mcUn gând cald..

Într-o floare mică, albă, cu botina în zăpadă,
Stă ascunsă primăvara, cu arcușul într-o salbă,
Mă cutremură suspinul frunzelor înfrigurate,
Și în pieptul meu de ceară, inima mea bate, bate..

O vioară se aude chiar de-acolo din adâncuri,
Glasul ei, topind zăpada, se împrăștie în muguri,
Și în jurul meu, minune, cât văd cu privirea toată,
Înflorește tot pământul, chiar cu mine, deodată!



Ce priveliște suavă și ce tainic simțământ,
Îți lași gândul să se scurgă, să se prindă în cuvânt,
Iar când soarele răsare răsfățându-ne pe-afară,
Dintr-un ghiocel țâșnește un gând cald de primăvară!


Spune-mi

Spune-mi, cum a fost aseară?
Te-ai gătit de primăvară?
Ți-ai pus luna în priviri,
Ca să scrii, să te inspiri?

Ai pus mâna pe o stea,
Să poți spune că-i a ta?
Și-ai luat din a ei candoare,
Strălucire și culoare?

Într-un firicel de iarbă,
Ți-ai lăsat ochii să soarbă,
Frumusețea asta verde,
Care-n ochii tăi se vede?

Ai văzut păsări pe cer,
Cu aripile-n eter,
Cum se zbuciumă-ntr-o plasă,
Să ajungă iar acasă?

Ai lăsat soarele blând,
Să îți intre în cuvânt,
Să-ți dorești atât de mult,
Să-mi vorbești și să te-ascult?

Poate-ai observat și tu,
Că nu ai nici un atu,
Dacă nu privești în zare,
Printr-un răsărit de soare!

Și-ai văzut cum intră viața,
Printre ramuri, dimineața,
Și te mângâie pe frunte,
Cu raze calde, mărunte?

Iară astăzi, de la două ,
Ai văzut cum plouă, plouă,
Și un aer proaspăt, pur,
Intră-n nas fără cusur?

Ce-aș putea să mai întreb,
Că în mine doruri fierb..
Muguri verzi de primăvară,
Cântă-n mine de aseară!

Și, ce-aș mai putea să-ți spun?
Visurile mi le-adun,
Și le scot din buzunare,
Să le dau drumul să zboare!


Mă regăsesc

Mă regăsesc în floarea de cireș,
În puritatea și a ei candoare,
Când își ridică fața către soare,
Și ar dori să zboare, dar dă greș!

Se zbate cu petalele-i de floare,
Să zboare către cerul azuriu,
Acum ar vrea, cât nu e prea târziu,
Să se îmbete cu a lui splendoare!

Și-asemeni unei frunze rătăcite,
Când vine toamna-n ton cărămiziu,
Iar vântul, parcă, bate a pustiu,
Își caută un drum printre ispite!

Într-un decor sublim de primăvară,
Se-așază pe aripa unui vânt,
Nebănuind că tot către pământ,
Se va-ndrepta puțin mai către seară!

Spre floarea de cireș mă poartă gândul,
Și-n visu-mi simt acut al ei parfum,
Aș vrea s-o întâlnesc din nou pe drum,
Și s-o mângâi, dacă mă lasă vântul!


Spuneti-mi..

Spuneti-mi, oare, unde-ați fost aseară,
Când a plouat cu stropi de primavară,
Ploua mărunt cu picături răzlețe,
De parcă ar fi vrut să ne răsfețe!

De ce n-ați fost cu noi sub norii negri?
Ați vrut să vă considerați integri,
Și v-ați retras sub corturi și umbrele,
Crezând că picăturile sunt grele!

N-ați fost aici ca să vedeți cum plouă,
Cum se destramă boabele de rouă,
Și se revarsă apele albastre,
Umplând cu doruri sufletele noastre!

Atât de multe picături de ploaie,
Încât simteam și gheața cum se-nmoaie,
Iar inimile noastre citadine,
S-au încărcat cu energii divine!

Spuneti-mi, oare, unde-ați fost aseară?
Fiindcă-a plouat și pentru voi, afară,
Ne-a inundat surplusul de iubire,
Dar noi, cum suntem generoși, din fire,

Am răspândit cele mai bune gânduri
Prin versuri, prin cuvinte, printre rânduri,
Și, așteptând încă o ploaie nouă,
Am împărțit iubirile în două!


Flori dalbe de măr

Îmi place să vă admir frumusețea, flori dalbe de măr,
să-mi simt obrajii imbujorându-se între petale, să mă
pierd în parfumuri letale, să-mi umplu pieptul cu
neastâmpăr, iar când seara stă să se lase, să-mi prind
pe umăr un șal lung de mătase și să beau nectar din pocale..

Îmi place să vă admir conturul - roz bombon, cam ciudat,
pentru o floare cu scaun la cap, perfect și unduitor,
gata oricând pentru zbor..cu promisiuni de rod atârnând
printre ramuri, reflectate aievea, iarna, în geamuri..

Îmi place să vă desenez, să vă cânt, iar cântecul
ce-l creez să se transforme în fluturi, s-alerg cu ei
din floare in floare și să pun în ciuturi de soare,
această pură si minunată-ntâmplare! 


Azi vreau..

Azi vreau să sar într-un picior,
Și într-un spirit creator,
Să las o rază să picteze,
Și pe fereastră să se-așeze..

Pe geamul meu înnourat,
Cu ploi de noapte ferecat,
Să deseneze în culori,
Perdele lungi pline cu flori!

Și-apoi să-mi pună în priviri,
Paletă largă de iubiri,
Să pot vedea în lung și-n lat
Un drum mai viu, mai colorat!

Albastrul de pe cer să-l cearnă,
Lângă un ochi sau pe o geană
Să-mi pară lucrurile toate,
Atât de limpezi și curate..

Iar verdele de pe câmpii,
Să-l pună-n jocul de copii,
Pe buze să le pună mure,
De pe la noi, de prin pădure..

Și într-un spirit creator
Să mă atingi, să mă-nfior,
Să îmi doresc din nou să zbor,
Și-apoi să sar într-un picior!

 
Cum râde prunul

Tristețe, te-ai cuibărit în sufletul meu,
și nu vrei să-mi mai dai drumul,
aș vrea si eu să râd, dacă nu mereu,
măcar odată cu prunul..

Uite-l cum râde, și-i cad florile jos
una câte una,
iar dansul lor e-atât de frumos,
și, parcă, se vede și pruna..