Nouă zile de teatru

  La ”Davila”, în Pitești. Vreo douăsprezece spectacole pentru cei mari. Cam tot atâtea pentru copii, fie la sediu, fie-n alte localități binevenit. Întreg efortul ăsta, sub siglă cunoscută pe plai argeșean: Festivalul Internațional de Teatru de Studio și de Forme Noi. Anul acesta, la a douăzeci și doua ediție. Mai substanțială numeric și c-un plus valoric, incontestabil.
  O afirm finc-am văzut și eu vreo nouă reprezentații. Având posibilitatea unor comparații și evaluări. ”Naționalul” bucureștean a fost, firește, cap de listă. Pe bună dreptate premiat. ”Orchestra Titanic”, Hristo Boicev. Felix Alexa, Andrada Chiriac. Claudiu Bleonț, Mihai Constantin, Mihai Călin, Tania Popa, Richard Bovnoczki. Echipă fără cusur, spun în trei cuvinte cert suficiente. Apoi, Teatrul ”Satiricus I. L. Caragiale”, din Chișinău. C-un ”Hamlet” în registru contemporan.

Montat de Sandu Grecu. La rându-i, ”Jean Bart”, de la Tulcea a venit c-o dramă irlandeză de azi: ”Regina frumuseții din Leenane”, a lu` Martin McDonaugh. Un tânăr, Vlad Cristache,   semnând mizanscena. Pe când, la Botoșani, a făcut-o Erwin Șimșensohn, cândva secretar de stat la ”Cultură”. Lucrând cu patru actori de la ”Mihai Eminescu” o comedie a Yasminei Reza, celebră franțuzoaică. În timp ce gălățenii de la ”Fani Tardini” au prezentat cu aplomb ”Monstrul nisipurilor”. Scos la lumină de Szekely Csaba de la Târgu Mureș. Iar sucevenii de la ”Matei Vișniec”, un musical parodic, intitulat... ”Pisici”.
  ”Marin Sorescu”, din Bănie”, veni, temerar, cu ceva britanic la zi. Mult prea șocant pentru urechile noastre mai... românești. Încă neobișnuite cu ce auziră de se-nfiorară. Localnicii având și ei, harnic, două noutăți ale stagiunii curente: ”Experimentul P.” și ”Romanțioșii”.
  Nu uit, nu am cum, acele ”one woman show”. Datorate Marcelei Motoc, Claudiei Manta și Elenei Rusu. Actrițe nemaivăzute de mine până acum. În conlucrare cu Lia Bugnar, Vlad Stănescu și Magda Catone...
  Aș mai menționa din program o lansare de carte, un colocviu și-o masă rotundă, la temă. Iară pe pereții gazdei, în rame, afișe de-altădată. Unele, stârnindu-mi amintiri, nostalgie, reflecții și întrebări. Că-n lăcașul aista cu muze pășit-am întâiași dată și pentru prima oară amu aproape șase decenii. Ades, chiar la festivalu` succint consemnat în aceste rânduri îndeosebi pentru cine nu reuși a-i trece pragul în Brumaru` vecin...