ecreator 280 Până-n douăzeci de membri, de obicei. Saxofoniști, tromboniști, trompetiști. Plus, necesarmente, secția ritmică: un contrabas, pianu` și bateria. În prezent, și-o chitară. Alcătuire aflată și la Ploiești. Cu partituri din epoca de aur a genului în față. Ilustrând fără cusur cântările vremii peste ocean. Bluesu` și swingu` la modă intens prin localuri în interbelicu` de altădat`. Erau teme, refrene dansante, ca lumea să vibreze din plin și să se unduiască vioaie în ring. Multe dintre ele, perene, interpretate vrednic și azi pretutindeni...
  La Filarmonica ”Paul Constantinescu” așa ceva ascultarăm binevenit. Căci Bîzgă, Zlat, Cojanu, Man, Ștefan, Teodorescu și ceilalți de-acolo fac jazz în episoade.

O istorie echilibrată a evoluției sale până-n zilele noastre realizând inspirat. Precum o tot spun, sunt foarte pricepuți pe instrumentele lor. Adică, au muzica asta în sânge și virtuozitate vădită în tălmăcire. Iscând mereu improvizații atrăgătoare, spre deliciul entuziast al ascultătorilor. Sunt energici și inventivi, sudați și rodați. Se completează și armonizează la fix. Îi admir pentru inițiative, efort, știință, dorință. Îi apreciez pentru activitatea cumva profesorală. Că-n sală, discipoli le suntem, folositor garantat. Băgând la cap și la inimi ce ne explică util și exemplifică după pe viu. Ca să constatăm și să jubilăm că jazzu-i nemuritor. De-a pururi transmițător de fior molipsitor, bucurie, armonie și satisfacție vie...