mdÎn oglindă

Ieri, am căzut în cer
Pe aripa timpului senin.
N-am văzut-o
Am întins mâinile, fruntea,
Am vrut să-i ating mireasma.

Pentru timp, nu-s de-ajuns
simțurile obișnuite.
Te cuprinde,
Te adoarme,
Singurul iubit zburător.

 

Azi, am căzut în cer
Tot pe-o aripă senină.
M-am izbit de-o secundă -
Trecutul.
S-a prezentat simplu: DESTIN.

 

Lentila de sens

Târziu mi-am dat seama
Ca pot să zbor
Dincolo de pereți și de timp
Imaterial periplu
Din cer în cer
Până-n Constelația Taurului
Câmp luminat
Consistență albastră
Ca o cortină cu două fețe
una de mătase
alta de catifea
Hotarul de la care mă întorc
Încă mă întorc.

 

Lentila de teatru

Costumiera
Trăiește rolurile
Cu toate simțurile.
Aude foșnetul crinolinei,
Dantela ruptă a Cenușeresei,
Cuvintele nasturi
De pe cămașa avocatului,
Hainele muzicianului –
Sunet impregnat
In mătase,
Praful gros
Așezat dinadins
Pe pantofii cerșetorului.

Costumele se confundă
Cu actorii care le poartă,
Costumiera,
cu toate rolurile.

 

 

În timp real

Am făcut o punte
Din cuvinte simple
Oamenii trec în fiecare zi
Surâd mulțumiți
Merg mai departe

Am construit alături
Un munte de metafore
Oamenii îl ocolesc
Triști că pierd timpul
Merg mai departe

Am construit o oglindă
Din cuvinte transparente
Ca fulgerul, ca fumul
Toți s-au oprit
Curioși să se vadă
Apoi, au plecat mai departe.

 

 

Efect de carte

Fiecare zi cu tine, salt mortal
Fără plasă de siguranță.

Pe paginile cărții tale,
Prietene
Doar cuvinte
Care încep cu a treia literă
A alfabetului:
Cărare,
Cădere,
Când.

Doar eu te-am văzut
Dansând pe iarbă
Cu brațele spre cer
Pălăria aruncată
Pe-o buturugă
Anunță plecări.

 

Efectosemnale

Tăcerea are toate
Culorile de bază
Și câteva nuanțe
Definitorii

Se vede mai ales
În spațiile goale

Probabil că se și aude
Ceva indefinit -
Țiuit în urechi

Ar putea fi o suferință
A sufletului
Patologia uitării.

 

Fără lentilă

Nu privi înapoi,
Mergi.
Calcă prin foc!
Calcă prin apă!
Calcă aerul cu talpa goală!
Calcă pe cuie!
Ai intrat deja
În propriul suflet!

 

Lentila de asfalt

Privit de sus,
Orașul n-are păsări
Hârtii grele, rupte, inutile
Zboară pe străzi
N-are femei și bărbați
Doar oameni alergând
După hârtii
Și câțiva copii
Zmeie de hârtie

Într-un oraș mare,
Gândurile – cai
Cu picioarele rupte.

 

 

Lentila fixă

Iubirea
Cal de lemn
Pe drum de timp
Cu ochii secundă
Și coama vânt
Vine doar primăvara
Din când în când
Răscolitoare imagini
Simfonice atonale
Și pleacă imoral
Cu flori cu tot
La fel de inutil
Ca semnătura unui diletant
Pe pânza unui pictor mare.

 

 

Lentila de acces

Nu te împotrivi
Lasă-ți părul să curgă
Dincolo de tălpi
Prin pânza freatică
Spre miezul pământului
Adevărata vale a plângerii

Împletește-l apoi
Punte de lumină
Până la marginea lunii
Să redevină rece
Înconjurat de îngeri.

 

 

GALOP

Zgomotul copitelor prin apă
Se-ascunde-n ploaia deasă
Caii alb de tineri urcă pârâul
Să bea din izvor, lângă creste

Cuvinte de humă și sare-i alungă
Trec prin unde spre niciunde
Doar ploaia se-aude
Zburând în rafale sub pași
Desperecheat retezați de lăstari

Mi-am construit amintiri
La izvoare, sub maluri
O lume care te așteaptă
În urma cailor cu copite ude
Zburând printre frunze
Trecând peste morți, peste vii
Pentru că noi doi știm:
Zgomotul copitelor prin apă
Se-ascunde-n ploaia deasă
În zori