dg1E toiul verii. Căldură mare!
Sorin, Cipri şi Bogdan sunt toropiți de căldură şi în lipsă de idei "geniale"care i-ar putea scoate din starea de mare plictis!
Cipri, care are vreo 11 ani, a făcut un duş rece, să se învioreze, şi cum băieții erau singuri acasă, Cipri nu se grăbeşte să se îmbrace. Execută în fața celorlalți doi un fel de ritual, cică, al ploii, un dans ce-i zdruncinau toate încheieturile şi îi bălăngăneau toate părțile moi, ca să mă exprim mai delicat!
-Pune ceva pe tine, că cine ştie cine o să vină şi te găseşte aşa! Nu apucă Sorin să-şi termine fraza, când Eleonora, fata din vecini, trânteşte poarta cu putere, înaintând vertiginos spre camera unde erau băieții. Venea atât de hotărâtă, de parcă făcea parte din armata rusă, care ne-a eliberat de sub "jugul fascist"!!!
Cipri nu mai are timp să-şi tragă ceva pe el, aşa că se aruncă în pat şi trage peste el o plapumă groasă, acoperindu-se în totalitate. Sorin şi Bogdan chicotesc, timp în care Eleonora intră în cameră fără anunț prealabil, fără a saluta, doar izbind uşa de perete, ca un uragan!


-Sorine, unde-i mama ta?
-La prietena ei, Onița...
-Şi când vine?
-Nu ştim...
Sorin era deja liceean, pe vremea aceea, iar Eleonora era cam îndrăgostită de el...
Fata, foarte calmă, se aşează pe un scaun şi zice:
-Am s-o aştept.
Cele vreo 38°C din cameră, amplificate de plapuma bună pe un ger cumplit, îl făcea pe Cipri să năduşească îngrozitor!
-Ce mişcă acolo, în pat? întreabă Eleonora.
-Nimic, e pisica...Bogdan care se afla pe marginea patului, şi oarecum, îl masca pe Cipri, îi trage cu ochiul lui Sorin, şi înghiontindu-l pe Cipri prin plapumă, exclamă:
-Zât, de aici!
Cipri  primeşte ghiontul în tăcere, visând la clipa răzbunării, de atunci, când va putea ieşi iar la lumină!
Bogdan sare cu un plan de rezervă :
-Sorine, mătuşa nu vine până la noapte, aşa mi-a zis mie...
-Auzi, Eleonora, cică mama nu vine în grabă...
-Nu-i nimic, răspunde fata, nu mă grăbesc...şi îi zâmbeşte galeş lui Sorin, aruncându-i priviri crucişe de sub ochelarii cu multe dioptrii...
-Nu mai bine vii tu mâine? insistă adolescentul...
-Nu, o aştept, că tot mă plictisesc acasă...
Cipri  sub plapumă, mai are puțin şi leşină...
Mai stau ei aşa, uitându-se pe pereți, fata îşi face de lucru cu nişte scame imaginare de pe rochiță, însă cu o voință şi o determinare ieşite din comun, nu cedează, nu bate în retragere!
-Dar, unde-i Cipri? 
Băieții prost inspirați, dau în acelaşi timp răspunsuri diferite:
-E dus cu mama!
-E la chioşc, să cumpere înghețată!...
-Ei, hotărâți-vă! Ce, vă bateți joc de mine?!! se scandalizează Eleonora.
-Doamne fereşte! rosteşte Sorin, cu o voce de înger, că dacă-l priveai mai atent, reuşeai să-i vezi aura, cum să ne batem joc?! Tocmai de tine?!
-Atunci aştept să vină Cipri cu înghețata...îmi dați şi mie una, nu-i aşa? zise Eleonora , care se mai linişti...acum îşi privea o pată imaginară de pe şosete şi zâmbi cât putea ea de dulce...
În acel moment, Sorin, îngrijorat de soarta fratelui său de sub plapumă , are o idee trăznită, însă lui i se părea genială, şi o face sonoră:
Aratând cu mâna spre geamul uşii  de la intrare, exclamă:
-Uite o turmă de elefanți!
Toți cei aflați în cameră aleargă spre ieşire, iar cel care câştigă "cursa", ați ghicit, a fost Cipri!
Pe drum, bineînțeles, nu trecea nici o turmă de elefanți, doar vreo 25 de copii, însoțiți de 2 profesori, care se pare veneau dintr-o excursie...
Toți cei de pe drum, dar şi Eleonora, ajutată de dioptrii, nu au văzut nici un elefant, dar au putut vedea"trompa" lui Cipri!