Ion Pop

Cântec de vânt

(Din volumul : Elegii în ofensivă , Ed. ,,”, Cluj-Napoca 2003 )

 

Nu sta prea mult în vânt, s-ar putea să te roadă—

vântul bătând dinspre mări e foarte sărat,

atenţie, vântul poate face confuzii,

vântul e foarte necultivat.

 

Atenţie, vântul nu a citit

din tine, nici un poem.

Că va crede că eşti ca frunza, ca pulberea,

e lucrul de care mă tem.

 

Şi că va trece printre coline,

peste ape, sub văi cereşti

fără să ştie, voind prin tine,

că te scutură de poveşti.

 

Şi s-ar putea să aducă şi zăpadă

ca orice crivăţ, şi rece şi prost,

şi-n alb învelindu-te, nepăsătorul

nici să nu ţină minte că ai fost.

 

Lucian Perţa

 

Cântec de vânt

(A fost vizat volumul : Gramatică târzie (1977) )

 

Şi nu sta prea mult în vânt că o să primeşti vărsat—

deplasările acestea de aer foarte periculoase sunt;

mie odată la Cluj mi s-a întâmplat

chiar din bibliotecă să mă scoat-un vânt.

 

Atenţie, vântul e imprevizibil

şi ce mai, e inconştient.

Să nu crezi că e ceva rizibil

ce are legătură cu vreun student.

 

Odată pornit, pe sus mi te ia

de nu ai nişte citate,

ceva gramatici, sau aşa ceva,

să-ţi confere greutate.

 

Şi s-ar prea putea să fie din est.

În cazul acesta e şi rece şi prost,

nici într-un caz nu te duce spre vest,

deci nu te lăsă, şi te leagă de post !

 

Ion Pop

Lucrez foarte mult

(Din volumul Litere şi albine Ed. ,,Limes” Cluj-Napoca 2010)

 

Lucrez foarte mult, gâfâi, icnesc,

transpir aproape până la sânge,

din zori de zi până-n miez de noapte,

trudesc grozav şi cu mare zgomot,

atât de mare, încât

s-ar putea să mă audă,

într-un târziu, chiar şi leii de piatră

ce moţăie lângă treptele

de la intrarea Academiei.

 

Dar, uneori, pur şi simplu,

respir drept în lumină,

mă întorc după soare

ca o floare a soarelui.

 

 

Lucian Perţa

Lucrez foarte mult

(Au fost vizate volumele : Propuneri pentru o fântână (1966); Biata mea cuminţenie (1969); Viaţă şi texte (2001);

 

Am lucrat foarte mult, dragi tineri

studenţi, de când mă ştiu, fără răgaz,

înainte de toate însă făceam propuneri

pentru câte o fântână sau un pârleaz

biata mea cuminţenie este

că totdeauna suferea grozav

viaţa mea era în texte

dar asta n-ar fi fost chiar grav

de nu m-ar fi pândit Academia.

 

Dar vă mai dau o trimitere

referitoare la mine :

înainte lucram la litere

şi acuma la albine !