baicuPersonaje

Un nebun din Moldova care se crede doctor
O doctoriță din Ardeal care se crede nebună
O cămașă de forță.

Actul 1 scena 1
( Nebunul în halat intră în sala de conferință dezorientat)

Nebunul; În sfârșit... offf... am ajuns undeva unde simt miros de creier încins. Parcă este altceva decât mirosul de urlete. Parcă sunt un evadat din iad nimerit din greșeală într-o oază de liniște. Atâția duși cu pluta nu am văzut în viața mea. Toți seringarii ăștia ar trebui băgați în cămașă de forță. ( revoltat) Stimați cursanți trecem prin cele mai negre clipe ale umanității. Dar să lăsăm lamentările și... ( de undeva se aud țipete și o alarmă) Nu vă impacientați! Vă rog să rămâneți la locurile voastre. Nu țipați vă rog! Nu este alarma de incendiu! ( Cineva invizibil dă peste el și îl aruncă la pământ) Tinere, ai mare grijă! Doamne ferește! ( se ridică și se scutură de praf în timp ce zâmbește. Dă din mână și țipă) Duceți-vă, învârtindu-vă! Expunerea unui caz special se poate realiza și în absența voastră...Idioților! ( Nebunul se uită în cealaltă parte și zâmbește, apoi face o plecăciune)


Da, poftiți stimați colegi. Vă rog să poftiți! Pe dumneavoastră vă așteptam. Fiecare în parte sunteți geniali iar luați per ansamblu...Da, știu acest lucru. Nu vă faceți griji. Timpul este vital pentru fiecare dintre noi dar mai ales pentru domniile voastre. Deci...să începem cu începutul. Mă numesc Ștefan..Apo..liticul din mine simte că sunteți departe de a crede că vezi face...da, cum să nu...iertați-mă. Avem aici un caz special ( arată cu mâna în jos) Acest chinuit al sorții se vede altceva decât este și din mimica sa imperceptibilă cu ochiul liber deduc că vrea să ne arate că nu este din timpul nostru. Cum? Cu lupa domnilor, iar mai apoi la microscop. Este un caz greu și mi-au trebuit zeci de ani pentru a realiza complexitatea manifestărilor sale. Bineînțeles maestre! Toată documentația o voi preda imediat ce termin...a da, timpul! Timpul și cunoașterea sunt dilema acestui suferind. Poate nu a găsit soluția salvatoare. Dar sub atenta noastră îndrumare o va găsi. Observ că sunteți de acord cu mine astfel că nu vreau să vă epuizați vorbind. Am spus Ai găsit soluția!?
Soluția dragi colegi și minunat exponat nu se află sau nu se găsește sau nu poate fi în preceptele sau convingerile altor indivizi.
Am zis indivizi!? ( ridică mâinile deasupra capului iar cu fața congestionată rostește profetic)
Să fie oameni! Și a apărut omul, care, este diferența ...scuze...emoțiile... definiția unor gânduri ce ajung să fie puncte de sprijin.
( se aud zgomote de pași. Nebunul tresare și zâmbește)
Timpul, domnii mei, mă lovește atât de necruțător în expunere încât vă invit la o cafea. Exponatul rămâne aici până la anul când vom continua examinarea.
( nebunul părăsește scena în graba cea mai mare)


Actul 1 scena 2

( Intră o doctoriță cu părul vâlvoi și halatul plin de pete. Este răvășită și la propriu și la figurat)
Doctorița; cred că sunt pe cale să înebunesc. După toată hărmălaia cu tipul de la 107 a mai venit și cretimul ăla de la 114, mi-a băgat ditamai...doza de Plegomazin. Văd în ceață și mă doare capul. Dumnezeu îmi este dator cu o noapte și o zi. Vai de mine ce dureri. Dacă știam ce greață provoacă tâmpenia asta nu mai administram decât Fenobarbital. Și mai am și pe boul ăla bătrân de își zice șef. Auzi tu... ca pedeapsă că am dormit sub pat m-a trimis după Doctorul de la 145. ( începe să râdă) ce face facultatea de medicină din ăștia ce s-au născut după 1990. Nu îmi dau seama dacă este de vină mineriada sau poluarea dar oricum nu mă interesează. Tot ce mă sperie este că acum câteva zeci de secunde auzeam o voce ce venea din această sală de conferințe ca acum să văd că aici nu este nimeni. Ceva din creierul meu drogat și răvășit îmi spune să caut sub catedră dar manualul de psihiatrie spune destul de clar că nebunii...în marea lor majoritate se ascund după deget sau mai nou după închipuiri. ( se întoarce brusc) Nu cred că ar avea curajul să se ascundă după mine. Nu m-ar mai chema Crist..elnița, anafura și grijania lor de proști. Când le-am zis că trebuie camere de supraveghere mi-au zis că legea trebuie să treacă de Camera Deputaților. Cel mai penibil este că niște nebuni au grijă de alți nebuni. Singura diferență este că unii au halate albe și ceilalți au pijamale albe. Mă simt ca și cum aș trăi într-un singur anotimp. Acest alb perpetuu mi-a distrus viața. Am fost la psiholog...ce ironie...auzi la psiholog... știți ce mi-a zis? Să îmi pătez halatul cu viața lui gri și cu visele lui negre. Stafia soțului meu la umplut de un roșu intens care mi-a plăcut atât de mult încât am constatat că este dulce ca... ceva lichid. Și totuși ochii lui ficși mi-au plăcut cel mai mult. Erau atât de statici încât nici pulsul nu se mai simțea. Dar în fine... important este că al meu soț și-a unduit mâna prin părul meu ud...a da...tipul cu ochii atât de ficși și albaștri mi-a aruncat în față un pahar cu apă și mi-a spus să mă trezesc. Soțul meu a fost mai rapid și a specificat contrariu...Să revenim la clipa tandră în care al meu soț și-a unduit mâna prin părul meu ce arăta atât de intens. Mi-a zis că sunt perfect sănătoasă. Că ăla care făcea plajă sub birou era mai nebun ca mine de 15 ori. ( rămâne blocată)
Pentru ce mă aflu aici? Se pare că efectul se prelungește. Am pierderi de memorie. A da, trebuie să îl găsesc pe Doctorul de la 145 sau...154? NU mai contează! Este unul care a confundat o partidă de sex cu teza de doctorat.
( Oftează și pleacă abătută)


Actul 1 scena 3

( Intră nebunul care zâmbește șmecherește)
Nebunul; Un medic valoros și normal din toate punctele de vedere nu găsești așa ușor așa. Astăzi toată lumea mă caută dar nu am chef să le explic diferența dintre Hewlett Packart și Bic. Chiar nu vreau. A fost prea minunat sucul din Romergania și prea plăcută acea siestă ce nu voiam să se mai termine niciodată. Nici măcar pe colegii mei nu mai vreau să îi văd chiar dacă nu am terminat expunerea. ( se uită într-o parte în jos și țipă)
Dar tu ce faci aici? Crezi că e sală de dormit? Du- te domnule în salonul tău. Cuuuum? Cum îndrăznești să vorbești cu mine pe tonul ăsta? Nici nu ști cu cine stai de vorbă! Nu mai te maimuțări. Te rog respectos. Eu sunt viitorul director al acestui minunat stabiliment. Da, ai auzit bine. Sunt cel mai în măsură să fac ordine în vraiștea care se plimbă liberă printre noi. Măi dragă țin să te anunț că greutatea diplomelor obținute de mine la conferințe și concursuri internaționale depășește cu mult greutatea ta chiar și îmbrăcat.
( se dă în spate ca și cum l-ar îmbrânci cineva apoi face două eschive)
Stimabile sunt campion mondial la categoria semi țânțar. Înțeleg că ești pus pe șotii dar nu avem glume în program. Din păcate sunt la alt nivel. ( Se uită în spate și sare speriat apoi zâmbește larg și face o plecăciune)
Poftiți domnilor colegi ! Ce plăcere. Continuăm imediat ce se liniștește pacientul. Aerul are un ph negativ și ...dar nu vă faceți griji nu prezintă niciun pericol. ( ia o mină doctă)
Acest minunat pacient se va însănătoși când plimbările lui prin univers vor găsi răspunsurile la toate întrebările lui. Acest defazat nu percepe energiile sănătoase care îl înconjoară deosebit de prietenos și sincer. Întâi de toate el trebuie să se ducă... Știu că știți, dar vreau să înțelegeți că vreau să știe și el aceste legi, pe care noi, cei hărăziți să alinăm suferințe... ( țipă) Nu mă mai întrerupeți! Pierd șirul perlelor ce s-au născut în nopțile mele. Lumina îl va atinge atunci când va accepta că este om. Aș putea adăugă că lumina înțelegerii trebuie să coboare lin ca o adiere de zefir peste întunericul neștiinței.
( Se întoarce brusc și salută pe cineva)
Da ! la fel și ție! A luat bătaie la scor de maidan din păcate. Da, Petrică, pariul este pariu. Banii îi ai peste patru zile când iau salariul. Nici nu se pune problema. Mergem toți la o bericioaică. Nevastă- mea este plecată în Caraibe așa că ar merge și vreo două asistente. Excepțional omule! Știu că ești Brad a lui Pit! Erosul tuturor afroditelor. Te pup pa. Scuze am o prelegere. Ne auzim cât mai curând posibil. ( Se întoarce cu un zâmbet larg) Mii de scuze! Știu, știu, timpul zboară iar eu ar cam trebui să zbor fiindcă aerul condiționat nu funcționează. Da, bineînțeles! Limuzina vă așteaptă pentru a vă duce unde vreți dumneavoastră. Eu plătesc absolut tot.
Nu vă faceți probleme. O zi minunată! Sper să ne vedem mâine cu bine. ( iese îngândurat din sală)


Actul 1 scena 4
 
( intră in scena o cămașă de forță)
Cămașa de forță; Nici nu știu ce e cu mine. Sunt confuză. Ce mă fac? Mă plimb de două ore prin spitalul ăsta plin cu nebuni. Dar nu este chiar niciun doctor pe aici? Sunt proaspăt livrată peste gard, dar nici prin mâneci nu îmi trecea că voi fi atât de ignorată. Nici nu știu cum să fac. Este îngrozitor ce se întâmplă în această lume. Bolnavi mintal afară, nebuni între aceste ziduri albe. Să dea dracu dacă mai înțeleg ceva. Am trecut pe lângă unul în halat alb care striga la o soră ”Dacă ai rămas cu pastile în plus dă-le la cine crezi tu. Oricum nu le poate face rău” De necrezut. Aici pastilele se dau ca bomboanele la copii care fac lucruri bune. Dar de ce mă agit așa?
Hellooo, neneeee....mă preia și pe mine cineva. Cât am stat în fabrică în stivă auzeam cum discută muncitorii Lotul ăsta ajunge la Bălăceanca, ăsta la Socola... Până a venit unul de mergea ca șefii și le-a zis la ăia să muncească și să nu mai dea din gură că ajung ei la nebuni nu noi. Și atunci m-am prins. M-am trezit aici. Punct. Alooo, alooo nu mă aude nimeni?
( Deodată intră nebunul și se sperie)
Nebunul; Doamne apără și păzește visez sau este realitate.
Cămașa de forță; Este cum vrei tu. A stai că acum urmează întrebarea cu de unde ști tu să vorbești. ( se uită cu scârbă la nebun) Am urmat facultatea de parapsihologie de la București. Eram cămașa unui guru care după șase luni de nebunii s-a despărțit de mine la Unirii. Am fost luată de Rebu și am ajuns ce vezi. Drama vieții mele dat pe repede înainte.
Nebunul; Ești cât se poate de frumoasă și apretată. Când am fost adus de nebunii ăștia am îmbrățișat un neam de al tău dar nu era atât de frumoasă ca tine.
Cămașa de forță; Suntem luate în brațe doar de nebunii violenți. Înseamnă că și tu ai avut viață în tine dar te-au cumințit.
Nebunul; Te înșeli amarnic. Cred că au descoperit că sunt ultimul om sănătos de pe planetă și m-au prins ca să mă expună. Cei ca mine Homo perfectus suntem pe cale de dispariție.
Cămașa de forță; Ești haios și chiar îmi placi. Aș dori să petrecem mai mult timp împreună
Nebunul; Eu nu...Îmi pare rău fiindcă trebuie să te refuz dar am o grămadă de treabă cu pacienții. 
Cămașa de forță; Ești un tip special, adus de la nivelul patru la nivelul doi.
Nebunul; ( mirat) Ce tot vorbești acolo? Ce patru sau doi. Clădirea are un nivel la suprafață și trei sub nivelul mării.
Cămașa de forță; Nu mă interesează detaliile tehnice.
Nebunul; Nici pe mine.  Oricum aveam niște treabă cu exponatul meu dar dacă ești aici te vei ocupa tu de el. Ai grijă poate să fie extrem de periculos dacă... la revedere!





Actul 1 Scena 5
( intră doctorița și se sperie când vede cămașa de forță)
Doctorița; Hait, stai așa că nu-i așa. Seamănă a ceea ce cred eu sau am halucinații.
Cămașa de forță; Mă da voi ăștia bipezii cu sânge cald chiar atât de mult a-ți involuat încât nu știți să salutați când intrați într-o cameră, încăpere în care există cineva?
Doctorița; ( uluită) Da...da... stai așa. Da mai există bipezi cu altfel de sânge?
Cămașa de forță; Daaaa...normal. Da tu de pe ce planetă ai aterizat? Sunt bipezii cu sânge rece care li se mai spune și politicieni.
Doctorița;( deschide gura și apoi începe să râdă în hohote) Să știi că ai dreptate. Rasa asta am scăpat-o din vedere.
Cămașa de forță; Eu întotdeauna am dreptate.
Doctorița; Bine ai venit în lumea celor care au întotdeauna dreptate. Până la urmă ai fost repartizată la 8 sau la 9? Simt nevoia să îți fiu de ajutor.
Cămașa de forță; ( rar și apăsat) Eu de abia am sosit! Nici nu știu ce tot îndrugi acolo.
Doctorița; Secții de psihiatrie.
Cămașa de forță; Normaaalll . Hello( îi face cu mâna prin fața ochilor) Crezi că mă aflu într-o cofetărie!? Doamne da nu e nici unul sănătos pe aici. Adineauri unul  a intrat și a bălmăjit ceva că am rude pe aici și apoi a țuștit-o. Acum tu...Să mor dacă mai înțeleg care cu cine votează)
Doctorița; Cred că te vei lămuri singurică. Încotro a luat-o individul?
Cămașa de forță; stânga. De ce ?
Doctorița; vreau să îl cer de bărbat. O zi superbă!
Cămașa de forță; Și Acapulco este la 50 de metri de Casa Poporului.
( Doctorița se întoarce mirată)
Doctorița; Ha...ha...ha. ce ironie fină. Țin să-ți spun că ziua de azi este plină de ironii. Tu, de exemplu, ești o ironie a sorții. Ești de fapt ești primul pas către nebunia care se revoltă în mine.
Cămașa de forță; Tu chiar ești doctoriță ! o doctoriță care spre surprinderea mea a avut o zi extrem de proastă.
Doctorița; Ca să vezi. Și eu care credeam că sunt femeia de serviciu.
Cămașa de forță; Ha..ha...ha. Câtă spiritualitate! Nu îmi vine să cred că poate zace așa ceva într-o damă care prezintă toate specificațiile pagini 24.
Doctorița; Prezint și specificațiile pagini 189 în zilele de marți, joi și duminică.
Cămașa de forță; Nu am ajuns la acea pagină dar în fine. Poți să îmi spui...dacă ești drăguță și amabilă, ce scrie acolo?
Doctorița; Că am manifestări paroxistice atunci când presiunea atmosferică este la 567 mm coloană de mercur.
Cămașa de forță; Și eu care credeam că acolo stă scris când este dezlegare la prostie.
Doctorița; ( se strâmbă și scoate limba) Bine că ești tu deșteaptă.
Cămașa de forță; Privindu-te nu mai sunt atât de sigură. Ai o asemenea putere în a transmite stări surescitative și anxioase încât văd aerul cum țipă de durere la nici doi metri de tine..
Doctorița; ( sare un șotron imaginar cu mâinile în șolduri. Apoi se oprește și începe jocul palmelor) An tan te dizemane pe dizemane compane an tan te.
Cămașa de forță; ( râde) Este atât de clar că îmi ești predestinată încât îți simt pielea. Nu știu până la ce punct va ajunge relația noastră dar doresc să îți precizez că sunt destul de iubitoare dacă nu faci mișcări bruște.
Doctorița;( râde ironic) Se vede că ești o cămașă neuzată. Nici măcar nu îți dai seama că mă joc cu tine. Ce te face să crezi că sunt sinceră?
Cămașa de forță; Nici măcar nu mă interesează dacă ești sinceră sau ipocrită. Eu vreau să îmi găsesc utilitatea sau menirea cât mai curând.
Doctorița; Cred că știu cine o să te poarte spre cele mai înalte culmi ale fericirii. Dacă ai un pic de răbdare o să ți-l prezint. Tu poți să stai unde dorești. Eu mă voi ascunde sub catedră. Simt că iubitul tău va veni să te vadă.
( Doctorița se ascunde sub catedră în timp ce cămașa de forță se plimbă prin sală)





Actul 1 Scena 6

( cămașa de forță privește visătoare într-un punct fix)
Cămașa de forță; Mi-am dorit din totdeauna să simt pielea mătăsoasă. Îmi dădea fiori firește mușchii lui...cădeam în transă. Nu doream să vină noaptea pentru a nu vedea sertarul, adoram parfumul lunii îi eram pe veci mireasă. Nu conta când băutură mă scotea dintr-o visare, nu simțeam fum de țigară cum mă transforma în noapte. Ascultam șoptirea-i dulce și simțeam că sunt iubită, nu credeam că nenorocul mă va săgeta în pripă. M-a lăsat fix la Unirii ca pe-o simplă vagaboandă, totul mă lovea teribil, viața îmi era pătată. Nu știam dacă în Glina totul se va termina dar speranța mi-a dat șansa de a fi încă ceva. Am ajuns o inocentă ce n-a fost dezvirginată mă voi dărui când vremea se va hotărî s-o facă. Nu mai am nicio frustrare fiindcă eu m-am transformat o să îmi trăiesc momentul chiar de-i fată sau băiat.
( nebunul intră și surprinde cămașa de forță când își deapănă drama)
Nebunul; O, sublimă simfonie, ce nu are asemănare lin se tot coboară în mine simt o dramă ce mă îndoaie. Sunt prea sănătos pesemne de ascult acea cămașă... Cred că m-a emoționat drama acestui paradox. O catalogăm lucru și îți înebunește auzul mai ceva ca una care are două mâini și două picioare. Dar unde îmi este exponatul? ( se uită derutat peste tot)
A da, aici erai lumina ochilor mei? Ce cuminte ești dragul meu. Se pare că te-a emoționat cămașa. Din ce am auzit merită să îți trezești fantasmele. Dar gata, trebuie să vină distinși mei colegi. Te rog să vii lângă mine. ( mângâie fantasma) O, nu vreau să te văd trist.
Cămașa de forță; ( ca pentru sine) Cred că acest minunat exemplar va fi al meu. Este atât de perfect încât am început să îl ador.
Nebunul; ( râde și se uită spre cămașă) Am auzul extrem de fin. Ai mare grijă cum mă jicnești. Suntem atât de incompatibili încât posibilitatea ca un tgv să circule spre Constanța este de o sută de ori mai probabilă. Am fost atât atât de dezamăgit de atingerea voastră seacă și lipsită de orice urmă de sentiment încât am senzația că am fost violat.
Cămașa de forță; ( râde disprețuitor) Helloo, cred că ești pe cale să confunzi marfa cu ambalajul. Numele meu este first class. Am o educație atât de aleasă încât nici în visele tale cele mai roz nu ai auzit de cluburile unde mi-am cultivat spiritualitatea. Pe fața ta scrie frustrat pe a mea Intercontinental. Tipele care te-au atins erau banale fiindcă nu au avut educația mea.
Nebunul; ( râde spre fantasma lui) O auzi? Da, bineînțeles că o auzi. Nu este modestă de loc mititica. Îmi poți spune dacă atunci când te-am găsit în tranșee femeile erau la fel de...ce an era...a da, 1745. Erau niște sfinte. Mai ales cele de la țară. ( râde scurt ca mai apoi să se oprească. Se uită mânios în sens invers)
Dar înțelege femeia lui Dumnezeu că mai m-ai întrebat de 100 de ori dacă ți-am văzut bărbatul. Aoleoo, acum mă întrebi dacă știu cine este? Serios? Pe bune? Dar am față de Dumnezeu sau de Pithia. Pe mine mă cheamă Ștefan, mamaie. A da! Ce coincidență! Mă bucur că ...aaa aoleoo Ștefan cel mare? Serios?  De la Podul înalt nu l-am mai văzut fiindcă m-a trimis la Veneția. Apoi am emigrat în Franța unde l-am întâlnit ...da, eu sunt Hichlander dacă nu știai...Ultimul din clanul meu. Sau familia mea sau cum o fi . Până la urmă ce te...Pa paaaa.
Cămașa de forță; Doamne, da gură mare mai ai. Zici că ești Niagara. Acum realizez că nu ești ceva serios și de durată. Vai de nopțile mele. Cum te suportă ăștia aici nu îmi pot da seama. Cred că ai colecție de pungi.
Nebunul; Da tu te iei ca boala de omul sănătos. Cumva ți-am acordat audiență și eu nu știu. Și încă ceva! În pungă să vorbești tu. Poate te ascult mai târziu. Și acum hocus pocus  împietritus. ( Nebunul face semn spre ea iar cămașa rămâne stană de piatră. Acesta se duce la ea și o miroase o atinge îi flutură mâna) Ha, ha, ha na că mi-a reușit. De atâta fericire mi s-a mărit, inexplicabil de mult vezica. Micul meu exponat ai mare grijă de această minune de cămașă până mă întorc. Durează cam 2 milisecunde. ( Nebunul țopăie spre ieșire)


Actul 1 Scena 7
( Doctorița iese de sub catedră. Este extrem de buimăcită și cască puternic)

Doctorița; Hai că e de comă. Nu îmi ajunge că am văzut cum se doarme sub birou. Am dormit sub pat și acum sub catedră. Mai am să dorm în picioare și sunt campioană mondială. Dar unde este superbul meu de la 145 sau de unde măsa e. ( Se duce la cămașă o atinge, o miroase)
Nu e lucru curat. Cum a înțepenit asta aici? Tocmai acum când doream să o cuplez cu Doctorul. ( se întoarce speriată)
Cine ești tu de râzi în spatele meu? A..am înțeles! Mai are să îmi apară un craniu în mână iar eu să zic To be or not to be și gata. Mă cuplez cu stana de piatră și mă îmbrățișez cu ea până când se trezește. ( țipă) Tu să taci! Nu mai țipa că nu te aude nimeni
( Nebunul intră în trombă)
Nebunul; Ba îl aud eu. Ce faci aici scorpie îmi cerți copilul? ( Se duce la fantasmă și îl mângâie, il sărut)
Nebunul; Gata iubitul meu. Te rog iartă-mă că am lipsit atât de mult. Gata! Fii cuminte și șterge-ți lăcrimuțele. De ce? Fiindcă tu ești năsturelul meu. ( Se uită în sens invers și zâmbește larg după care face o plecăciune)
Bună ziua domnii mei dragi și scumpi. Cu respect! Da, a plâns nițeluș. Ce să facem? Acum a realizat că este un biet copil abandonat. Cere ocrotire și dragoste. Normal... fac orice este nevoie pentru a ... nu l-am înțărcat. E palid? Dacă dumneavoastră ziceți că el întinerește în loc să îmbătrânească este...doamna nu poate fi mama lui nici măcar adoptivă. Nu suntem compatibili emoțional
Doctorița; Domnilor acest închipuit minte. Nici măcar o secundă nu am simțit că acest sperjur ar avea vreo intenție de a mă cunoaște. Doamne apără și păzește am început să... nu e posibil. Ce spuneți? Am revenit la normal? Tot ce este posibil. M-am săturat să mă tot opun. Am decis...De azi intru în modul de manifestare majoritar. Sper să se dea lege ca acel cuvânt jalnic să fie pedepsit cu închisoarea pe viață.
Nebunul; Ce cuvânt femeie? Nebun? Este lege dată! Dacă nu știai este dată.
Doctorița; De când și de către cine.
Nebunul; De acum...Decretez prin înaltă rezoluție ministerială că acela care va pronunța cuvântul nebun să fie reținut pentru 30 de zile. În caz de recidivă se va da sentința cu închisoarea pe viață.
Doctorița; Eroul meu! Nu credeam că cineva mă va face atât de fericită. Domnilor acest domn atât de șarmant merită toată aprecierea dumneavoastră. Da. Cullum cum laudae. Vă promit că voi avea grijă de acest micuț orfan cu prețul vieții mele. Mă voi dedica întru totul lui și numai lui...da...și soțului meu. Dar al meu soț este în cealaltă lume. Este un nebun care a omorât un alt nebun. Vă rog respectos să anulați această căsătorie ce s-a realizat prin constrângere. Da, 18 ani...eram dornică de...afirmare. Provin dintr-o familie modestă care m-a dăruit primului ...impuls. Vă mulțumesc!
Nebunul; Iubitooo, ești liberă. Vreau să îți spun că sunt fericit până la lacrimi. În sfârșit văd splendoarea ta. ( se așază în genunchi și întinde mâinile spre ea)
Martor mi-e Dumnezeu că nu există ființă mai frumoasă iubita mea. Nebuna mea dragă și scumpă
Doctorița; Ce ai zis?
Nebunul; Că te iubesc!
Doctorița; ( îi aruncă o privire tăioasă) Nuuu, celălalt cuvânt. Cuvântul tabu pentru care faci închisoare pe viață.
Nebunul; Vai, da cum se poate. L-am spus într-un mod drăgăstos.
Doctorița; Bine bine....te iert deocamdată. Cadoul! Cadoul!
Nebunul sare speriat; Mai ușor că trezești bebeluțul. Mâncă-l tata pe el de frumos. Ce mult seamănă cu acadeaua mea scumpă și dulce. ( se duce la doctoriță și o sărută)
Doctorița; ( se preface că este supărată) A da de ăsta îmi ești când trebuie să îmi faci cadou de logodnă schimbi subiectul.
Nebunul; O viața mea. O inima meaaaa. Vrei sa îți construiesc un palat sau un avion
Doctorița; Dar tu ești bunătatea întruchipată. Nu trebuie să te deranjezi cocoșelul meu. Eu doresc ceva simplu.
Nebunul; Ce ar dori lebăduța mea mică?
Doctorița; Cămașa de forță...
Nebunul; Este a mea...până aici! Sunt în stare să omor pentru noua mea pasiune.
Doctorița; Stai așa prințule că ne dă cu virgulă. Voiam să o faci cum a fost. Atât. Departe de mine ...sincer nu îmi place. Voiam doar să  o lepezi de vrajă și să mă iei de nevastă cât mai curând posibil. Am închiriat acum Belize...
Nebunul; Hopus- copulus  devrăjitus.
( Cămașa de forță se trezește și se pipăie. Amândoi fug către ea pentru a și-o însuși. Aceasta se panichează și fuge.)
Doctorița; Ai gonit-o! Întenționat ai făcut asta!
Nebunul; Ba tu! ( Se lasă în genunchi și începe să plângă cu fața în palme)
Doctorița; Domnilor, acest gunoi al societății a proliferat la adresa mea cele mai grave injurii și a rostit cuvântul care il pedepsește automat. Conform legii 1 din anul 1 mă transform...Luați-l! Faceți ce poftiți cu el!
( Nebunul este săltat de fantasme. Incepe să urle și să dea din picioare. Doctorița iese în urma lui victorioasă)

Se lasă cortina



Actul 2 Scena 1

( Nebunul în cămașa de forță. Se trezește din somnul indus de medicamente. Se uită mirat la cămașa de forță)
Nebunul; Cum m-am pricopsit cu tine? Ce dracu s-a întâmplat?
Cămașa de forță; Mă bucur că te-ai trezit iubite. Nu credeam că o să mai am o noapte atât de frumoasă. Este atât de bine cu tine încât simt că nimic nu ne mai poate despărți.
Nebunul; Ești nebună? Cum? Dar eu nu te vreau. Auzi! Nu te vreau!
Cămașa de forță; Destinul ne-a unit ... Să știi că am răbdare. Te înțeleg. Știu că trebuie să ne armonizăm tabieturile scumpul meu. Oricum ar fi ești un deliciu al simțurilor mele exaltate. Așteptarea a meritat.
Nebunul; Prefăcuta care m-a împreunat cu tine... Vreau să mor! Să mor ca să pot să scap de îmbrățișarea ta atât de pătimașă. Nici nu mă mir că fostul te-a părăsit la Unirii. Dacă și pe el îl sufocai cum mă sufoci pe mine este de înțeles.
Cămașa de forță; Trecutul l-am uitat atunci când te-am atins. Toată noaptea ți-am mângâiat pielea. Am savurat roua corpului tău minunat. Milimetru cu milimetru. Nu credeam că o să mai am parte de asemenea senzații.
Nebunul; Taci! Mă doare capul de nu mai pooot. ( țipă) Să vină cineva să mă scoată de aici. ( se aude o voce) Dacă nu taci îți mai fac o doză. Ieri ai isterizat întreaga secție apucatule.
Cămașa de forță; Te rog să te liniștești. Nu vreau să te adoarmă. Este atât de apăsătoare liniștea încât...hai să vorbim despre viitor. Să ne facem planuri.
Nebunul; Ferească sfântul! Mai rămâne să îmi spui că vrei copii cu mine.
Cămașa de forță; Eu nu pot face copii. Cred că din cauza depresiei din trecut. Dar pot face poezii. Vreau ca toate poeziile care ți le dedic să fie copii noștri.
Nebunul; Am de ales? La cât de posedată ești îmi poți face viața un chin. Deocamdată... dar nu... nu vreau...lasă-mă în pace!
Cămașa de forță; Simt atât de frumos. Parcă suntem făcuți unul pentru celălalt. Ahh...îmi vine.
Nebunul; ( speriat) Ce îți vine?
Cămașa de forță; Să nasc...o poezie.
Nebunul; Off Doamne cu ce ți-am greșit?
Cămașa de forță;( visătoare)
Mă gândeam azi la uimirea de aseară!
Vântul a devenit prea gelos pentru a aprofunda pe deplin senzația.
Pe ascuns îți înțeleg trăirile dar nu înțeleg tăcerea ce sapă la temelia unui vis.
Știu că nu ai curajul chemării chiar dacă ar fi primăvară.
Teama de necunoscut te ține captiv ca pe un fluture în insectar.
Spune-ți ofurile fiindcă eu am dat dezlegare la plăcerea de a exploda în orice fel.
Când mă citești, chimia orgasmelor se află dincolo de Mendeleev,
așa că lasă instinctele să te domine sfâșietor.
Posturile s-au legalizat pentru a ascunde frustrările.
Nici acum nu înțeleg de ce fabricile de bariere au un profit uimitor.
Nebunul; Și ce ai vrea acum? Să îți fac o declarație de dragoste?
Cămașa de forță; Poți? Ia totul ca pe un joc. Tu nu ai imaginație?
Nebunul; ( zâmbește) Da, intrați. Bună ziua! Îmi pare rău că nu mă pot ridica să vă întâmpin. Da? De ce am greșit? Gafă impardonabilă? Nu se poate să credeți asta. A fost un alint. Nu trebuia să pronunț în niciun fel? Da, am înțeles. Vă rog să țineți cont că sunt la prima abatere. Vă promit solemn că nu se mai întâmplă. Cum? Veți reflecta? Sper să nu dureze mult. Am niște.... Gata, tac. O zi superbă! La revedere!


Actul 2 Scena 2
( Doctorița se plimbă pe hol cu mâinile la spate. La un moment dat se întoarce)
Doctorița; Ce a declarat deținutul? Vrea iertare? Vrea iertare după ce m-a jignit? Niciodată! Cum? Cereți clemență? Nu mă supărați! Nu mă supărați fiindcă s-ar putea să vă anulez energiile.( se uită în jos cu scârbă) Nu vă mai milogiți. Ridicați-vă odată nemernicilor! Este la prima abatere... da, știu. O să mă mai gândesc. Lăsați-mă să reflectez. ( scoate telefonul mobil și formează un număr)
Bună dragul meu! Ce faci? Nu mai țipa și ascultă-mă. Da, trece-mă lipsă. Nici azi nu vin acasă...Îți trece. Ia din frigider... Bine, ne vedem la tribunal. Să nu te pună dracu să iei ceva din casă. Rezolvăm totul la partaj. Adio! ( Închide telefonul nervoasă și dă să îl bage in buzunar. Se răzgândește și formează alt număr) Salutare! Îi mai faci o doză tipului de la 145 și când se trezește te duci cu el la... perfect. Ești isteț. Cămașa de forță mi-o aduci neapărat. Vreau să îi fac niște analize bacteriologice. Pa Pa. Lasă vrăjeala. Ne vedem după ce adoarme toată lumea.


Actul 2  Scena 3

( Cămașa de forță tresare speriată)
Cămașa de forță; Iubitule, iubitule!
Nebunul; Ce ai ? Mă gândeam la ceva frumos și tu mă întrerupi.
Cămașa de forță; Iartă- mă dar am ațipit și am visat că o seringă mare întra în tine.  Tu țipai și am simțit durere.
Nebunul; Vise premonitorii. Mai rămâne să văd cu deschizi ușa și ...( se aud pași și o voce spartă)
Hai că vin acum cu licoare magică...
( Nebunul își dă seama de grozăvie și leșină. Se deschide ușa. Acțiunea se anulează din cauza pacientului leșinat)
Ăsta doarme așa că nu îl mai înțep. Mă duc la 126.
( Ușa se închide)
Cămașa de forță; Iubite, iubite, trezește-te! Transpirația ta rece mă face să plâng. Nu mai vreau să plâng. Am suferit destul. Vreau să fii cel care mă face fericită, care mă iubește necondiționat. De ce cred că asta este transpirația morții? De ce simt că sufletul tău neînțeles a zburat departe de clipele mele de fericire? Nu vreau să mai fiu victima unei sorți haine. De ce te zbați atât de tare? Oare ce ți-am făcut de dorești să mă sperii?
( Se aud iar pași și se lasă întunericul. Ușa se deschide nebunul este dezbrăcat de cămașa de forță)
. Nu, nu vreau! Nu mă luați de lângă el animalelor. De ce îmi ignorați rugămințile? De ce îmi ignorați dreptul la iubire. Vă implor, lăsați-mă cu el.
( Cămașa de forță este luată. Ușa se închide)



Actul 2  Scena 4

( Doctorița intră în sala de conferințe unde găsește cămașa de forță. O apucă de după umeri)
Doctorița; Pe cine am plăcerea să revăd? O , dar nu este cu putință așa ceva. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile.
Cămașa de forță; Deci tu ești monstrul care m-a luat de lângă omul pe care îl iubeam mai mult decât orice. De ce ai făcut asta? Ce rău ți-a făcut iubirea mea?
Doctorița; Nu am vrut să suferi. Crede-mă! Sunt femeie și știu ce zic. Dezaxatul de lângă care te-am luat nu știe să aprecieze femeile de calitate. Mai devreme sau mai târziu te-ar fi dezamăgit. Hai vino în brațele mele bleagă mică. Și te rog să îți ștergi lacrimile. Vreau să te fac cea mai fericită.
Cămașa de forță; Dar îl iubesc. Nu înțeleg care este scopul acțiunilor tale. Dacă este vorba de răzbunare te rog să te răzbuni pe mine. Lacrimile lui sunt și ale mele.
Doctorița; Nu este vorba de nicio răzbunare. Te-am luat de lângă el fiindcă te iubesc.( se așază în genunchi) De când te-am văzut mi-am dorit să te am. Să te mângâi să mă dăruiesc ție toată, fără nicio reținere.
( Cămașa de forță pleacă de lângă doctoriță)
Cămașa de forță; Simt că ești sinceră dar el a fost primul care m-a făcut să zbor. Chiar nu vreau să te fac să suferi. Sunt extrem de credincioasă și îmi respect promisiunile.
Doctorița; (Se ridică ) Deci așa stă treaba. Îmi arunci iubirea sinceră în noroi. ( se uită în jos)
Du-te și cheamă ... Cum adică nu te duci. Nu ești al meu? Singurul tău stăpân este Ștefan? ( începe să țipe) Unde sunteți imbecililor când am nevoie de voi? ( realizează că poate fi auzită de îngrijitori) De data asta a-ți scăpat. Nu pentru mult timp. Mă duc să îmi caut netrebnicii. ( Când să plece apar doctorii invizibili)
În sfârșit! Pe unde umblați? Cum? Mai mult respect? Dar cine vă credeți? Cine vă credeți? Dacă nu eram eu erați morți. Sunteți deja? Sunteți doctorii care a-ți fost omorâți de nebuni la ultima rebeliune? Frumos! Îmi cer mii de scuze...sper că înțelegeți că sunt supărată. Am rugămintea de a duce această cămașă de forță la fiecare cameră din acest stabiliment. Da, vreau ca fiecare nebun să profite din plin de moliciunea acestei încăpățânate care îmi refuză farmecele. Iar pe neghiobul ăsta să îl duceți la 145.
( cămașa de forță este luată, iar doctorița iese din sala de conferințe)



Actul 2  Scena 5
( nebunul se trezește fără cămașa de forță. După ce se pipăie vede că este lângă pat. Tresare și se dă un pic mai în spate Apar doctorii invizibili)
Nebunul; Vă rog să mă scuzați! De abia m-am trezit. Văd că acea cămașă de forță mi-a fost luată. De ce a fost pedepsită? A, am înțeles. Bineînțeles că nu este treaba mea. Da, o să am grijă de el. Îi mulțumesc doamnei fiindcă mi l-a trimis. Este singura mea alinare dincolo de faptul că este subiectul pentru teza mea de doctorat. O zi mirobolantă! ( Nebunul se uită la subiect și zâmbește) Îmi pare bine să te am lângă mine. Dece? Ai asistat la niște scene de coșmar? Cum adică? A dat-o la tot spitalul...Inuman! Săraca fată. Chiar dacă nu îi suportam felul ei de exprimare totuși nu merita așa ceva. Cum adică e îndrăgostită de ea? Mă faci să râd. Dar până la urmă nu mă mai miră nimic în ziua de azi. Tu ce mai faci? Îți înțeleg supărarea dar asta este situația. Să sperăm că mâine va fi mai bine.( Apare doctorița)
Doctorița; Ce îmi văd ochii? Doctorul de la 145 are regim normal.
Nebunul; Când geniile sunt maltratate se poate spune că în cazul meu avem de a face cu o intervenție divină.
Doctorița; În cazul tău eu sunt divinul. Așa cum am fost și pentru acea fată neascultătoare pe care am trimis-o să își ispășească neascultarea.
Nebunul; Dacă nu aș prețui libertatea ți-aș striga în față că ești un tiran venit din cele mai negre genuni ale iadului.
Doctorița; Și totuși de ce ai dori să faci asta?
Nebunul; Și totuși de ce nu o aduci să stau de vorbă cu ea. Întotdeauna există o rezolvare.
Doctorița; ( se uită la doctorii invizibili) Voi ce ziceți? Da, am înțeles. După mutrele voastre...dar fie, duceți-vă după ea. Vreau să văd dacă acum vede viața cu alți ochi.
Nebunul; Dacă ai fi cât de cât lucidă ți-ai da seama că fericirea celorlalți este ceva sacru pentru mine.
Doctorița; Dacă nu ți- aș simți  fățărnicia  aș zice că mă iubești. Dar ...rămâi aici . Eu plec pentru a te lăsa singur cu această convingerea a ta că poți să o convingi.
(Doctorița pleacă iar nebunul rămâne cu privirea în tavan)


Actul 2  Scena 6

( Apare cămașa de forță. Este tristă și plânsă. Vocea îi este tânguitoare)
Cămașa de forță; Dacă aveam un ciob, vreo lamă, m-aș fi sfâșiat pe dată. Nu pot apărea întinată. Vrei să-mi vezi durerea vie cum mă torturează într-una?
Nebunul; îmi pare rău pentru tine, nu doream să se întâmple așa ceva. Dar...
Cămașa de forță; Taci! Nici nu ști ce am putut îndura. Atâtea piepturi reci care m-au siluit. Furia lor curgea peste mine ca o otravă ce îmi distrugea iubirea. Vorbele urâte mă biciuiau la o limbă de foc.
Nebunul; Și totuși cineva te iubește...
Cămașa de forță; În sfârșit ți-ai dat seama că suntem sortiți unul altuia?
Nebunul; Din păcate nu sunt eu acela.
( Vine doctorița)
Doctorița; Eu sunt cea ce te dorește. Eu ți-am zis. Nu m-ai crezut. Vreau să te fac fericită...
Cămașa de forță; Fără el viața mea nu are nici un rost. Mai bine moartă decât...
Doctorița; Ai grijă! Ai mare grijă ce îți dorești. Focul te poate ucide mai lent decât îți închipui.
Nebunul; ( se ridică) Dragi colegi, copil cuminte, tu nebună în halat. Chiar de ne spălăm cu albul ce îmbracă acest palat... Tu femeie nu înțelegi că iubesc cu adevărat. Te iubesc nefericito, vreau să fiu al tău bărbat.( cade în genunchi)
Doctorița; Dacă am a ta cămașă mă prefac că-mi ești iubit. Asta e povestea noastră, dulce, fără de sfârșit.

( Toți trei se iau în brațe și cortina se lasă)

Sfârșit