tatian miutaScrisul lui Tatian Miuță în Nestemate (Editura Hoffman, Caracal, 2017) este evident unul de inspirație folclorică. Întâlnim zâne, pe Făt-Frumos, basmul în versuri, legenda ori descântecul.
Dar și poeme dedicate unor personalități ori locuri din jur (îndeosebi lumea satului), îmbrăcate într-o tentă moralizatoare.
Firesc, de altfel, dacă ținem cont de formația sa de dascăl, de plăcerea de a educa, de a-i iniția pe copii în tainele vieții, de a-i învăța să lupte de partea binelui cu răul („Toate relele-s amare”; „Dar răul, oricât de mare, / E învins, că omu-i tare / Și doar de asta el este, / Să-nvingă tot, ca-n poveste”).
Este o poezie simplă, fără arabescuri, dar care emană candoare, o prospețime aparte, precum și o sinceritate uneori brutală („Și alții au luat cuvântul, / Dorind ca bietului om / Să-i ia defectele vântul,/ Cum ia frunzele din pom”), dar și o declarație pro bunătate, frumos, păstrarea obiceiurilor și tradițiilor, a unei legături cât mai strânse între oameni, dar și între om și natură [„ Mă uit la el (Olt – n.n.), zâmbesc și zic: / - Tu ești mai mare, / Eu sunt mai mic; / dar fără tine / sau fără mine, / ori tu, / ori eu / suntem / nimic”]. Toate acestea sunt nestemate nepipăibile și necuantificabile sub aspect material.


Iubirea de pământ, de limbă („Plimbă-te, dorule, plimbă, / Doinind nestemata limbă, / Flacăra mormântului, / Pe viul pământului”), a semenilor, a părinților („Mi-e dor de tine, mamă, / Mi-e dor, mi-e dor mereu”) a locurilor natale („Fiecare casă-n parte / Avea trei-patru copii, / În școli se învăța carte, / Astăzi satele-s pustii”, a casei părintești („Pitită-ntre dealuri, ascunsă în timp, / Vrăjită de taina pădurii”) ori a naturii („Te caut în mugur de floare, / În apa izvorului sfânt, / În cântec de privighetoare, / În cer și pe-ntregul pământ”) este pregnantă, ca și iubirea față de viață („Ce este viața? / Glasul iubirii... / Ce este moartea? / Liniștea firii”), un dar mai mult decât un miracol, de care fiecare dintre noi trebuie să se bucure.
Și tocmai de aceea apare și revolta împotriva nedreptăților, contra celor aflați vremelnic la putere și care își văd doar propriul interes („Praful s-a ales de toate, / N-aveți niciun Dumnezeu, / Băgați mâinile la coate, / Minte-aveți de cimpanzei”).
Pe de altă parte, acest stil respinge de multe ori cititorul prin faptul că îi oferă totul de-a gata, fără a-l determina să descifreze niveluri de lectură în text ori de a găsi propriile răspunsuri la problemele ridicate.
Tehnic vorbind, volumul de față aduce o inovație la nivelul colaboratorilor la realizarea acestuia (prefațator, corector și postfațator, graficieni, tehnoredactor), în sensul identificării acestora prin nume și fotografie, evidențiind munca de echipă la nașterea unei cărți.