cop 1 valareanu bunNicolae Vălăreanu Sârbu, de vocație umanistă autentică, știe cum să armonizeze aspecte complementare,în integralitatea unei personalități remarcabile. Autorul volumului de care vom face vorbire, este un nume de prestigiu în literatura de limbă română. De unde și bogăția aparatului critic de prezentare:
Daniel Marian-poet si publicist prestigios, acordă Cuvântului Prefațator, un generic care vorbește de la sine pentru percepția volumului “Insomnii de Lumină”, Neodihna cea de toate zilele- cu vedere la toate zările. Un generic ca un fel de perpetuum mobile al luminii insomniace. Este de remarcat la comentator stilul colocvial, empatic, cu picanterie lexicală nostimă, de confrate admirator și solidar.
In Postață identificăm vocea obiectivă, didactic analitică a lui Daniel Luca. Fericită ideea “bisturiului de chinuie albeață”.
Acolada prezentărilor se închide cu contribuția editorului Romeo Roșiianu.Acesta sesizează trăsătura de poezie aforistică, a poemelor din volum. In acest fel, comentatorul detectează, pe bună dreptate, caracterul tematic și stilistic unitar al volumului.


Lectura volumului “Insomnii de Lumină, mi-a adus revelația unei feminități glisante, inefabile, capricioase, o feminitate imaginară cu care poetul încropește o tentativă de dialog. O feminitate inițiată ca pretext al fugii de sine. Un dialog al sinelui răsfrânt dintr-o oglindă, un sine fracturat în timp și spațiu. Se aude doar foșnetul cuvintelor într-o lumină rece. În fapt o solitudine voită, a unui creator ce își așteaptă în vis, cuvintele Idee și Fantasmă. Tăcerea din cuvinte se constituie în spiritualitatea singurătății în care se complace. O dilemă murmurată cu jumătate de voce: ,, Semne încrustate pe fața obosită/ mă chinuie mereu cu o aură de înțelepciune/ de nu știu de-I aparentă ori reală( exod în efuziune). Zilele cu aură de sticlă se petrec ireversibil, într-o viață limitată la truisme, cu aură de adevăr esențial. Nimic nu este ce se pare, chiar și suferința neîmplinirilor se topește în vorbe, nu în mult doritul și visatul CUVÎNT.
Lumina cea cu har insomniac, nu este înțeleasă decât ca dătătoare de umbre pe pământ.