şi
                                      sunete
La orizont tumbe lungi
înfierbântate cu armură de sare.
Printre gardurile vii
din pădurea seculară,
furtuna rupe ziua
în fâşii subţiri.
Plouă în Gargano
cu bucuria secretă
din nopţile cu lună plină
şi luciul stropilor
transformă gândul
într-un înfinit luminos.
Ploaia toarnă-n Gargano,
Impactul dă un zgomot surd
ce se aude
în gongul gol şi rece
bătut de stâncile cu scenă şi
                decor.
Ploaia – fără direcţie, şi fără de scop
ascunde cuvântul omului
în furtună,
rîsetul la pădure şi munţi,
cristalinul şi verdele din
Foresta Umbra.
Plouă-n Gargone
Înaintăm încet,
cu paşi prudenţi,
în dîra jocurilor apei,
în cerul încărcat
de-o respiraţie
purtată de vînt, de-o răsuflare adâncă
pentru timpurile viitoare nedefinite.
Sub vraja furtunii
cadenţa destinelor
întinde umbra cuvintelor
cuvinte ce spun sau nu spun
precum Gargone acum
inaccesibil şi
atât de aproape.


Acasă la Padre Pio

Am fost deja etern
în navigabila floare
de linişte.
Somnul nu a îndrăznit
să viseze
 procesul expansiunii Universului
şi nemurirea sufletului
pe altarul tăcut
în imensa pietate
a permanenţei.
Fiinţa ivită
spre odihnă,
viaţă modestă,
caracter discret.
Omniprezenţa spiritului
insistă pentru
calmul năucitor.
Mâini albe
străpunse în noaptea
infinită
de bucurie şi durere.
Îmi exprimă tăcerea
distilând pulsului meu
frumuseţea sacrului
comunicarea cer- pământ.
Drumuri pasionale,
nervi,
scandaluri,
aparenţe şi goliciune
şi frumuseţe.
Pierdem firul
în amploarea libertăţii
potenţialului minţii umane.
Toate uşile vor ceda
În lumea sanctificată,
Profundă.
Las gândul să zboare
spre unica ocazie de cultivare
a bogăţiei  interioare
în tradiţie şi intuiţie
şi sufletul să primească
influenţa ritualului sacru.
Din tărâmul ascuns
cu capul în lumea de vis
greutatea mea
se desface în
greutatea ta.
Padre Pio
Ţi-am povestit
şi visele
Acum, în faţa hârtiei albe
bucuria ta
are aceiaşi înălţime.
Îmi amintesc şi simt
prin ruga ta
excelenţa,
puterea,
eficienţa,
izvorul vieţii şi fecundităţii.
Sacrul.