Gheorghe Vasile Pop

Jocul de cuvinte

(Din volumul Spini de trandafiri, Ed. ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2004)

 

Cuvinte blestemate, ce sar încet

şi se îndreaptă tiptil spre

fiecare fiinţă de pe pământ.

Iar cu înţelepciunea ca o voce

străină, adună la un loc

''jocul de litere'' devenind

treptat joc de cuvinte.

Păzite de fragedele dorinţe

şi de mister, pentru tine,

visul meu de pe urmă;

aceste dorinţe devin iluzii

îmbrăcate în umbră de nea.

La sfârşit, în acest joc

găsesc, părăsite şi şoaptele;

şoaptele nopţii, noaptea

care înţepenită de

frigul iernii, numără literele

scrise în aceste patru cuvinte:

TE VOI IUBI MEREU.

 

Lucian Perţa

 

Jocul de cuvinte

 

Cuvinte şi cuvinte, iar cuvinte

îmi sar înainte până şi în berea

fără alcool, pe care,

ţineţi minte, o beau

întâia dată cu plăcerea

adolescentului ce mi-s, cuminte.

La joc mă-ndeamnă:

hai să ne jucăm,

lasă liceul fiindcă nu înseamnă

nimic când drumul

visului ţi-e-nchis,

noi în măsură suntem să îţi dăm

certificat că poţi răzbi în lume

dacă te joci cu noi, măcar un an...

Dar dintr-o dată mă trezesc din vis,

l-aud pe dom' profesor Marian:

VASILE DRAGĂ,

LASĂ-TE DE GLUME!

 

 

Gheorghe Vasile Pop

 

Sensul evadării

(Din volumul De ce ne-ai făcut sărutul urii?, Ed. ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2007)

 

Vrei să zbori

dar unde

din trupul unui călător răstignit

în pulsul unor păsări frânte

 

lung şir de zboruri, de plecare

fără întoarcere

exilate într-un suflet al plângerii

şi asculţi în tine tăcerea

simţind cum zbori printre clipe

cu aripile cu care nu te poţi

întoarce niciodată

 

 

Lucian Perţa

 

Sensul evadării

 

Ai vrut şi-ai terminat liceul tocmai de aceea

ca să te faci poliţist,

răstignit permanent în ideea

că eşti poet şi umorist

 

lung şir de neamuri la plecare

îţi spun să rămâi în sat

că uite, cutare şi cutare

ce bine s-au aranjat

tu nu asculţi avertismentul

şi traversezi strada stăpân pe situaţie,

dar te prinde şi te-amendează poliţistul

de la circulaţie.